78,308 matches
-
în ediția V. Alecsandri, Poezii, ediție îngrijită, adnotată și comentată de G.C. Nicolescu, cu o prefață de N.I. Popa, E.S.P.L.A., 1955, vol. II, colecția Clasicii români, la capitolul " Cronologia vieții și operei lui Vasile Alecsandri", la anul 1871 citim o "mențiune" asemănătoare, care înlătură orice ipoteză privind paternitatea lui Eminescu asupra acestui Imn religios comunicat de editori care au ținut să fie anonimi în ambele publicații și care, din prudență sau din considerent de spațiu tipăresc doar trei strofe din cinci
Un fals de istorie literară by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/8855_a_10180]
-
Imn lui Ștefan cel Mare, la cererea Comitetului pentru organizarea serbării de la Putna, comitet din care făcea parte Eminescu și Slavici". Iar în ediția bibliofilă Vasile Alecsandri, Poezii, Editura Minerva, București, 1974, p. 388, figurează poezia Imn religios, cu aceeași mențiune, iar la subsol data și locul primei apariții: "Convorbiri literare", 15 august 1871. Pentru cel familiarizat cu poezia lui Eminescu și tonalitatea poetică, și stilul par străine, de altminteri.
Un fals de istorie literară by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/8855_a_10180]
-
din jurul unei cărți de intens rafinament precum Craii de Curtea-Veche, școala are darul de a transforma dificultatea, raritatea, aluziile subtile și prețiozitățile stilistice în ceva arid și plicticos."(pag. 11) Subscriu fără nici un dubiu la o asemenea fermă încadrare. Cu mențiunea, optimistă, că prezența în programă nu coincide numaidecât cu atenția acordată la oră. Și că, măcar în mediul pre-universitar, degradarea didactică a capodoperei lui Mateiu Caragiale se amână atâta timp cât aceasta din urmă nu va figura între temutele subiecte de examen
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
pus la îndoială. Interesant mi se pare că, în tot acest întins și exigent CV, împărțit echitabil între registre riguroase și aptitudini scriitoricești, singurele ramificații tolerate sunt cei doi fii înzestrați pentru literatură, Mateiu și Luca Ion. Cu trei, necesare, mențiuni. Nu atât ca urmași, cât mai degrabă ca autori. Nu atât ca genă, cât în primul rând ca stil. Nu atât ca operă, cât - în chip esențial - ca receptare critică. E ciudat cum, în vreme ce tatăl parcurge, în viziunea lui Ieronim
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
descoperit pe Ťmodestulť Costache Negri, a cărui figură m-a sedus și am și scris monografia pe care i-am consacrat-o și unde am pus ceva și din mine". Numeroși alți confrați cu o soartă ingrată au parte de mențiuni atente: "Opt ferpare anunță în România liberă de azi, decesul lui Tudorancea Bănică. Foarte bun prieten din tinerețe, mai mare cu vreo cinci ani decît mine, fost învățător la Viișoara, apoi la Constanța, iar în ultima parte a carierei lui
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
în anul teatral sînt puse în lumină, în atenția tuturor, cîteva nume, cîteva spectacole, cîteva teatre. Cîte trei, la fiecare categorie deja cunoscută. Faptul acesta, în sine, este - sau ar trebui să fie - onorant și dătător de satisfacții. Cu o mențiune, din punctul meu de vedere. Este extrem de important cine pune în discuție și cum faptul teatral. Anvergura personalităților antrenate în mecanismul jurizării - și cred că determinant este juriul pentru nominalizări, după aceea, juriul care îi stabilește pe cîștigători, lucrează mai
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]
-
prins oricum în pânza de păianjen a regimului, Caraion încearcă de la un moment dat să mute accentul de pe așa-zisele culpe ideologice ale colegilor de breaslă, pe ceea ce am putea numi ponderea lor socio-culturală. Extrem de puține nume au parte de mențiuni pozitive în paginile otrăvite ale sursei "Nicolae Anatol", preschimbată în "Artur": Ecaterina Bălăcioiu, George Tomaziu, Dorin Tudoran. Dar mulți scriitori români sunt tot mai frecvent apărați - sau, în orice caz, scuzați - pentru comportamentul lor turbulent, pe considerentul că ei, totuși
Ion cel Negru by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9964_a_11289]
-
dispară în favoarea oamenilor muncii și salariul să fie înlocuit de retribuția bănească... și cadrele deveniseră la un moment dat serviciul personal. Circulația reală a cuvîntului era demonstrată, oricum, de prezența derivatului cadrist, înregistrat de DEX-S cu aceeași (evident falsă) mențiune (semnalînd utopia modificării limbii prin decrete) - și cu o definire destul de neutră: "funcționar în serviciul de cadre al unei instituții sau întreprinderi". Sensul depreciativ (legat de dosarele politice și de securitate), mai evident la adjectivul corespunzător ("obiceiuri cadriste") a fost
"Cadrul" si "cadrele" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9968_a_11293]
-
sunt numerose și, cel mai adesea, inutile. Un indiciu care revine frecvent, întotdeauna cu conotații negative, privește prolificitatea unui scriitor, penalizată de fiecare dată, fie că e vorba de D. R. Popescu, fie de alți scriitori, anunțați din subtitluri prin mențiunea infamantă: "Un alt productiv: Corneliu Ștefanache", apoi, la câteva zeci de pagini distanță, "Patru mari productivi: Mihai Sin, Paul Eugen Banciu, Marius Tupan, Nicolae Rotaru". În mod clar, Ion Rotaru e în criză de imaginație când să-și desemneze scriitorii
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
după spațiul acordat: Eminescu (27 de pagini) și Cantemir (24 p.) sunt cei mai mari scriitori români, situați pe primul loc într-un mod detașat față de următorii în clasament, cu un spațiu pe jumătate (în jur de 12 pagini). O mențiune specială trebuie să facem pentru G. Călinescu, beneficiind de 15 pagini, apreciat astfel ca al treilea mare scriitor român. Eșalonul de mijloc arată astfel: I. L. Caragiale (12,5 p.), Sadoveanu (12 p.), Ion Budai-Deleanu și Arghezi (câte 10 p.), Creangă
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
a ocupat în mod deosebit de fotografiile poetului, totuși nici acesta nu a comentat în vre-un fel paralelismul dintre cele două portrete, publicând numai fotografia lui Brand. Astfel, în Istoria literaturii române, (1941, p. 397), Călinescu inserează varianta dreptunghiulară, cu mențiunea: "M. Eminescu, student. După o fotografie inedită, neretușată" (foto. 6). Iar în Viața lui Mihai Eminescu, București, Editura pentru literatură, 1966, reia varianta cu portretul încadrat în medalionul oval, după cartea poștală ilustrată, dar niciodată imaginea realizată de Tomá�. Acum
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
Franasovici a introdus acțiune directă contra coaforului Ionică. După cum am prevăzut într-una din cronicile noastre trecute, doamna Franasovici, nemulțumită cu rezultatul plângerii făcute la Parchet contra coaforului Ionică, pentru coafură nereușită, care fusese clasată, a urmat calea acțiunii directe." Mențiunea cenzorului are cel puțin meritul de a fi clară, așa cum se vor dovedi și destule alte indicații: prea s-a făcut tapaj pe acest subiect. Personal, înclin să-i dau - măcar din perspectiva formulării tranșante și de un bun simț
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
de la Educație, competențele dovedite ale profesorului universitar de relații internaționale, Elena Udrea, în analiza sistemului democratic norvegian, ok-ul de încercat amic dat de ministrul de Externe regelui Spaniei, plictiseala campaniei pentru Parlamentul European) și comentariile docte ale "analiștilor politici" (o mențiune specială din punctul de vedere al grotescului apariției merită imbatabila tripletă Gâdea-Cristoiu-Stan, flancată îndeaproape de un nou venit în branșă, Victor Ciutacu) întrețin cu brio confuzia. Fiecare român este convins că știe totul despre Uniunea Europeană, dar câteva întrebări elementare sunt
UE dincolo de mit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8962_a_10287]
-
semnătură. În dispoziție se vor menționa cantitatea și sortimentul solicitat. Gestionarul bonurilor cu cantități fixe va elibera conducătorului auto bonurile necesare, făcînd simultan înregistrările în "Fișa privind eliberarea și justificarea BCF" și pe foaia de parcurs în care va face mențiunea "eliberat bonuri pentru cantitatea de ....... l", semnînd pentru aceasta. Unitățile beneficiare sînt obligate să elibereze conducătorilor auto bonuri cu cantități fixe din toate categoriile, sub aspect cantitativ, proporțional cu capacitatea rezervorului, pentru a li se crea posibilitatea să prezinte gestionarilor
ORDIN nr. 5/N din 11 ianuarie 1988 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind emiterea, gestionarea şi circulaţia bonurilor cu cantităţi fixe pentru benzină, motorină şi uleiuri. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106716_a_108045]
-
autovehiculului și denumirea forului tutelar; ... B. să anuleze, la livrare, bonurile cu cantități fixe prin aplicarea pe verso, pe vîrf și cotor, a unei ștampile care trebuie să cuprindă: a) denumirea stației și a depozitului căruia îi este subordonată; ... b) mențiunea "LIVRAT"; ... c) data livrării (anul, luna, ziua) și numărul schimbului (turei) gestionarului; ... C. să restituie beneficiarului, după detașare, cotoarele bonurilor cu cantități fixe astfel anulate; D. să înregistreze bonurile cu cantități fixe în "Borderoul pentru înregistrarea bonurilor cu cantități fixe
ORDIN nr. 5/N din 11 ianuarie 1988 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind emiterea, gestionarea şi circulaţia bonurilor cu cantităţi fixe pentru benzină, motorină şi uleiuri. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106716_a_108045]
-
completare continuă a sumarului. Revizuirea periodică trebuie, de altfel, să fie lozinca unui asemenea instrument de lucru, cum sunt dicționarele de orice fel. Este, de aceea, de mirare că reeditarea recentă a întregului dicționar în două volume poartă în subtitlu mențiunea "ediție definitivă", incompatibilă cu acest gen de lucrări, susceptibile continuu de actualizări și perfecționări. Dar poate că mențiunea e expresia unei eliberări de exasperarea pe care le-a produs-o dicționarul atât coordonatorului, cât și celoralți autori, de-a lungul
Banca de valori literare by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9078_a_10403]
-
sunt dicționarele de orice fel. Este, de aceea, de mirare că reeditarea recentă a întregului dicționar în două volume poartă în subtitlu mențiunea "ediție definitivă", incompatibilă cu acest gen de lucrări, susceptibile continuu de actualizări și perfecționări. Dar poate că mențiunea e expresia unei eliberări de exasperarea pe care le-a produs-o dicționarul atât coordonatorului, cât și celoralți autori, de-a lungul a douăzeci de ani de lucru. Evident că va fi spre onoarea întregului colectiv să revină peste patru-cinci
Banca de valori literare by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9078_a_10403]
-
plată". Teleconferință cu trecutul. Oceanul e parabola evadării, în vechea înfruntare dintre om și mare. Mai ușoară și mai dreaptă decât cea de odinioară, "pentru susținerea unui suflet neîntinat". Durerea fizică e luată ca analgezic pentru durerea morală. Merită o mențiune specială cronica întoarcerii, numită, nu fără temei, Săptămâna patimilor. Este o marți, 13. Putem însă spune, anticipând, că putea fi orice altă zi, orice alt număr. Donații întoarse din cale, interdicții nescrise în lege, pavează drumul de venire. Cu bune
Oameni la apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9261_a_10586]
-
lui Paler, nu l-a scris niciodată! Altcineva l-a scris și l-a pus în revistă fără să-l fi avertizat pe cel în cauză. În nr. 3 al aceleiași publicații a polițiștilor și vameșilor gluma se îngroașă. Sub mențiunea In memoriam (între timp scriitorul decedase) amintita publicație reproduce (e un fel de a spune!) poemul lui Paler Avem timp, apărut prima oară în volumul Scrisori imaginare din 1979 (v. și în ediția din 2007, Ed. Historia). Este "reprodus" poemul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9369_a_10694]
-
chiar la optzeci de ani, voi fi prezentat: "iar între noi se află fiul lui Șerban Cioculescu". într-un număr recent al celei mai bune reviste literare din țară a apărut fotografia de arhivă cu Barbu Brezianu și tata, cu mențiunea Barbu Brezianu și Barbu Cioculescu... Paradoxal, și mama mă chema câteodată la masă: Șerbane", dar niciodată pe tata cu numele de Barbu. Nici ea, nici nimeni. Asta-ți spune ceva? în fapt, între părintele meu și mine au existat mari
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
bunicului, mort din pricina unei overdoze, și-l îmbarcă în portbagaj, și chiar dacă scena este ușor trasă de păr, ea se înscrie în suita picarescă de evenimente. M-aș opri puțin la Dwayne (Paul Dano) și Unchiul Frank (Steve Carrell), cu mențiunea că prestația actoricească a tuturor în film este excelentă. Primul trece printr-o criză adolescentină, a făcut un legămînt de tăcere pecetluit cu afișul mare cu figura mustăciosului și furiosului filozof german, Nietzsche, așa că nu comunică decît în scris mesaje
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
care îl dețin asupra situației și de potențialele costuri și beneficii aferente rezultatelor. Interacțiunile indivizilor pot fi formalizate în cadrul teoriei jocurilor ca jocuri capabile să reprezinte multiple situații simplificate (Ostrom, 2005, p. 6). Arena de acțiune constituie structura jocului, cu mențiunea că, spre deosebire de teoria non cooperativă a jocurilor în varianta clasică, ce nu ține cont de variabile exogene, Ostrom acordă atenție și acestui tip de variabile, ceea ce poate crește capacitatea explicativă a cadrului. Arena de acțiune este constituită din situația de
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
oferit cu generozitate tot sprijinul pentru reușita acțiunilor mele în alte țări și m-au însoțit aproape tot timpul. Informațiile pe care mi le ofereau despre țara în care mă aflam au fost extrem de utile pentru scopul vizitei mele. O mențiune specială pentru ambasadorul Constantin Gârbea din Federația Rusă care mi-a asigurat toată logistica de care aveam nevoie. În Egipt, Mexic, Canada, Africa de Sud, Franța am fost asistat fie de ambasadori, fie de locțiitorii lor. Toți miniștrii de externe se îngrijeau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
de muncă ai gospodăriei, ar fi introdus alte inegalități. Această chestiune nu este, în sine, importantă pentru discuția de față. Ceea ce este important pentru moment este doar să nu plecăm de la premisa egalității într-un cadru idilic. Cea mai importantă mențiune cu privire la cele mai remarcabile aranjamente obștești provine de la Dimitrie Cantemir: Ceea ce am spus mai sus despre țăranii vecini moldoveni nu se potrivește pentru locuitorii din trei ținuturi ale Moldovei, care, ce-i drept, nu țin de boierime, dar nu sunt
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
fost oficial alipit Moldovei, menținându-i-se autonomia, în anul 1482, când a fost stabilită granița cu Țara Românească pe râul Milcov. Menținerea autonomiei sale pare a fi datorată, într-o mare măsură, rolului său de apărare, de marcă. Toate mențiunile istorice se referă la acest aspect, inclusiv cea a lui Cantemir, ceea ce Stahl ignoră pentru a favoriza teza comunei primitive. Întrebarea cea mai importantă în acest context este: de unde anume provine egalitarismul caracteristic întregii organizări? Ipoteza pe care o propun
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]