810 matches
-
un ochi de o culoare și cu celălalt de altă culoare, toți cei care poartă într-un fel sau altul marca diferenței sunt interpretați ca fiind locuiți de diavol, vrăjitori, strigoi. În general, aceștia primesc valorizări negative. De cele mai multe ori mentalul social a plasat aceste trăsături sub semnul stigmatului și, la limită, al diabolicului. Ilustrative sunt manuscrisele ce au rezultat în urma proceselor intentate de către Inchiziția Evului Mediu occidental, dar și scrierile etnografice care provin din alte arii culturale. La noi, de
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
într-o parte, atunci iarna-i mai grea mai la început ori la mijloc ori la sfârșit, așa cum arată splina. Asta-i de când mă știu" (A.S., 68 ani, Suceava). Acest exemplu amintește de vechile haruspicii romane. Cert este că pentru mentalul colectiv animalele dobândesc semnificații deosebite în măsura în care ele se înscriu într-un sistem sacrificial. Astfel, ele își părăsesc condiția obișnuită de animal. Prin consacrare, ele devin și obiect al divinației și pot transmite social ceva. Pe de altă parte, o serie
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Folosirea oglinzii în practicile divinatorii nu este deloc întâmplătoare. Pe lângă rolul său bine-cunoscut de a reflecta obiectele ce-i stau în față, ea a primit și o altă întrebuințare: aceea de a putea reflecta nevăzutul. Acest fapt este posibil pentru mentalul tradițional întrucât oglinda era percepută ca un obiect care separă două lumi: cea din fața sa (văzută) și cea din spatele său (nevăzută). Să nu uităm că băștinașii noului continent au fost fascinați de oglinzile cuceritorilor europeni. Le considerau magice și adesea
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
constituia esența Creației. Dumnezeu însuși a consultat-o atunci când a creat lumea: "Într-o chilie De tămâie, Cu ușă de alămâie, Îmi ședea Și-mi socotea Și cetea Vanghelia: Cum să facă munți înalți Munți înalți și văi adânci"298. Mentalul popular tradițional conferă cărții statutul de principiu prim al tuturor lucrurilor. Astfel se justifică o serie de înțelesuri actuale ale cărții, fapt ce trimite la natura sa originară. "Căci cartea nu iaste lucru pământesc ca să-l cioplești cu barda, ci
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
a conservat o serie de expresii care fac trimitere directă la acest lucru: "știutor de carte", "ai carte, ai parte", "stă scris la carte", "așa i-a fost scris" etc. Un alt element care sugerează simbolistica aparte a cărții în mentalul tradițional este reprezentat de motivul "scrierii pe cer"302. Ideea se regăsește în diverse spații europene, dar și în unele zone din România. "Scrierea pe cer" este o metaforă desăvârșită a spiritului tradițional care sugera în acest fel originea divină
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
este un preot, atunci vei avea o zi bună" (M., 69 ani, Suceava). "Când te pornești la drum și-ți iese popa-n cale atunci să știi că nu-i cu folos. Este semn rău" (E.A., 55 ani, Suceava). Așadar, mentalul social a reținut sub formă de superstiții o serie întreagă de credințe și practici care situează în centru figura preotului și a cărților sfinte. Dincolo de misiunea sa de slujitor al Bisericii și de mijlocitor în relația noastră cu Dumnezeu, prin
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
-uri de cunoaștere nu este nici un păcat. Ele pot caracteriza anumite epoci și grupuri de oameni. Aceasta nu înseamnă câtuși de puțin că susținem revenirea vechilor științe, ci că prezentăm o realitate așa cum a fost și este ea valorizată în mentalul colectiv. 170 Elizabeth Hanselmann-Teissier, Situation épistemologique de l'astrologie à travers l'ambivalence fascination/rejet dans les sociétés postmodernes (teză de doctorat), coordonator Michel Maffesoli, 2001, p. 75. 171 Reacțiile la adresa lui Elizabeth Hanselmann-Teissier și a coordonatorului tezei sale, Michel Maffesoli
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
geneza fenomenelor abordate. Aceastea sunt raportate la alte rituri arhaice, la nivelul de mentalitate care le-a generat. Sunt urmărite stadiile de evoluție a ritului ori a întregului obicei, seriile tipologice, recuzita rituală, textele poetice de ilustrare, mutațiile intervenite în mentalul colectivităților tradiționale. Nu lipsește nici perspectiva comparativă, mai cu seamă contextul sud-est european, pentru a semnala elementele de poligeneză ori de conculturație. Și studiile rămase în periodice se caracterizează printr-o paletă tematică amplă, evidențiind varietatea preocupărilor lui P. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288884_a_290213]
-
fundamentul lumii sau „esența” umană, relație care a condus la asimilarea omului cu o mașină și la triumful rațiunii. Ori fără conturarea orientărilor și a curentelor din cadrul artei modernist-avangardiste, prin care umanul se asociază mașinalului, abstractizarea prevalează asupra figuratismului, iar mentalul este preferat în dauna sentimentului. Sau fără viziunea științifică a industrializării omului și a societății umane în administrarea și în funcționarea fordismului. Lista istorică a „cyborgilor” poate continua, de la miturile antice ale lui Pigmalion sau Dedalus la automatele sau păpușile
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și spiritual. Aerul este atât elementul încorporat (inspirație), cât și elementul respins (expirație). Totuși, nu ni-l putem însuși. Nu este destinat să fie păstrat. Evocă libertatea, fluiditatea și schimbul, opuse întemnițării, rigidității și conservării. Singurul element ne-materializat, reprezintă mentalul, gândurile și inconștientul. La fel ca vântul, aerul poate simboliza iluzia sau lipsa de conținut. Numeroase expresii ilustrează sterilitatea potențială a aerului: «cuvinte ce plutesc în aer», «a avea aerul că», «a-și da aere». Sânge Pentru că însoțește scenele de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cuprins, atins, posedat. Dintre toate culorile, albastrul este cel mai imaterial și cel mai schimbător. Suportă variații infinite, se deschide până la transparență sau se închide până la o opacitatea totală. Alternează claritatea și misterul. Aceste proprietăți indică faptul că albastrul simbolizează mentalul. El nu evocă pulsiunile, asemenea culorii roșii, care este opusul lui complementar, dar exprimă gândirea logică și rațională, la fel ca facultatea de abstractizare și imaginația. Reprezintă conștiința individuală. Modificările lui neîncetate sugerează fluctuațiile mentalului: când senin, când agitat; când
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
păgîn, arță- gos, fără milă, dracul, slut, dovedind că ei au cunoscut fanatismul urdiilor sălbatice ale iudeo-creștinilor în faza lor de delir și crime făcute împotriva religiei geților din întreg imperiul roman după anul 380 și i-au reținut în mentalul colectiv ca o întru- chipare adevărată a Satanei pe pămînt. Clement, un grec născut în Alexandria ajunge pe la 190 conducătorul Didasca-liei, școala mentorului său Panten și care era de fapt șărpăria întemeiată de Filon pentru răspîndirea fanatismului mozaic și a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
violent, grosolan și inutilizabil; "Caragiali lipsit de tact ca la mahala în discuția cu Alecsandri"; către D. Zamfirescu îl fixează definitiv în ordine morală ("Caragiale e o canalie") după care se hotărăște la o atitudine irevocabilă: "Pentru Caragiale niciodată nimic". Mentalul colectiv este un constructor neobosit de legende după un model arhetipal care ne asigură un nemeritat confort interior bazat pe o ideologie a falsificării realului; de aici rezistența legendelor în fața examenului critic cum este și cazul marilor prietenii literare. Așadar
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
la nivelul unei comunități sătești, dar ele au devenit relevante pentru mutațiile produse, în plan socialeconomic, în societatea românească, angajată în această perioadă în plin proces de afirmare a relațiilor capitaliste. O altă categorie socială o constituia căpătăierii, considerați, în mentalul comunităților sătești, drept „ oamnei fără căpătâi”, pentru că nu aveau casă și nici un trai statornic. Căpătăierii au fost menționați pentru prima oară într-o statistică din 1826, că nu plăteau bir cu satul, nefiind lucrători de pământ, ci erau angajați ca
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
a realității și a literaturii franceze din secolul al XIX-lea. În istoria, cultura și civilizația Franței ea întruchipează o epocă care este cea a Parisului și a modernității. Femeia pariziana este o entitate socioculturala particulară, mitizata și poetizata în mentalul colectiv și cel individual. Pariziana face parte din categoria personajelor referențiale, care trimit la o realitate a lumii exterioare (istorică, socială, mitologica, alegorica) și la un concept imobilizat de o cultură. Titlul lucrării invită la identificarea unui proiect estetic (cel
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
că una dintre cauzele principale ale acestei deficiențe este gradul sporit de ambiguitate a acestui personaj contradictoriu. Ne aflăm pe un teritoriu incert, care se descifrează cu greu în spatele aparentelor înșelătoare și a imaginii reducționiste stereotipate pe care o înregistrează mentalul colectiv. Puținele lucrări dedicate integral Parizienei reprezintă genul fiziologiilor din secolul al XIX-lea2. Scopul și obiectivele lucrării sunt determinate de actualitatea și oportunitatea temei și constau în investigarea și teoretizarea fenomenului femeii pariziene în proza franceză din cea de-a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
individ „pretențios, mândru și stupid” în devenirea sa egoist-materialistă și individualistă, desigur în detrimentul celor din jur, aspecte cu atât mai valabile astăzi când mijloacelor clasice li se adaugă televiziunea și comunicarea on-line, extrem de facile și penetrante, cu impact masiv în mentalul colectiv. Realizează acea punte de legătură între știință și religie, prin faptul că argumentează științific dualitatea materie spirit și imanența spiritului în raport cu materia, fundamentând astfel creaționismul științific (nu dogmatic). „Demonstrarea existenței unei cauze primare a vieții, imateriale, unice și înțelepte
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ghioagă drept în pieptul strămoșesc? Eh, Domnule, replică săteanul, eu nu știu d-ald-astea; dumneata vorbești ca din carte" (Murgescu, 1999, pp. 12-13). Toate aceste rezistențe ilustrează dificultățile inerente, precum și volumul, intensitatea și sistematicitatea eforturilor întreprinse de naționalizatori în vederea impunerii în mentalul colectiv a identificării naționale. Crearea "sinelui național", înțeles ca acea parte a concepției de sine a individului derivată din apartenența la națiunea română, a fost, așadar, un proces de lungă durată și nicidecum o "deșteptare" sub forma unei revelații naționale
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
unei identități naționale premoderne integrată regimului feudal al ordinii habsburgice. Națiunea română pentru a cărei emancipare politică se căzneau cărturarii ardeleni elaborând demonstrații istorice ale originii latine și continuității etnice era gândită în cadrul premodern al sistemului de "națiuni politice". În mentalul politic al vremii - străin de noțiunea mult mai târzie de "națiune etnică" în cadrele de cuprindere ale căreia erau asimilați toți membrii unui popor în baza descendenței etnice comune indiferent de locația acestora pe scara socială - "națiunea politică" desemnează o
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Babu-Buznea, 1979, pp. 25-26). Ideea este reînsuflețită de Naum Râmniceanu, în lucrarea sa din 1810, Despre originea românilor, publicată în greacă, în paginile căreia afirmă amestecarea dacilor și romanilor. Însă până la avântul romanticilor, moștenirea dacică trece ca o teză-paria în mentalul istoric al literaților români, provocând reacții vituperante dintre cele mai furibunde în special, dar nu numai, în rândul cărturarilor ardeleni. Această denunțare intransigentă a filiației dacice, în paralel cu îmbrățișarea frenetică a celui mai pur latinism, este explicabilă prin diferența
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
urmărit suita "punctelor de inflexiune" care au marcat procesul de etnicizare a politicii postdecembriste a cărui climax s-a exprimat prin luptele stradale dintre români și maghiari. Analiza procesuală a etnicizării relevă celeritatea cu care etnia s-a impus în mentalul colectiv și în discursul public ca schemă identitară supremă (identity frame). Dacă în toiul evenimentelor contestatare anticomuniste din decembrie 1989 populația mureșană a manifestat o solidaritate trans-etnică, trei luni mai târziu, în martie 1990, etnia a devenit cadrul identitar dominant
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ii) etnicizarea societății civile în curs de emergență - apariția organizațiilor civice și politice maghiare (Uniunea Democrată Maghiară din România - UDMR, Uniunea Democratică a Tineretului Maghiar - MADISZ); iii) etnicizarea posesiunii simbolice a orașului și a instituțiilor sale constitutive - odată anatamate în mentalul colectiv cadrele identitare de factură etnică, problema ridicată a devenit "al cui este orașul?"; iv) inflamarea procesului etnicizării prin mass-media - pe fondul acumulării tensiunilor, publicațiile locale au declanșat campanii de presă care au diseminat în masă încordarea interetnică și au
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care cu siguranță aveau o proeminență net superioară în mințile acestora decât supra-categoria de "român" (aceasta din urmă prevalând în fața identificărilor regionale doar în cursul secolului al XIX-lea în categoria cărturarilor și pe parcursul celui de-al XX-lea în mentalul colectiv al maselor). Discursul școlar vorbește astfel despre "Românii conduși de Mircea cel Bătrîn se apără împotriva cotropirii turcești", "faptele de vitejie ale românilor în timpul lui Vlad Țepeș", "poporul român condus de Ștefan cel Mare și Sfînt apără independența țării
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Orientarea fermă spre occidentalizare, democratizare și liberalizare începută cu oarecare întârziere după schimbarea de regim din 1989 s-a repercutat și asupra noii conștiințe de sine pe care elitele politice și intelighenția românească s-au străduit să o impună în mentalul colectiv. Europenism, democratism, anti- comunism - acestea au devenit, în timp, axele centrale pe care se construiește noua identitate românească, iar, în perfect acord cu legea actualizării politice a memoriei colective, trecutul este, la rându-i, subiectul refasonării după noua matriță
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la Cimitirul Bellu a avut loc în ziua de 17 iunie 1889, deci ar rezulta că nici n-a fost expus cele trei zile tradiționale, cum este obiceiul. De altfel, ziua morții lui Eminescu n-a putut fi mișcată din mentalul colectiv, se comemorează și astăzi la 15 iunie peste an. Trebuie să știm că în acest 15 iunie se combină tradiția Cosmănescu (asasinarea lui Eminescu) și tradiția Șuțu Familia celelalte ziare (moartea naturală). „Pentru binele lui și al societății” Trebuie
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]