1,658 matches
-
Ghula, ea este fereastra prin care povestea lui Koisnki se deschide către melodramă cinematografică. Sunetul și culorile sunt re cog noscibile fără dificultate. Schema mitică se suprapune peste realitatea istoriei. Ca și Bogart, cel din Casablanca, patroana lui „Brise de mer” trece din viață în vis, prin poarta ficțiunii. Cât despre Koinski, el merge mai departe, urmând țelul care dă energie și sens vieții sale. Din pragul coloniei franceze se poate întrezări parada victoriei de la Addis Abeba. Dans un ciel lointain
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
decât din fotografii; avea o mustață lungă și blondă, era un bărbat frumos și înalt, care își bomba pieptul când stătea pe scaun. Fugisem de lumea care jelea, nu-mi plăcea să văd lacrimi și mă furișasem în grădină. Printre merii și prunii de-acolo moartea nu mai exista; în schimb, totul se scălda într-o lumină aurie și caldă care mă uimea și mă făcea fericit. Din această fericire m-a smuls mama; m-a târât cu ea să-l
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
scrisul meu, autograf ce mă mobilizează, dar al cărui conținut nu îndrăznesc să-l consemnez. în ziua următoare pe la ora 10, Mariana urcă în grădină, scrutează cu atenție roșiile viguroase în fază de accentuată coacere, se uită la prunii și merii cu crengile aplecate, până în pământ de rod, face unele poze, apoi foarte emoționată vine și mă îmbrățișează, mulțumindu-mi pentru aspectul general al curții, grădinii și al casei în general. M-am bucurat enorm pentru că știu cât de mult e
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nici un vânt/ Să mă poată smulge de lângă pământ/ Că am rădăcini de morminte,/ Cu ramuri, cu flori și cuvinte/... Că am vatră cu nume”, însă peste câteva pagini constată o gravă realitate: „Unde erau case ieri/ Azi cresc buruieni și meri”. După ce în paginile imediat următoare creionează magistral portretele unor tipuri reprezentative, se oprește asupra momentului tragic al dispariției Mamei, când durerea nemăsurată a tatălui îi face pe copii să repete dramatic neagra disperare „scâncind” și ei „Unde te duci Veronica
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fructe verzi - de un verde crud, tineresc, abia atunci își fac apariția frunzele - veșmântul verde ocrotitorul de mai târziu contra arșiței soarelui. Și astfel împodobit, cu fiecare zi ce trece, sporește greutatea și bogăția rodului sezonier. Alți pomi precum cireșii, merii, perii ori prunii - ceva mai leneși dintr-o anumită prevedere, își sporesc nemăsurat bogăția frunzelor care-și iau în serios rolul de protector al fructelor contra unor brume întârziate ori mai ales în a le feri de dogoarea soarelui. Având
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
decât din fotografii; avea o mustață lungă și blondă, era un bărbat frumos și înalt, care își bomba pieptul când stătea pe scaun. Fugisem de lumea care jelea, nu-mi plăcea să văd lacrimi și mă furișasem în grădină. Printre merii și prunii de-acolo moartea nu mai exista; în schimb, totul se scălda într-o lumină aurie și caldă care mă uimea și mă făcea fericit. Din această fericire m-a smuls mama; m-a târât cu ea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
După Fukushima, cerul s-a mai înnorat. Se vedeau livezi peste tot. Vița-de-vie de pe coama povârnișului atingea înălțimea unui om. Toamna, strugurii reflectau probabil lumina apusului de soare. Castanii, învăluiți în florile lor albe, se remarcau vizibil printre ceilalți copaci. Merii și piersicii își aveau fructele protejate cu pungi de hârtie; cireșele roșii atârnau greu. Cu cât pătrundea trenul mai adânc în Tōhoku, cu atât erau mai numeroși pomii fructiferi. Știi cum se numesc cireșele acelea? Se numesc Napoleon. Tomoe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de lumini și, după ce consult cu atenție diverse cărți, mă decid să Înșir de-a lungul cărărilor mici lumînări ornamentale puse În pungi de culoare maro, umplute cu nisip, ca să stea. Prin grădină o să pun torțe mari, În cei doi meri din fund o să agăț luminițe albe, iar pe deasupra curții interioare voi desfășura lampioane japoneze. Dan descarcă de pe internet zeci de rețete de cocktailuri și, odată ce le-am ales pe cele care ne plac, prepară căni imense, pline cu Mojito și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
urce În camionetă, iar Zero se Întinse pe podeaua acesteia, În timp ce Ago accelera. Prinse portiera voind să o Închidă, dar nu reuși, căci prietenul său demarase În trombă. Mabuse Îi linse mâna ce purta Încă urmele prafului de pușcă, iar Meri prinse câinele de după cap, exclamând uimită: — Hei, omule, ai reușit, chiar a făcut bum! Zero Îi răspunse laconic, fără a-și da prea multă importanță, că fusese simplu - atât de simplu, Încât orice idiot ar fi putut s-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care arătau 5.47, și lampioanele de pe malul fluviului lung și Întins ca o masă de biliard, și o lumină hipnotică galbenă ce se oglindea pe parbriz - un semafor legănat de vânt, care se bălăngănea pe cerul plin de nori. Meri zări o patrulă de poliție alb-albastră și Ago Încetini. Pentru o clipă, Zero Își imagină că ofițerul avea să Întindă paleta. Cineva luase numărul mașinii, iar acum toate forțele de ordine din Roma Îi căutau pe piromanii din Bravetta. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Încercare, iar el reușise. Acum, primele zori ale zilei se strecurau prin ceața dimineții și se topeau În albastrul intens și curat al cerului de primăvară. 5.51. — Lasă-mă să cobor, spuse pe neașteptate. Ago opri după podul englez. Meri Îl Întrebă de ce nu venea să doarmă la Battello Ubriaco, Încă mai erau artiștii aceia din Berlin, În noaptea asta veneau acolo o mulțime de frați adăpostiți În camera de serviciu, adică În Încăperea aceea mare, din spate, unde Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
zgardă și Îl Împinse jos pe leneșul Mabuse, apoi sări și el din camionetă. Își flutură mâna strigându-le că va veni la Battello după prânz. — Adu-ți aminte că trebuie să-l Însoțești pe arab la șantier, Îi strigă Meri. Și găsește o idee, caută niște bani, că dacă nu plătim ne dau afară. Zorile se răspândeau printre platanii de pe malul fluviului, iar Zero trebuia să se grăbească, căci noaptea se retrăgea, ridicându-se ca un covor. Discul Încă palid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
atât de mult, aflase abia mai târziu - când Îl aruncase deja la veceu. Importantă era doar fapta - achiziționarea și distrugerea unui bun privat. Dar telefonul continua să sune. Patru beep-uri, apoi cinci, apoi șase, zece. Persoana care suna - fără Îndoială Meri sau Poldo, sau Ago, neliniștiți de criza de la Battello Ubriaco, pe punctul de a fi dați afară dacă nu s-ar fi Întâmplat un miracol În care nici unul din ei nu credea - nu se dădea bătută. Dincolo de catedră, profesorul Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
da, sunt fiul, sunt fiul. Nu răspunse studenților care se Îngrămădeau În jurul lui, Întrebându-l neliniștiți ce subiecte Îi dăduse Ferrante. Se Îndepărtă În grabă ca de la locul unui delict. Își scoase telefonul din geantă. Voia să o sune pe Meri și să-i spună că avea să-și sacrifice și ultima umbră de mândrie și demnitate ce-i mai rămăsese, pentru a salva Battello Ubriaco, dar Își dădu seama că nu spaniola fusese cea care Îl sunase pe când Își recita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Aș fi plâns - o, da, ce tragedie să mori la douăzeci și trei de ani. Toți s-ar gândi la câte lucruri aș fi putut face. Mama și tata l-ar regreta veșnic pe avocatul care n-aș mai fi, Meri și Poldo, pe comandantul care n-ar mai exista. Maja, pe avocatul sărmanilor care n-ar fi vreodată. Și astfel, nu va trebui să-și dea seama că eu nu voi deveni nimic din toate astea și nu vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acolo Mabuse, câinele cu barbă, Dillinger, Shylock - și unul nou, poate paralizat, care se târa comic, trăgând după el, legat de labele din spate, un cărucior. Câinii lui. Aris spune că sunt singurii lui prieteni adevărați. O recunoscu și pe Meri. Tânăra spaniolă care se instalase la Aris. O Întâlnise Într-o seară - când, Întorcându-se de la cinematograful Tibur, unde urmăriseră un film coreean presărat cu practici sexuale respingătoare, Împotriva naturii, pe care se rușinase să le privească alături de el, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la Aris. O Întâlnise Într-o seară - când, Întorcându-se de la cinematograful Tibur, unde urmăriseră un film coreean presărat cu practici sexuale respingătoare, Împotriva naturii, pe care se rușinase să le privească alături de el, Îl Însoțise acasă cu Smartul ei. Meri aceea era o blondă plină de pistrui și tatuată ca un războinic. E prietena ta? Îl Întrebase Maja. Nu știu, Îi răspunsese Aris, mă sperie raporturile care pentru a putea fi definite au nevoie de un singur cuvânt. O descoperire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
douăzeci și trei de ani și era absolut natural ca În cele din urmă, În ciuda timidității sale Încăpățânate și a tentativelor sale reușite de descarnare, Își găsise o fată. Și totuși, Îi provocase o durere surdă - poate invidie, poate gelozie. Meri. Poate că era una dintre acele fly-girl, artistele de street-art cu nume de imitație metropolitană și suburbană - Butter-Fly, Daphne, Hu 72 sau Lady Blue, pe care Aris le frecventa. Scriitoare. Fete care acopereau cu un strat de vopsea groasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
peneluri și de pânze, ci de sprayuri cu aerosol, și, pentru a expune, nu mai caută Încăperile unor palate minunate, ci spațiile goale și abandonate din cartierele destinate eternei și iremediabilei urâciuni, ororii pure și anonime. Oricum, după câtva timp, Meri se transferase În dormitorul de la Battello Ubriaco, iar sacul său de dormit, care fusese aranjat pe podeaua mansardei lui Aris, dispăruse. Meri stătea acum Într-un colț cu picioarele Încrucișate, iar Mabuse Îi lingea iubitor gâtul. O recunoscuse, o privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
goale și abandonate din cartierele destinate eternei și iremediabilei urâciuni, ororii pure și anonime. Oricum, după câtva timp, Meri se transferase În dormitorul de la Battello Ubriaco, iar sacul său de dormit, care fusese aranjat pe podeaua mansardei lui Aris, dispăruse. Meri stătea acum Într-un colț cu picioarele Încrucișate, iar Mabuse Îi lingea iubitor gâtul. O recunoscuse, o privea - dar nu-i adresă nici un cuvânt. Nu o Întrebă ce făcea la Battello Ubriaco, căci era chiar prea evident că Îl căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ca respirația unui monstru necunoscut. Urcă, urcă, urcă, În creier, În bulbii oculari, urcă asemenea unui val, și simte nevoia să urle. — Ți-e rău? o Întrebă o voce Îndepărtată. — Da, șopti fără să se Întoarcă. — Așază-te, Îi spuse Meri. Îți aduc un pahar cu apă. Se lăsă să alunece la pământ, dar două brațe o prinseră cu putere oprind-o. — Ești nebună? E murdar aici, te pătezi, o certă Meri. O Împinse apoi Înspre o grămadă de lăzi goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
șopti fără să se Întoarcă. — Așază-te, Îi spuse Meri. Îți aduc un pahar cu apă. Se lăsă să alunece la pământ, dar două brațe o prinseră cu putere oprind-o. — Ești nebună? E murdar aici, te pătezi, o certă Meri. O Împinse apoi Înspre o grămadă de lăzi goale de lemn - poate relicve din piața din apropiere -, pe o bancă aranjată În fața unei săli mari și Întunecate, În care trupuri vlăguite zăceau Îngrămădite În saci de dormit. Maja se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
perfect echilibrată, capabilă să-și găsească locul În societate, să interacționeze cu semenii săi, să-și Înfrunte cu maleabilitate și dezinvoltură existența. — Aris tocmai se pregătește să plece cu echipa, dar Încă e pe aici, ți-l aduc imediat, spuse Meri. Fără ostilitate și fără ură. — Îți amintești de mine? o Întrebă Maja. — Bineînțeles! râse spaniola. Ești mama Camillei. Numele acela o pălmui. Camilla nu voia să se Întoarcă acasă după petrecere. Continua să vorbească despre tatăl lui Kevin Buonocore. Zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
s-a dus drept În pat. Era epuizat. Și eu sunt obosită. Îmi voi face un ceai. Vreau să mă trezesc mâine și să merg Înainte, așa cum am făcut Întotdeauna. Se ridică brusc În picioare. — Te rog, Îi spuse lui Meri, dacă-l Întâlnești pe Aris, să nu-i spui că m-ai văzut. Meri o privi surprinsă. Maja Își Îndreptă fusta - pe mătase se agățaseră frunze de rozmarin și coji de cartofi. Își luă poșeta. În curte era puțină lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
face un ceai. Vreau să mă trezesc mâine și să merg Înainte, așa cum am făcut Întotdeauna. Se ridică brusc În picioare. — Te rog, Îi spuse lui Meri, dacă-l Întâlnești pe Aris, să nu-i spui că m-ai văzut. Meri o privi surprinsă. Maja Își Îndreptă fusta - pe mătase se agățaseră frunze de rozmarin și coji de cartofi. Își luă poșeta. În curte era puțină lumină, dar știa drumul. Probabil că dacă mergea În jurul clădirii putea să-și găsească mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]