1,109 matches
-
identifică istoricismului, care reconstruiește trecutul „așa cum a fost“. Obiectul pe care îl descrie este, în mod esențial, o ruină a unui trecut irecuperabil ca atare. Doar ca ruină găsindu-se în momentul prezent al unei contemplații, el își eliberează vocea mesianică și eliberează câmpul de posibilități pe care îl conține: „While the materialist historian constructs a particular past accor ding to the dictates of the hour, the historicist painstakingly recons tructs some bygone era out of a tell-tale need to forget
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
atentă la resturile lumii, la cei uitați de marșul triumfal al istoriei, la rebuturile culturii din devălmășia noutății. Atenția (Aufmerksamkeit) arătată lucrurilor este virtutea principală a istoricului și ea se poate înțelege ca descindere în sânul materiei, al detaliului. Chemarea mesianică slabă a trecutului găsește astfel un corespondent în privirea recuperatorie a prezentului și ambele se susțin în motivul ontologic al fragilității materiei, esențială condiție de posibilitate a memoriei. Ceea ce este în măsură să fie salvat este „rămășița“ pe care dialectica
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
flaneur, alias the chiffonnier“. Din punct de vedere metodologic, sarcina chiffonnier-ului este descrisă în analogie cu alte imagini, de regăsit în Para lipomena la Über den Begriff der Geschichte. Prima este aceea a analizei spectrale, prin care este sesizată chemarea mesianică - nu ca o chemare directă, explicită sau intențională, ci ca posibilitatea unei profeții a prezentului despre lucrurile sau evenimentele trecute: „Der historische Materialist, der der Struktur der Geschichte nachgeht, betreibt auf seine Weise eine Art von Spektralanalyse. Wie der Physiker
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
deoarece pe ea se înalță noi edificii, ci prin persistența ei materială și prin semnul neșters pe care îl lasă pe suprafața lumii. În acest scenariu, istoricul este cel care vestește muțenia trecutului, materialitatea sa care conține, în filigran, chemarea mesianică. Excurs: Despre idolatrie. Violență și lege Alături de Theologisch-politisches Fragment, de altfel conceput în aceeași perioadă, textul Zur Kritik der Gewalt (1921) reprezintă unul dintre locurile în care Benjamin se plasează explicit în centrul tensiunii dintre teologie și politică. Dificultatea și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
dintr-odată, face necesară o relectură inversată a paginilor inițiale. Mai mult decât o strategie discursivă, această organizare a argumentării poate fi însă înțeleasă plecând de la modul în care Theologisch-politisches Fragment vorbește despre raportul dintre ordinea „profanului“ și cea a „mesianicului“: ca direcții contrare, care se stimulează însă reciproc. Îmi propun să mă refer la această miză și să încerc s-o aproximez, nu atât în ea însăși, cât în rolul pe care îl joacă în raport cu cealaltă miză, politică, a textului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a transcendenței, într o con tinuă disoluție (deconstrucție, cum o va numi Derrida). Politicul ca acțiune sau decizie este marcat de aceeași tensiune care marca, după cum am încercat să arăt, istoria ca atare: doar ca ruină, el face posibil gestul mesianic, al așteptării lui Mesia. Încerc să regăsesc aceeași problemă în textul despre violență. În final, această precauție teologică în conceperea politicului se va traduce într-o precauție de ordin epistemologic: aceea a problematizării reprezentării (Vorstellung) și a necesității unei modalități
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Morgan, tocmai citat, cât și, de exemplu, Michael Mack redeschid, plecând de la Benjamin, Critica facultății de judecare. Ultimul sintetizează poziția autorului eseului despre violență în raport cu Kant: metoda transcendentală este păstrată, dar „autoritatea“ rațiunii este în locuită cu un puternic impuls mesianic („impulse of an intense messianism“). Și de această dată, lectura textului Zur Kritik der Gewalt din punctul de vedere propus de autor, al conflictului dintre mesianismul iudaic și o noțiune secularizată, „capitalistă“ a dreptului îmi pare a fi secundară, dacă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
is not considered to be fully creaturely“. Filozofia transcendentală este, cum am încercat să arăt deja în primul capitol, o filozofie a istoriei, întrucât istoria este cea care conține deopotrivă sem nele căderii, dar și condiția de posibilitate a așteptării mesianice. Critica dreptului (a violenței sale constitutive) se realizează prin deconstrucția formei sale mundane: dislocarea instanțelor totalizante ale istoriei face loc survenirii, ca eveniment, a originii lor divine. Problema este aceea a modului în care o astfel de survenire poate fi
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Allgemeinheit anhängen, d. i. es muß damit ein Anspruch auf subjektive Allgemeinheit verbun den sein.“ Acordul subiectiv al facultăților de cunoaștere, pe care îl produce judecata estetică, își găsește în filozofia istoriei a lui Benjamin o corespondență în intensitatea așteptării mesianice, provocată de spectacolul decăderii creației. Altfel spus, la fel ca frumosul kantian, clipa venirii lui Mesia nu se lasă recunoscută prin concept, nu poate face obiectul unei judecăți de cunoaștere. Ea iese din regimul reprezentării și se constituie ca așteptare
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
eroului care păcălește destinul. A doua soluție este cea care a făcut posibilă construirea Zidului Chinezesc, organizarea ca destin („die Organisation als Schicksal“). În fine, a treia și cea mai elaborată în comentariul lui Benjamin este cea iudaică: tensiunea așteptării mesianice. Mai întâi, forma pe care Kafka o dă acestei așteptări este cea a parabolei (Gleichnis). Parabola nu transmite un înțeles anume, nu are un înțeles simbolic: „[die Gleichnisse] zur Lehre ähnlich wie die Haggadah zur Halacha stehen.“ Ea este mai
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
conceptelor nu poate fi sesizată în afara acestei plura lități funcționale. Cunoaștere, teologie și politică sunt trei di mensiuni care descriu, în lectura pe care o propun, un cerc complet al semnificației „experienței“. Străbaterea străzilor orașului este, pentru flaneur, o chemare mesianică, o pedagogie a privirii și un gest critic deopotrivă. O fenomenologie a flaneurului presupune descrierea modului în care cele trei dimensiuni menționate anterior se oglindesc și se întregesc reciproc. Această situație a experienței în raport cu dimensiunile sale (teologică, politică și epistemologică
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
gesturi culturale specifice, precum cel al flaneurului. Acesta din urmă nu reprezintă o referință a conceptului de „experiență ur bană“, ci o condensare a unor raporturi între componentele conceptuale, o figură aparentă survenită ca simplu gest unificator al unei chemări mesianice, al unei priviri aruncate lucrurilor și al unei deconstrucții a ideologiei progresului istoric. Flaneurul este o modalitate de fixare a unei lumi (cea a marelui oraș) în mo mentul unei disoluții nevăzute, dar mereu prezente. Fenome nologia acestui personaj, în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
es sieht aus wie der obere Teil der Kurfürstenstraße.“ Pe de altă parte, în această „percepție simultană“ se ascunde, după Benjamin, o intenție profund teologică (la care voi reveni mai pe larg mai jos), aducând lucrul în orizontul unui timp mesianic: „Zusammenhang der Kolportage Intention mit den tiefsten theologischen. Sie spiegeln sie getrübt wider, versetzen in den Raum der Kontemplation, was nur im Raume des tätigen Lebens gilt. Nämlich: daß die Welt immer wieder dieselbe sei“. Conceptul de „similaritate“ (Änlichkeit) devine
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în care a fost acesta definit în capitolul 2? După cum am încercat să arăt, „teologia“ nu trimite, în cazul lui Benjamin, la o doctrină anume și nici la un anumit tip de discurs. Este vorba mai degrabă de o perspectivă mesianică asupra istoriei și de un gest interpretativ specific, acela de a sesiza posibilitățile fenomenelor pe care le deschide memoria colectivă. Poate fi sesizat un astfel de gest în cazul flaneurului și al „științei locuirii“ (Wissen vom Wohnen) care îl carac
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de a sesiza posibilitățile fenomenelor pe care le deschide memoria colectivă. Poate fi sesizat un astfel de gest în cazul flaneurului și al „științei locuirii“ (Wissen vom Wohnen) care îl carac terizează? Răspunsul vine prin asimilarea acestei științe cu gestul mesianic al memoriei. A locui înseamnă pentru flaneur a privi lumea urbană nu în ceea ce constituie „datul“ ei nemijlocit, ci în posibilitățile deschise de memoria colectivă. „Recunoașterea“ unui loc este mediată de înscrierea acestuia în ori zontul trecutului: „Er steht vor
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
clădire. În acest fel, trăirea flaneurului devine, în mod necesar, experiență. Împletirea trecutului comun cu cel propriu evită, dacă este citită de la primul către ultimul termen, capcana evocării; citită invers, aceeași relație evită capcana subiectivismului și a șocului rememorării personale. Mesianicul „Jetzt der Erkennbarkeit“ este în cazul flaneurului de recunoscut sub chipul „privirii ilustrative“, care saturează de tensiuni obiectul, îi deschide limitele și îl percepe prin infinită similaritate. Colportajul spațial și temporal generează imaginea dialectică a orașului și, astfel, momentul când
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de cunoaștere, cu atât mai puțin la cel teologic. Momentele experienței flaneurului se oglindesc unele în celelalte și se constituie prin această oglindire. Mo dul de cunoaștere al flaneurului, poziționarea sa politică și, în fine, relația sa cu istoria citită mesianic sunt inseparabile. Ele nu sunt, cum spuneam, atitudini intenționale, ci semnificații ale privirii flaneurului și, ca o consecință, modalități ale lo cuirii sale. Inseparabilitatea lor corespunde complexității fizio no mice a orașului, cu mulțimile sale și cu amprentele memoriei colective
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
4 ORAȘUL CA TEXT Interesant este modul în care, pentru Benjamin, restaurarea conceptului de „experiență“ sau, altfel spus, regăsirea absolutului în detaliile imanenței se realizează prin intermediul instanțelor marginale, prin personaje uitate și locuri culturale trecute de obicei cu vederea. Forța mesianică, despre care vorbeam în capitolul 3, este slabă în sensul că nu urmează căile regale ale istoriei, cele încărcate de semnificație sau providență. Pare că, pentru Benjamin, semnificativul pătrunde în lume pe ușa din dos, pentru a nu inoportuna vocile
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sensul că nu urmează căile regale ale istoriei, cele încărcate de semnificație sau providență. Pare că, pentru Benjamin, semnificativul pătrunde în lume pe ușa din dos, pentru a nu inoportuna vocile care populează prezentul și fac, implicit, să amuțească chemarea mesianică a trecutului. Și în cazul lumii marilor orașe - configurație extremă a modernității - se întâmplă același lucru: salvarea caracterului ei expresiv, semnificativ se realizează prin intermediul unui personaj marginal, uneori chiar suspect: flaneurul. După cum am încercat să schițez în capitolul precedent și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
logica sa pur tehnică. Marginalul este, în aceste locuri ale modernității extreme, sursa privirii care dislocă formulele împietrite ale străzii, ale mărfurilor sau ale mulțimii și le sesizează pe toate acestea în mod alegoric. Exercițiul unei astfel de priviri este mesianic prin excelență: memoria colectivă, involuntară este adusă în joc ca fundal al rescrierii fantastice a spațiului urban. Preistoria și post istoria modernității se întâlnesc, dialectic, în gestul acestei rescrieri. În fine, încă o precizare. La începutul lui Berliner Chronik, Benjamin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
urbane. Conturarea unei fizionomii a orașului presupune de fapt deconstrucția formulelor sale impersonale și eliberarea câmpului de posibilități pe care memoria le înscrie în clădiri, străzi sau tipologii umane. Monada lui Benjamin este istorică și, în acest fel, o expresie mesianică. Una dintre reprezentările ei cel mai des întâlnite este textul jurnalistic, la fel cum pot fi invocate în acest sens și filmul, fotografia sau foiletonul. În ceea ce privește Berlinul, acest lucru este cu atât mai relevant cu cât „Berlin was a city
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
to capture the momentary and fleeting?“ găsește în fotografia urbană, ca și, mai ales, în film un răspuns: prin reprezentare în imagini a ceea ce este deja trecut, a potențialității pierdute pe care obiectele o încorporează. Fotograful devine și el agentul mesianic al lumii istorice, iar tipologia urbană, „indexul“ contingenței acestei lumi aflate în primejdie de a fi uitată. Benjamin îl citează pe Döblin, pentru care opera lui August Sander este echivalentul cultural artistic al anatomiei comparate, capabilă să sesizeze „natura“ și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
modului cum lumea urbană se recompune plecând de la marginea ei, de la ceea ce pare a fi secundar, rezidual. De fapt, după cum am încercat să arăt, o percepție non-tehnică a spațiului urban nu este posibilă decât dintr-un astfel de loc. Valențele mesianice ale experienței urbane ies în evidență odată ce logica progresului este deconstruită, iar memoria colectivă a unui loc își eliberează potențialitățile amenințate de trâmbițele prezentului. „A face“ experiența unui oraș înseamnă a-i recompune povestea plecând de la rămășițele lăsate în urmă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
conflictului rezidă însă în faptul că istoria nu suportă, pentru Benjamin, o analiză strict imanentă. Conflictul între clase este de fapt efectul de suprafață al unui conflict de ordin es chatologic, între ceea ce Theologisch-politisches Fragment nu mește „ordinea profanului“ și „mesianic“. Ideologia progresului, tehnologia sau survenirea maselor ca subiect urban se instituie ca forme ale unui raport de forțe mundan căruia i se opune, după cum voi încerca să arăt, mișcarea regresivă a memoriei. In terpretarea eschatologică a conflictului se suprapune celei
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
specific urbane ale acestei memorii este întruchipată de numele străzilor. Acestea sunt „centre speculative“ ale metropolei, locuri în care limbajul și realitatea se întâlnesc. Două scenarii teologice se intersectează: cel al teologiei memoriei, care dă acestor nume sensul de „agent mesianic“ al trecutului, și cel al teologiei limbii, care le conferă un caracter mistico-simbolic, de întruchipare sensibilă a Ideii. Într-un interesant și oarecum singular studiu asupra numelor de străzi la Benjamin, Alexander Regier pleacă de o afirmație din Passagen-Werk: „Die
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]