4,293 matches
-
cu Iluzia (p. 495). Mizantrop, misogin și antisocial, scriitorul se refugiază într-un egocentrism plurivalent, decretând ,o singură artă de a trăi: Eu" (p. 492). Cum o dată se refugiază în parodia romanului polițist sau altă dată se aventurează pe tărâmul metafizicii (sau ,parametafizicii"), autorul își imaginează că s-ar putea citi în Cocktail un roman psihologic având ca temă ,procesul unei iluzii", ca intrigă abstractă. ,Scârba față de publicul cititor" nu se potolește pe tot parcursul textului. Scriitorul își denunță și își
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
creier proaspăt/ astăzi aflăm că oamenii în care am crezut/ au mers de bunăvoie/ și și-au dat prietenii pe mîna securtității/ trădarea vrea să devină modelul nostru/ ne dă lecții de purtare:/ nu faceți sex nu vă drogați/ fiți metafizici/ nu vă sinucideți/ nu vă ucideți părinții (...)" Atitudinea celei mai tinere generații de poeți români seamănă, pînă la un punct cu cea a generației flower-power din anii '60. Ca și celebrii hippies, deveniți astăzi bunici, Elena Vlădăreanu și colegii săi
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
Adrian Niță. Cercetător științific la Institutul de Filozofie și Psihologie ,Constantin Rădulescu-Motru" al Academiei Române, cu un doctorat în filozofie la Universitatea din București și Universitatea Poitiers, Adrian Niță și-a publicat anul trecut la Editura Paideia cartea Timp și idealism. Metafizica timpului la Kant și Leibniz. Ceea ce surprinde la această carte nu este tema ei - problema timpului la Kant și Leibniz - ci modul în care autorul înțelege să o abordeze. Adrian Niță pleacă de la constatarea unui fapt simplu, pe care cei mai mulți
Despre timp, împreună cu Leibniz și Kant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10949_a_12274]
-
i-a folosit ca premisă pentru rezolvarea primei antinomii (lumea este finită sau infinită), a celei de-a treia (există libertate sau nu) și a celei de-a patra (există o ființă necesară sau nu există). În Timp și idealism. Metafizica timpului la Kant și Leibniz, Adrian Niță se dovedește un autor avînd o mare calitate și totodată un mare defect. Calitatea stă în claritatea indubitabilă a scrisului său. Autorul știe să înfățișeze, cu limpezime și concizie, gîndirea unuia sau altuia
Despre timp, împreună cu Leibniz și Kant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10949_a_12274]
-
Adrian Niță este un autor apt de a manevra distincții conceptuale de mare finețe. În această privință, filozofia este prin excelență o școală a distincțiilor fine: o gimnastică a minții pusă în slujbă unei înțelegeri abstracte, iar Timp și idealism. Metafizica timpului la Kant și Leibniz este o mostră de înțelegere a unei teme de maximă abstracțiune: timpul în concepția lui Kant și Leibniz.
Despre timp, împreună cu Leibniz și Kant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10949_a_12274]
-
la galbenul solar -, dominanta rece - aceea a mineralelor, a lumii glaciale, a apei și a eterului - și, în sfîrșit, aceea a valorilor - de la negru la griurile intermediare și pînă la eclerajul absolut al albului - a cărei semnificație este deopotrivă una metafizică și morală. Prin acestea, adîncindu-și privirile în natura și în viața formelor, pictorul trece, într-un alt nivel al reprezentărilor sale, la coagularea unor semne care cad cumva, mai mult aluziv decît explicit, sub incidența unei figurații incipiente. Din plasma
Dansul spectrelor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10994_a_12319]
-
în interpretarea lui Carl Schmitt asupra politicului, înțeles că actualizare la intensitate maximă a sentimentului unității 11. Cât privește țelul biruinței și dispoziția de atac, afirmate drept criterii operative ale activității psiho-sociale, nu numai că validau pe baza observației empirice metafizica nietzscheiană a voinței de putere, dar alimentau la nivel imaginar și considerațiile heideggeriene legate de luptă pentru stăpânirea pământului și depășirea de sine a puterii, în sensul unei concentrări care, transpusa instituțional de alții, avea să conducă finalmente la proclamarea
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
vieții, Editura IRI, București, 1995, pp. 73-75. 10 Charles Maurras, Mes idées politiques, Arthème Fayard et Cie, Éditeurs, Paris, 193›, pp. 21, 118. 11 Carl Schmitt, Morală statului și statul pluralistic, Viața Românească, Iași, 1930, p. 10. 12 Martin Heidegger, Metafizica lui Nietzsche, Editura Humanitas, București, 2005, pp. 18, 27. 13 A se vedea și François Châtelet, Évelyne Pisier, Concepțiile politice ale secolului XX, Editura Humanitas, București, 1994, pp 35-36. 14 Erich Fromm, Omul pentru el însuși, în Texte alese, Editura
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
Zwischenbilanz, Hamburg, Hoffmann und Campe, ‹1974›. FICHTE Johann Gottlieb, Doctrina științei, Editura Humanitas, București, 1995. FROMM Erich, Omul pentru el însuși, în Texte alese, Editura Politică, București, 1983. FREUD Sigmund, Opere. Psihologia inconștientului, 3, Editura Trei, București, 2000. HEIDEGGER Martin, Metafizica lui Nietzsche, Editura Humanitas București. HORNEY Karen, Personalitatea nevrotica a epocii noastre, Editura IRI, București, 1998. HOLBACH, Sistemul naturii. Sau despre legile lumii fizice și ale lumii morale, Editura Științifică, București, 1957. JASPERS Karl, Texte filosofice, București, Editura Politică, 1986
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
au făcut să simt beckettian. Didi și Gogo. Simplu, profund, fără ifose. La limita fină între realități și vise, intersectîndu-ne proiecțiile, cu spatele sprijiniți de un copac și cu ochii în lună, parcurgînd plăcerile calde ale verbului și frigurile lui metafizice am fost, mai presus de orice și atît de simplu, oameni. Oameni care-și numesc și-și tatonează obsesiile, fricile, obișnuitul și neobișnuitul. Granițele sinelui. Putințele și neputințele lui. Nici astăzi nu știu exact dacă am visat sau nu. Ghetele
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
demonul ludic, jucînd totul în legea eului (Eugen Ionescu) și demonul paidetic, socratic și mefistofelic deopotrivă, care practică sistematic pactul cu ceilalți, din adorație pentru propria-i unicitate (Noica). Patru energii daimonic-năvălitoare, alături de două aripi de îngeri exterminați: Mircea Vulcănescu (metafizica națională) și Mihail Sebastian (luciditatea sentimental-estetică). E, firește, o schemă prin care se prevede, pentru Cioran, cel puțin, stema Franței hexagonale. Amestecul de revoluție și de tipicuri boierești, de republică și de elitism vieux style, de puritatea limbii și de
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
a valorilor de civilizație, așa încât să informeze științific și permanent intelectualitatea franceză. în acest scop, el propunea să fie traduse discursul de recepție la Academie al lui Lucian Blaga (Elogiul satului românesc), articolele despre specificul național ale lui Camil Petrescu, Metafizica lui Nae Ionescu. Revelația este că scriitorul care a criticat în atâtea rânduri și în modul cel mai categoric România, unde totul îi apărea urât și vulgar, efectuează nu numai un act de funcționar corect, însă și unul de efectiv
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
capricios, ce se joacă, amuzat, cu omul, strivindu-l, numai pentru a înscena o ingenioasă comedie metafizică". Dar în acest caz nu stăm în fața doar a unei demonii, a ceea ce însuși dl Vartic numește ,o profunzime de-a dreptul demonică"? Metafizica adusă la starea de ,comedie" nu e o drastică relativizare a metafizicii? Transcendentul care se ,amuză" nu e cumva unul pus sub semnul dizolvantei îndoieli? Unul compromis? Reflectăm la Psalmii lui Arghezi de-o analoagă circumspecție joculară, probînd ceea ce s-
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
înscena o ingenioasă comedie metafizică". Dar în acest caz nu stăm în fața doar a unei demonii, a ceea ce însuși dl Vartic numește ,o profunzime de-a dreptul demonică"? Metafizica adusă la starea de ,comedie" nu e o drastică relativizare a metafizicii? Transcendentul care se ,amuză" nu e cumva unul pus sub semnul dizolvantei îndoieli? Unul compromis? Reflectăm la Psalmii lui Arghezi de-o analoagă circumspecție joculară, probînd ceea ce s-a numit ,ateismul religios" al marelui poet. Să menționăm că însuși scrisul
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
în domesticitatea sa" (Șerban Cioculescu). Reușind întrucîtva în etapa ,exilului" său berlinez, a rămas totuși în forul său intim un neadaptat, un răzvrătit care n-a ezitat a sfida ordinea oriunde se izbea de rigorile ei, inclusiv ordinea superioară, cea metafizică. Temperamentul său terestru avea un dur, ireductibil sîmbure de incredulitate. Cartea d-lui Ion Vartic încîntă prin acea fantezie compensată care ia naștere din asocierea saturației livrești cu libertatea spiritului.
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
a sinucis Anghelache, textul său însă știe. în acest sens, Caragiale nu e autor, ci transmițător.) Iar în momentele lor de inspirație, hermeneuții textelor pot descifra măcar fragmente din aceste revelații și mesaje. Căci și hermeneutica literară are legătură cu "metafizica interpretării", și ea conține ceva din acea gratia interpretandi pe care o explică Moshe Idel, pornind de la Abélard, Gioacchino da Fiore și diverși cabaliști". E, să admitem, o cale regală de acces la profunzimile operei. O spiritualizare a ei care
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
lovitură: să ocupe și locul intelectualului antimodern și tradițional conservator, întrebuințînd cu dexteritate estetica sublimului într-un discurs despre care tot de Maistre vorbește cel mai bine, referindu-se la filozofii romantici: "Acești filozofi germani au inventat cuvîntul metapolitică, echivalentul metafizicii pentru fizică. Se pare că această nouă expresie este foarte bine găsită pentru a exprima metafizica politicii: pentru că așa ceva există și merită toată atenția observatorilor." Și pe cel al activistului politic eficace. Or, e limpede că "metafizica politicii", ca activitate
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
un discurs despre care tot de Maistre vorbește cel mai bine, referindu-se la filozofii romantici: "Acești filozofi germani au inventat cuvîntul metapolitică, echivalentul metafizicii pentru fizică. Se pare că această nouă expresie este foarte bine găsită pentru a exprima metafizica politicii: pentru că așa ceva există și merită toată atenția observatorilor." Și pe cel al activistului politic eficace. Or, e limpede că "metafizica politicii", ca activitate intelectuală, poate crea adeziune, dar nu face mare lucru, sau face atît cît pot să faci
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
cuvîntul metapolitică, echivalentul metafizicii pentru fizică. Se pare că această nouă expresie este foarte bine găsită pentru a exprima metafizica politicii: pentru că așa ceva există și merită toată atenția observatorilor." Și pe cel al activistului politic eficace. Or, e limpede că "metafizica politicii", ca activitate intelectuală, poate crea adeziune, dar nu face mare lucru, sau face atît cît pot să faci lucruri cu cuvinte. Omul recent este o astfel de carte de metafizică politică, antimodernă în sensul lui Compagnon (adică, să nu
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
cel al activistului politic eficace. Or, e limpede că "metafizica politicii", ca activitate intelectuală, poate crea adeziune, dar nu face mare lucru, sau face atît cît pot să faci lucruri cu cuvinte. Omul recent este o astfel de carte de metafizică politică, antimodernă în sensul lui Compagnon (adică, să nu uităm, cu atît mai modernă, fără ca acest atribut să conote axiologic) care are toate motivele să suscite dezbateri și să provoace contestații pornind de la reacționarismul ei, în sensul deja definit. Critica
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
și nu rezistă la sofisme. Dezechilibrul fundamental dintre cele două discursuri la noi, rezultă din rezervele diferite de prestigiu moral. Cu fiecare intervenție în care stînga este condamnată ca fiind sinonimă cu comunismul, primii își fac un deserviciu în registrul "metafizicii politicii" sau, ca să fiu mai clar, în registru moral. Pe de altă parte, cu fiecare suprainterpretare la care supun discursul "reacționar de șarm", stîngiștii confirmă acest dezechilibru. Ultima oară, în disputa dintre Alex Leo Șerban și Alex Cistelecan (vezi Dilema
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
încă foarte generos în sugestii, practic deschis variilor perspective de abordare, aidoma oricărei creații de anvergură. Ne oprim aci asupra unui aspect ce ni se pare capital și anume tema spirituală a scriitorului, id est raportul său cu religia, mistica, metafizica, ce, în fapt, îi amprentează întreaga substanță a creației. La prima vedere pare ciudat ca un novator febril, un exponent al avangardei teatrale să fie atît de implantat în tradiție, atît de vechi în fundamentele conștiinței sale, puternic legată așadar
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
ci o răsfrîngere a unei teribile stări reale. Ca urmare mesajul nou-vechi al autorului Rinocerilor e cel al unei etici întemeiate pe reîntoarcerea la homo religiosus, de reabilitare a metafizicului. Căci pierzînd respectul pentru concepte precum dragostea și contemplația, întîmpinînd metafizica cu "zămbete ironice", substituind bucuria prin distracție, homo occidentalis a pierdut dimensiunea escatologică a existenței, adică sensul său lăuntric. în felul acesta scriitorul ia distanță categorică față de "morala fără transcendență" a lui Camus ca și față de morala atee, de "antiumanismul
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
același an, ca urmare a transformărilor politice petrecute în România și înlăturarea, după aproape 50 de ani a comunismului, numele lui Nae Ionescu reintră în circuitul cultural. Editură Humanitas se grăbește să publice, sau sa republice dacă doriți, cursurile de Metafizica, de Logică, de Istoria Logicii. Alte edituri îi urmează și astfel apar, rând pe rând: Prelegeri de filosofia religiei, Problema mântuirii în Faust al lui Goethe, Teoria cunoștiinței, Suferință rasei albe, Manual de grafologie, dar și Roza Vanturilor, reeditare a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
grafologie, dar și Roza Vanturilor, reeditare a singurului volum publicat în timpul vieții, sub îngrijirea lui Mircea Eliade. Tineri cercetători se dedică în întregime recuperării lui Nae Ionescu. Sub îngrijirea lui Marin Diaconu, Dan Ciachir sau Dora Mezdrea apar acum: Neliniștea metafizica, Între ziaristica și filosofie, Publicistica dintre 1909 - 1923, Scrisori și memorii, Corespondență de dragoste. Numărul 7, din septembrie 2003 al revistei Rost - manifest românesc este dedicat în întregime lui Nae Ionescu iar un manuscris al lui Mircea Vulcpnescu este tipărit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]