962 matches
-
îi plăcea să se mănânce în camera cu ianina, iar lui Chrissy nu i se permitea niciodată să mănânce bomboane sau altceva lipicios atunci când cânta. Poate să fi fost tatăl ei. Știa că îi pare rău din pricina tuturor polițiștilor care mișunau pe acolo și din cauză că nu se putuse duce la recitalul din seara precedentă de la Neighborhood School. Asta trebuia să fie: un cadou secret din partea tatălui ei. Chrissy aruncă o privire în spatele ei, prin ușa întredeschisă. Văzu oameni care se plimbau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de urzici, acolo unde căzuseră aterizînd forțat, cu echipajele rănite. Luni de zile, avioanele japoneze lovite căzuseră din cer În cimitirul din aerodromul Lunghua, de parcă o luptă aeriană titanică se desfășura deasupra norilor. Grupuri de negustori chinezi de fier vechi mișunau deja printre avioanele distruse. Cu abilitatea neobosită a chinezilor de a transforma un fel de deșeuri În altul, scoteau Învelișul de metal de pe aripi și recuperau cauciucurile și rezervoarele de benzină. În cîteva zile, acestea aveau să fie vîndute la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de centru. De unde ideea asta, habar n-ai, și nu este grav. Grav este că ți-ai ales ziua de 20 iulie, când se transmite la televizor aselenizarea americanilor, asta e grav, că este seară, aproape noapte, și tu tot mișuni prin Ploiești, nu puteai să găsești o stradă În București pentru asta. Te Întorci cu un tren de noapte și fugi prin piața de la Sfântu Gheorghe ca să mai prinzi o mașină de noapte care să te ducă acasă, privești sufocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
că Angela n-a murit. — Îți jur. Pe Angela. Jos bolnavii s-au oprit, s-au așezat pe o bancă și fumează. Pe lângă straturile de flori trece o femeie între două vârste, cu un palton cărămiziu. Omenirea, fetițo, omenirea care mișună. Omenirea care merge înainte. Ce-o să se întâmple cu noi, cu mine și cu mama ta? Ce-o să se întâmple cu chitara ta? Am făcut dragoste, apoi am rămas nemișcați ascultând zgomotul mașinilor pe viaduct, atât de aproape încât par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ieșit de la birou în seara aceea. Ochii mari și negri mă priveau fix. Am întors cartea cu fața în jos. Ultima copertă era acoperită cu un scris mic și înghesuit. ACEASTA ESTE O PAGINĂ DIN JURNALUL ANNEI FRANK. Cuvintele olandeze mișunau pe pagină ca niște insecte. Am deschis torpedoul și am băgat-o acolo, apoi am trântit capacul. Ideea mi-a venit pe când treceam pe lângă gară. Am făcut o întoarcere bruscă și nesăbuită în parcare. Nu o voi distruge. O voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fata înciudată, intrând cu mâinile amândouă în mânecile rochiei. Sunt unsprezece în bordel și tocmai pe mine m-ai găsit, să-mi mănânci zilele. Patul din odaia învecinată scârțâi ca un semn de suspensie între frazele ei. - De când te cunosc, mișună păduchii în sufletul meu pe care îl simt înfășurat în zdrențe murdare, făcu domnișoara, patetic. Patul pensionarei de alături trosni de două ori și urechea mea atentă desprinse tusea ei bruscă, provenită dintr-o înecăciune cu scuipat. - Trimite-ți ordonanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mi se adresă domnișoara, îndreptându-mi cu degete tremurătoare cravata în neorânduială. - Duminică dimineața să nu vii niciodată, că sunt la biserică, adăugă ea. Vorbea, încheindu-și unul după altul, butonii rochiței, ca și cum și-ar fi strivit păduchii ce-i mișunau pe suflet. Surâsul ei profesional, absurd și rece, reapăruse de astă dată, proaspăt zugrăvit cu roș și negru, să-mi ucidă gândurile și să-mi spargă fraza sentimentală, ticluită de piticul caraghios, din mine, convalescent în urma nenumăratelor mele atentate împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
altădată care își împrăștia sămânța dusă de vânt pe colina verde și înflorită... Blănile trupului său, tăiat în felii de ferăstrăul circular, vor scârțâi împovărate, sub o pereche de oameni, acolo jos, unde viața se macină absurd între piticii care mișună ca viermii. Mă văd mai sus, purtat de schiuri, pe livada albă de la poalele piscului semeț. Văd urma paralelă și roțile bastoanelor, adâncite în zăpadă ca niște farfurii cu frișcă, alb pe alb, pe netede întinderi. În pădurea brazilor din dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bucuriei lui avea un singur cusur: convingerea că-l va nemulțumi pe Tai An. Într-adevăr, dacă, pentru a prețălui un inestimabil mantou de lutru paspoalat cu morsă, expertul cel mai de vază ia În considerare numărul de molii care mișună prin blană, fiecărui om crește și ea o dată cu numărul precis al cerșetorilor care trăiesc pe spinarea lui. Plecarea lui Fang She avea să submineze, fără Îndoială, creditul inatacabil de care se bucura Tai An; ca să ocolească primejdia, el ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sa se datorează calificaților oameni de litere din remarcabilul juriu care a anulat În acel an concursul literar al Editurii Inoportune. Tema concursului a fost, după cum se știe, clasicismul și veșnicia rozei. Au muncit pe brânci pene și condeie; au mișunat semnături de anvergură; s-au putut admira tratate de horticultură scrise În alexandrini, dacă nu și În decime și ovillejos; dar totul a pălit În fața oului lui Columb prezentat de Urbas, care a trimis simplu și triumfător o roză. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În romanele istorice ale lui Sadoveanu iubirea, nu pură, ci purificată și volatilă, e privită cu Îngăduitoare ironie, ca un abțibild, Borbioy o scoate aproape cu totul În afara teritoriului populat de lunfardo. Expresiile argotice o ocolesc aproape total, chiar dacă ea mișună fără răgaz În imediata apropiere a lecturii. Cei doi „asociați“ folosesc un metalunfardo, argou inventat de ei, care vorbește despre sine, nu atât ca recurs lingvistic (deși uneori e metaforă), cât mai ales ca personaj lingvistic, adeseori chiar protagonist, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
diseară? — De ce nu, Rose? spuse Barnes, plin de bunăvoință. Norman privi afară prin fereastra Întunecată a hubloului. Se putea vedea rețeaua rectangulară luminoasă pe fundul oceanului, Înconjurând nava spațială Îngropată, lungă de opt sute de metri. Scafandrii, luminați ca niște licurici, mișunau peste suprafața strălucitoare a grilei. Norman Își spuse: „Ne aflăm la trei sute de metri adâncime și discutăm despre prăjituri!“ Dar cu cât se gândea mai mult la asta, Își dădea seama că cea mai bună metodă de a face pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pentru că după multiplul Oscar al mieilor a urmat deja acel amintit Millenium unde dereglații ating cele mai Înalte cote ale agitației, ale erupției impulsului ce zace-n fiecare dintre noi, omoară-mă mai tîrziu, arunc-o pe mama din tren, mișunînd În neștire, În fiecare episod, imaginația sparge barierele morbidului și pare scăpată din laborator ca virusul SIDA, pare un obicei cultural strămoșesc regăsit, multinațional, noroc că Lance Henricksen, care-n ’93 juca incredibil de zoologic un rol cu pălărie alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de ce l-am omorît pe ăl bătrîn, care nu ne-a făcut nimic, decît că ne-a fost baci și noi lui turmă, ce poate fi mai frumos, și uite că nici parastasul nu i l-am serbat. Zice că mișună baciul prin cazărmi, ca strigoiu’, mai nou poltergeist, motiv pentru care țara nu mai doarme, că nu știe engleză. Ei, aș. Ce oameni răi, ce timp păgîn, trebuia să fim miloși, nu să ne bucurăm că s-au tras gloanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
razelor gama asupra anemonei care eram, unul miraculos, m-a transformat În zombie, așa am izbutit să supraviețuiesc și să invectivez cu răcnete de 10 ori pe zi de 35 de ani, gîndacii, o lume Înțesată de traseele lor roșii, mișunînd peste tot, În spitale, În cameră, prin crăpături, după cruci, simboluri ale vitalității, garsoniera cu oglinzi paralele a bunicii care fusese atît de frumoasă, Îl blestemam pentru cămășile care se desfăceau la cusături, pentru sticla de Cico În loc de Pepsi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fiindcă am ajuns la violență, Îmi explodează pe retină arabii teroriști cu mintea și săbiile lor din epoca de fier, pe care i-ar pupa Lenin văzîndu-i așa de revoluționari. Ei muncesc constant, inutil să le vorbești, să-i creștinezi, mișună În altă dimensiune. Rămîne totuși Întrebarea dacă Dumnezeu este intelectual. Căci din cuvinte sîntem făcuți și În cuvinte ne vom Întoarce. IARNĂ FLAMANDĂ Zilele trecute am citit un scurt text al lui Alex. Ștefănescu, ce m-a izbit prin similaritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
legionarilor care pătrunseseră până și în universitate, printre colegii săi profesori și printre studenții săi, încât niciodată nu se putea ști dacă unul dintre ei n-o să-i bage cuțitul în burtă ori să le spună unora dintre cei ce mișunau grupuri-grupuri pe străzi, îmbrăcați în uniforme negre-verzi ori în sumane, să bage ei cuțitul ori să-l târască pe cine știe ce maidan și să-l îngroape sub bolovani. Așteptând, după război, să se liniștească altă nebunie, în clipe cînd bărbatul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bună zi cu milițienii la ușa lui și să i se spună să-și scoată lucrurile mai repede, în stradă sau oriunde, și se vedea în acea clipă încercând să, dar s-a dezlipit cu bruschețe de întunericul în care mișunau fantasme, s-a scuturat, a refuzat să-și mai imagineze ce va face, pentru că nu voia să creadă că se va petrece astfel, își interzicea să creadă. Al șaptelea brâu Ședea în dreptul ferestrei largi a noii locuințe și contempla răsăritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să meargă cu mine și o să urce gâfâind treptele multe până la etajul de sus, rămânând în urma mea. O să ajungă sus roșie la față și se va sprijini de tocul ușii deschise prima oară de altcineva decât constructorii care încă mai mișună prin împrejurimi. Și abia pe urmă va intra, răsucindu-și capul să privească holul, baia, bucătăria, spațiul mare și alb al garsonierei, în vreme ce eu voi fi rămas mai în urmă, să încui și să-i pândesc reacțiile. Se va uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să fie închis, pentru o oră sau două - cînd se stăpânea să plângă sau să ceară iertare sau să se poarte ca un copil - în magazia de lemn din curte, înfiorător de întunecată, în care i se spunea că noaptea mișună, chițcăie șoareci și chiar șobolani. Faptul că se stăpânea să nu plângă și să nu-și arate, mai ales, frica, încât trebuia să-și muște buzele - în vreme ce-și accepta pedeapsa nu pentru că oricum nu s-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
speriat, plin de dorinți, nemulțumit. Intrând, pricepu că nu reținuse nimic din acel spațiu prea mic pentru traiul unui om. Acum, când îl vedea prima oară, în lumina gălbuie și chioară a veiozei, i se păru complet străin - o semiobscuritate mișunând de umbre mari și nesigure, cu patul pregătit pentru somn acoperit cu plapuma groasă, ocupând pe trei sferturi încăperea, rafturi cu cărți neorânduite străjuindu-l, reproduceri neclare înrămate și atârnând pe pereți, bulgării aurii ai unor crizanteme lăfăindu-se într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la Poiana Brașov. Tu nu vii? Hai, dragă, zău așa, mai lasă-le de cărți. Schiem și noi - nu știi? Nu-i nimic, nici eu, dar închiriem acolo schiuri și învățăm într-un ceas, ce mare scofală! Pe urmă acolo mișună de gagii mișto și e plin de străini, băutură, «Kentă, îi tragem un chef pe bune...“ N-a mai văzut-o pe Luchi. Într-altă seară se întorcea acasă din peregrinările întortocheate și fără rost, târziu și obosit. Lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
intrat, a închis ușa în urma ei, „Nu pot să plec așa“, a spus. Ochii de culoarea alunei erau umezi. Andrei Vlădescu s-a simțit inundat într-o mare bucurie, privirile îi sclipeau, dar furia dinainte încă nu dispăruse, încă mai mișuna în venele lui. „Ia-o în brațe, își zicea, ia-o în brațe, ce mai stai?! Sărut-o și spune-i să mai rămână, pentru că ți-a fost dor de ea și ai așteptat-o cu nerăbdare!“ Dar nu spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
simtă inclus cu mărinimie în cercul apropiaților ei, fiind oricând gata să scrie cu lux de amănunte despre numeroasele ei probleme domestice, pe un ton care atingea culmi de îndreptățită indignare ori de câte ori descria epopeea constructorilor, instalatorilor succesivi care păreau să mișune tot timpul prin imensa ei casă din Chelsea. Un fapt interesant, dar puțin cunoscut este că pentru acest torent de tâmpenii, doamna Winshaw era plătită cu un onorariu anual echivalent cu șase salarii anuale ale unui profesor de școală cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
razna rău de tot. — Și la ce te-ai gândit, la articole de fond sau doar la o rubrică? — Câte puțin din fiecare, m-am gândit. Cred că trebuie făcut urgent ceva, pentru că după cum știi, situația a devenit de nesuportat. Mișună numai marxiști pe-acolo. Și nici nu fac un secret din asta. Nu știu dacă ai văzut în ultimul timp știrile de la ora nouă, dar nici măcar nu se mai prefac că sunt imparțiali. Mai ales în privința serviciului de sănătate: felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]