5,396 matches
-
că sistemele statale și instituțiile lor au devenit entități cleptocratice, al căror scop a încetat să mai fie binele comun și a devenit înavuțirea proprie. Cei care stau în afara acestor mecanisme sunt puțini și aparent, marginalizați. Aceasta în nimic nu micșorează faptul că ei stau pentru ceea ce este adevărat și drept. Dar modalitatea în care își prezintă valorile, deci „discursul misionar”, trebuie înnoită. Timiditatea de gândire și de exprimare, recurgerea la „modele misionare” perimate trebuie depășite. Folosirea unor formule și lozinci
A t i t u d i n i / MOMENT ISTORIC ŞI RESPONSABILITATE [Corola-blog/BlogPost/93386_a_94678]
-
iasă În larg. Însă această operațiune se dovedea mai dificilă decât prevăzuse echipajul. Ajunse la capătul debarcaderului și descălecă sărind pe scânduri. Ambarcațiunea nu mai câștigase nici măcar un cot Împotriva curentului; dimpotrivă, i se păru că distanța până la țărm se micșorase, ca și când timonierul ar fi stat la Îndoială dacă să Înfrunte marea deschisă sau să redobândească siguranța uscatului. În zorii care se iveau se detașa netă lumina felinarului de la pupa, care strălucea peste marea neagră, legănându-se sub izbiturile valurilor. Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Sus», pentru că nu mai ești pe pământ, ci se spune «slavă Celui de-Aici», pentru că ești și tu aici”. „Dar ce trebuie să fac?”, șopti lovănuț, observând în treacăt că îngerul avea niște aripi mari pe care și le putea micșora și face sul, astfel că atunci când stăteai de vorbă cu el, nu părea înger, ci un om obișnuit. „Noi ne-am gândit la toate, răspunse îngerul, tu ești un om cu carte și de-aceea Dânsul te-a chemat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se ivi la orizont. În deșert, luna plină este atât de mare și de un roșu atât de intens, încât pare că stă să mistuie pământul, de parcă ar fi un nou soare, aflat prea aproape. Apoi, pe măsură ce se înalță, se micșorează și-și schimbă culoarea, trecând în câteva minute de la galben la un albastru metalic și, ceva mai târziu, la un alb luminos. Din ce cauză se produceau acele schimbări de culoare și din ce motiv bizar se micșora când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
înalță, se micșorează și-și schimbă culoarea, trecând în câteva minute de la galben la un albastru metalic și, ceva mai târziu, la un alb luminos. Din ce cauză se produceau acele schimbări de culoare și din ce motiv bizar se micșora când se afla sus de tot, ca apoi să înceapă să crească pe când se apropia din nou de orizont era un mister pe care beduinii n-au știut niciodată să-l explice. Urcă mult și se îndepărtează, spuneau unii. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
coboară, se umflă din nou. — Este vorba doar de un fenomen optic, îi încredințau francezii. Mărimea sa și distanța nu se schimbă niciodată; în funcție de linia orizontului ca punct de reper, când o privim avem impresia că se mărește sau se micșorează. Oricum ar fi fost, se afla acolo, preschimbând întunericul într-o frumoasă strălucire, obligând frunzele palmierilor să facă umbră din nou și lăsând să se distingă silueta crenelată a munților unde membrii micii sale familii trebuiau să-și găsească adăpost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Mă umplu continuu fără să mă pot goli. Mă dilat ca un balon, plutesc deasupra parcului, caut frunzele. Frunzele nu-s. Doar grămăjoare de praf tremurătoare, suspendate deasupra unui deșert cenușiu. Cu cît mă umflu și mă Înalț peisajul se micșorează. Dune mărunte, vălurite pretutindeni, pe bănci, În jgheaburi, În gurile pubelelor, pe capota cărucioarelor de copii, pe căpăcelele sticlelor de lapte, dune care foșnesc amețind toate formele, aneantizînd culorile Într-o singură lumină albă, spectrală. Mă clatin Într-un craniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ei o credeau realitate nu și-au mai adus aminte ce-au visat. „Vai și amar de o pasăre vil de o mîță vil“ - striga Virgil din toate cele douăzeci și cinci de trompete ale vîrstei sale și ochii lui verzi se micșorau la jumătate ca Într-o scurtă eclipsă de lună - „și chiar de o maimuță vil“ - continua el Încurcîndu-se În hainele prea largi ale proorocului - „cea care locuiește lîngă foc iese din cînd În cînd din oamenii folositori pe brînci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mine. Puteam să trimit vederi de acolo. în depărtare am observat silueta cuiva care zăcea acolo, ghemuit sub niște copaci, stând probabil în propria vomă uscată. Asta ar completa decorul. Gazonul, neîngrijit și gol, era acoperit de frunze uscate. Se micșora până când dispărea într-un pâlc de copaci înalți și pe jumătate goi, cu crengile gravate strident pe fundalul unui cer palid al unei dimineți de toamnă, rece și clară. Aerul circula înviorător prin plămânii mei și am început să simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nespus de delicioasă. Nu pot să mă pronunț în ceea ce o privește pe Claire. M-am simțit mult mai bine după ce am dat drumul pe gât la patru felii una după alta. Până când și limba mea părea că s-a micșorat ajungând aproape la dimensiunile naturale. Ceai și pâine prăjită, două proiecte de succes ale civilizației britanice. Am început să ling margarina de pe degete gândindu-mă cum să încep discuția pe care o aveam în cap. Dar s-a întâmplat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
imediat. Câteva zile înainte de călătoria lui Nunu, părinții mei au cerut pe neașteptate să-l întâlnească. I-am spus asta lui Nunu și fața lui s-a făcut și mai galbenă. Chiar și corpul lui elegant și impunător parcă se micșorase, mâinile îi tremurau nervoase. Câteva minute a fumat în tăcere, apoi s-a ridicat și i-a sunat pe părinții mei, invitându-i la un restaurant de lux chiar în acea seară. Ne-am îmbrăcat repede și ne-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
dar oamenii pare că nu s-au schimbat, pare că nu au dispărut, semețindu-se la fel de meschin, invidiind și urând la fel și în ziua de azi. Nu mai avem în față trecutul închipuit de Stein, un trecut de mucava, micșorat de locomotiva și de electricitatea prezentului. Trecutul pe care Burkeviț ni-l evoca cu forță dobândea contururile materiale ale zilei prezente. Și, invocând din nou întâmplări istorice, îmbrăcându-le în haina cotidianului și asociindu-le cu caractere și acțiuni particulare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
că ar fi așa ceva. Dintr-o dată, mașina se eliberă de sub greutatea aceea uriașă și lumina lunii pătrunse din nou prin geamuri. Negura se retrăgea cu repeziciune. Acum se adunase din nou în fața peșterii. Sfera clocotitoare pulsa rar, mărindu-și și micșorându-și volumul. După o clipă, prinse a se rostogoli și se pierdu în viteză dincolo de pintenul de stâncă, spre podul de lemn. Răsuflă ușurat dar continuă să privească locul unde dispăruse bestia, ca și cum s-ar fi așteptat s-o vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lovit de un zid nevăzut, ceața se opri brusc, nemaiputând trece mai departe. În momentul acela, un bubuit puternic îi biciui timpanele, în timp ce capcana se zgudui puternic. Capacul masiv se închisese cu zgomot în spatele bestiei, prinzând-o înăuntru. Vâlva se micșoră pe dată, până la dimensiunea unui coș de nuiele, năpustindu-se năpras nic în chepengul ce se prăbușise cu o clipă în urmă. Aici, asemeni unui balon umplut cu apă, se împrăștiase pe toată suprafața acestuia, căutând un orificiu prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
va fi sensibilă decât atunci când țările din emisfera nordică vor înțelege extrema gravitate a acestor consecințe și când cele din Sud vor înțelege că investițiile venite din Nord se vor reduce ca șagrinul dacă nu fac efortul de a-și micșora consumul energetic. Aceasta va începe, cum vom vedea în capitolul următor, printr-o foarte viguroasă acțiune a pieței, sub presiunea companiilor de asigurări și a opiniei publice. Seceta va avea o altă consecință: apa potabilă va deveni și mai rară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de acord cu el și l-am înțeles pe deplin când a făcut observația că autoritățile din bătrâna Anglie sunt îngrozitor de formaliste. Dar era drăguț să vezi că toate neplăcerile pe care le suferise în țara de baștină nu-i micșoraseră cu nimic patriotismul înflăcărat. Adeseori declara că Anglia este cea mai strașnică țară din lume, da, domnule, și simțea o mare superioritate față de americani, oamenii de prin colonii, italieni, spanioli, olandezi și hawaieni. Însă nu cred că era un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
italieni, spanioli, olandezi și hawaieni. Însă nu cred că era un om fericit. Suferea de dispepsie și adeseori îl vedeai că suge o tabletă de pepsină. Dimineața n-avea mai deloc poftă de mâncare. Dar nici măcar această suferință nu-i micșora buna dispoziție. Avea el o altă cauză mai gravă de nemulțumire. Cu opt ani înainte se pripise să se însoare. Sunt oameni cărora Providența îndurătoare fără doar și poate le-a hărăzit o singură viață, dar care - din capriciu sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vatră, cu capul înclinat, înclinat spre vid. Un uriaș mort. Nu mă auzise venind. Am rămas în picioare lângă el și am rostit cuvintele. Nu s-a mișcat, nu a răspuns nimic. Am privit focul bătând din aripă, ultimele flăcări micșorându-se, deformându-se, luptând încă pentru a se ține drepte și în sfârșit dispărând. Am văzut atunci privirea lui Clămence, ochii și surâsul ei. I-am văzut pântecul. Mi-am văzut fericirea insolentă și am văzut chipul lui Belle de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Regis’ care fuseseră „selectați pentru frăția « Craniul și oasele»“, dar pe Amory Princeton Îl atrăgea cel mai mult, cu atmosfera sa de lumini și culori strălucitoare și cu reputația ademenitoare de cel mai plăcut country club din America. Umbrite și micșorate de amenințătoarele examene de la colegiu, zilele de școală ale lui Amory s-au pierdut În trecut. După mulți ani, când s-a Întors la St. Regis’, parcă uitase cu desăvârșire succesele din clasa a șasea, reușind să se imagineze doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
personaje. Frumos spus! Ce Înțelegeți prin asta? — O personalitate este ceea ce credeai tu că ești; ceea ce tipii ăștia despre care mi-ai povestit - Kerry și Sloane - evident că sunt. Personalitatea este aproape În totalitate o chestiune de fizic. Ea Îi micșorează pe oamenii asupra cărora acționează. Am văzut, cum se transformă Într-o maladie cronică. Dar cât timp o personalitate este activă, ea trece peste „lucrul imediat următoare”. Personajul, pe de altă parte, acumulează. Nu este niciodată gândit independent de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
impresia că reflectă numai pasiuni: culorile buzelor și ale macilor. PLIVIND MAI DEPARTE Cândva fusese, În mod miraculos, capabil să adulmece Răul așa cum un cal simte noaptea un pod rupt, dar bărbatul cu picioare moi din camera lui Phoebe se micșorase până la dimensiunile aureolei de deasupra lui Jill. Percepea instinctual mirosul stătut al sărăciei, dar nu mai alunga păcatele mai serioase ale mândriei și senzualității. Nu mai existau oameni Înțelepți, nu mai existau eroi. Burne Holiday se cufundase În uitare, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
închinat unor lucruri mărețe. Ei, nu‑i așa că‑i din cale‑afară de frumos? Acum! Ana le face semn scotocind puțin, de formă, prin stofa soioasă a pantalonilor, dar nu‑l găsește - unde‑o fi, unde‑o fi, s‑o fi micșorat sau ce? Dacă nu‑i ăsta, atunci chiar nu știu ce să mai zic, stai, ăsta trebuie să fie, că doar n‑o fi având vreun briceag la el, sau poate că da, ca să curețe mere sau să taie salam. Nu‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fierbere, după cum i s‑a tot spus lui Rainer. Deschide poarta parcului și intră într‑o zonă care devine tot mai sărăcăcioasă pe măsură ce Rainer se îndepărtează. Silueta lui se face tot mai mică, dar nu din cauza depărtării, ci pentru că este micșorată involuntar de mediul înconjurător. Tocmai fusese cineva într‑un parc, iar acum este un nimeni într‑un tramvai. Este o experiență îngrozitoare, fiindcă implică și pericolul dispariției totale. Întunericul înghite gratiile parcului, de parcă nici n‑ar fi fost. Parcul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în aceeași dimineață, nu părea să bage de seamă căldura, deși mustața lui cerată începea să dea semne că vrea să se pleoștească. Dar despre femei ce părere ai, l-am întrebat, și ele trebuie să moară? Ochii lui se micșorară: — Cred că mai bine mi-ați spune de ce am fost adus aici, nu credeți, Herr Kommissar? — Ai fost vreodată la un salon de masaj de pe Richard Wagner Strasse? — Nu, nu cred. Ești un bărbat greu de uitat, Gottfried. Mă îndoiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a face cu mine? — Asta e una dintre micile tale specialități, nu-i așa? Lovitura de țigară. Te-am auzit spunând-o chiar tu. — Nu există un afurisit de brevet pe ea, Gunther. Trase lung din țigara stinsă și își micșoră ochii injectați. — Mă acuzați că l-am aranjat? — Pot să-ți văd arma, inspectore Deubel? Preț de câteva secunde, Deubel mă privi mârâind înainte de a-și duce mâna la tocul armei. În spatele lui, Korsch își ducea încet mâna la propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]