918 matches
-
Voinescu și grupul său de cuminți, dar inteligenți admiratori pedeliști (unul mai tandru ca altul), Iaromira Popovici și Eugen Istodor (cu care am venit și m-am întors în mașină, parazi tându-i 7 + 11 ore - căci am greșit drumul, bașca micii de la Dedulești - vorbindu-le nonstop de i-am extenuat, cred, pe viață de logoreica-mi persoană), Andrei Manolescu și galeșa-i soție, Adina Popescu (ai cărei admirabili părinți m-au covârșit), Ana Maria Sandu, Luiza Popovici, Matei Martin, Adina Dragomir
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
60% din valoarea anului ’90). Între 1993 și 2000, ponderea salariilor mai mici decât salariul mediu a crescut de la 60% la 65%. Trebuie, de asemenea, menționată proporția celor 22% (1997), respectiv 26% (2000) dintre angajații ale căror salarii erau mai mici de jumătate din salariul mediu pe economie” (xe "Ilie"Ilie, 2003, p. 6). Această stare de fapt este resimțită și de populație (vezi figura 6). În România, în 2005, 63,9% dintre bărbați erau ocupați pe piața muncii, față de 51
[Corola-publishinghouse/Administrative/1990_a_3315]
-
poartă, Lina și Săftica, se uită spre ea cu gurile căscate. Sânt chiar țigănci-țigănci, cu fuste crețe și părul cu cozi, împletite cu bănuți. Cei de aur, cocoșeii, luaseră de mult drumul miliției. Le mai rămăseseră bănuții de aramă. Erau mici de statură, negre și foarte tinere, de vreo 15 ani, dar aveau deja bărbați, niște țângăi ceva mai mari ca ele, și Săftica avea și doi danci după fusta ei. Toată ziua scuipau semințe și vorbeau de țiganii lor, care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Broșteni cu o bucată de hotar. Noi Iliaș voevod b(o)jii m(i)l(o)stii g(os)p(o)dar zemli Moldavscoi. Adec(ă) au venit înainte(a9 noastră și înainte(aă boerilor noștri, a mari și a mici, părintele și rugătoriul Ioan, Episcopul de Huși, și ni-au arătat un ispisoc de la Moisei Movilă Vod(ăă, pe sat, pe Broșteni, carele este a Sfintei Episcopii, lângă hotarul târgului Hușilor. Și precum ni-au arătat și alte diresă de la
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Nu mai avem frați. Diferența dintre noi e de patru ani. Și diferența dintre propriii mei copii e tot de patru ani și mama mi-a spus că seamănă foarte mult cu noi doi: «Exact ca voi doi, când erați mici.» Înseamnă că ne certam destul de des (râde). Dar nu prea îmi aduc aminte să ne fi certat. Probabil, ne ciondăneam pe chestii minore: pentru canalele TV, pentru prăjituri. Dar mama mi-a povestit că atunci când Shizuko primea ceva de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
-o, noi toți, În România ultimelor decenii. Deși obsedat de viața literară (cum ar fi putut fi altfel?), Jurnalul deschide numeroase trape revelatoare spre realitatea colectivității, cu sumbre secvențe de neuitat despre Învățământ, spitale, viața de familie, ierarhia de partid; mici romane conexe, sintetizate În scurte narațiuni acide. Cine se revoltă azi În România de faptul că suntem cunoscuți În lume prin apocalipticele orfelinate de copii handicapați sau prin eroica mineriadă a ciomăgarilor ar trebui să citească pasajele despre exploatările de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pentru că crescuseră aici. —Ditamai râul, dacă reziști pe malul lui. Nimic nu se compară cu el, nu? Gura lui se strâmbă într-o parte, o expresie aproape batjocoritoare pe fața oricui altcuiva în afară de Daniel. Îl înghionti ușor. Știi, când eram mici? Eram convinsă că nu există căcat mai mare decât Kearney. El sări ca ars. Uitase - nu suporta s-o audă înjurând. Centrul continentului. Mormon Trail, Oregon Trail, Calea ferată transcontinentală, Autostrada interstatală 80? El dădu din cap. Și un trilion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ea își recăpătă stăpânirea de sine. —E ciudat. Acum mă ridică-n slăvi. Vreau să zic pe ea. De fapt, el și cu mine - mă refer la mine cea de acum - ne chinuim cam la fel ca întotdeauna. Când eram mici, am avut o viață destul de grea. Am încercat să-l feresc să facă și el prostiile pe care le-am făcut eu de-a lungul anilor. Are nevoie ca eu să-i fiu vocea rațiunii; niciodată n-a avut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
copilărie? — Știi ce-am vrut să zic. Jucați pe timbre fără nici o valoare. Mark își înălță capul din cărți ca să rânjească. —Mama mea nu juca cribbage. Cărțile de joc erau lucrul dracului. Asta a fost mai târziu, Mark. Când eram mici era încă dependentă de cărți. Nu mai ții minte? Hei. Nu mă ignora. —Jucam cărți. Cu mama mea. Mama mea în copilărie. Trei luni - nu, treizeci de ani - de frustrare umplură aerul din jurul ei. — O, pentru numele lui Dumnezeu! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
șine, macazuri, locomotive cu aburi și trenuri rapide, expresuri de zi fugind spre mereu neștiute depărtări. Plătind datorii. Miliarde. Se apropie Crăciunul și vântul bate lihnit peste triaje. Zgribulită stă vrabia, zgribulit stă bărbatul. Ce mari sunt mâinile lui, ce mici picioruțele vrabiei, lăsând urme În zăpadă, hieroglifele unei mișcări țopăite. Urme de viață. Vântul acoperindu-le cu pudra chiciurei. Doamne, cineva trebuie să fie fericit În pustiul acesta cutreierat de vânt. Poate mecanicul care doarme În cabina locomotivei-plug, duduind, pregătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ridică din umeri. Îmi imaginam că faci păsări care dau din aripi și chestii din alea cu patru cupe care se-nchid și se deschid, în care-ți bagi degetele, și care-ți prezic viitorul cum făceam cu toții când eram mici. Și atunci cum credeai că fac bani cu chestiile alea? —Sinceră să fiu, Jen, nu ne-ai arătat niciodată lucrurile astea. Fără să-și dea seama, Maria se trăsese cu un pas mai lângă Lisa. Mă amuza să le văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ai mai multe? Am o fiică și un fiu vitregi. —O! Mă lovi un gând. — De-acolo am luat lindinii. M-am simțit o proastă. Nici măcar nu mă întrebasem de unde luase Ed lindinii. Groaza de a fi descoperit că am mici vietăți care mi se cațără prin păr m-a împiedicat să întreprind vreo investigație rațională. Dar acum era atât de evident. Aveam de gând să-ți spun, explică Ed. Numai că nu așa direct. Cum ai fi putut s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ciuperci, am aruncat în farfurie atâta sos tartar cât să nu dea peste margini și m-am pus pe treabă. * * * După o oră, cu stomacul plin până la refuz, conduceam încet pe lângă stația de metrou Warwick Avenue înspre străzile largi ale Micii Veneții, cu case albe, pătrate și cu geamuri înalte. Bărci pe canale, pictate în culori primare luminoase ca jucăriile de plastic cu care se joacă copiii în cadă, erau ancorate pe ambele părți ale apei adânci și verzi. Peste canal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dorisem vreodată și pe care am crezut că o să-l am. Mi-am scos bandajul și m-am uitat la dungile roșii de pe obraz. Arătau ca o grilă de x și 0, cum desenam pe tabla de la școală când eram mici. Mi-era rușine când mă uitam la zgârieturile alea. Cineva m-a lovit. Nu am făcut niciodată nimic ca să mă lovească cineva, cu excepția lui Bruce, înainte de a merge la școală. Mă întrebam ce o să creadă oamenii dacă ar afla că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cu minciunile și mizeriile alea. El o întrebă care mizerii și ea dădu din mână, adică nu vrea să-și facă sânge rău amintindu-și. De șase ani de zile n-am mai intrat în gârlă, în sfârșit, zi câți mici vrei. Uite, fata așteaptă comanda la grătar... Cât să se mai lase rugat? Cu o sorbitură lungă golește jumătate din halbă. Berea îi dezleagă limba lui Rafael, că ce bună e și ce sete mi-a fost, prietene, bogdaproste și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
degetul arătător și gros spre celălalt împrăștiind un miros puturos de tutun de proastă calitate, mai bine șterge din livret anii ăia petrecuți în Rusia că o să fie mai bine. Vremurile se schimbă după dorința ălor mari, iar noi ăștia micii tre să ne strecurăm cum putem până trece urgia. Poate așa ai să scapi cu bucata aia de vie a ta neluată. Păi de ce să o ia? Că am lăsat sudoare multă acolo de cădeam și eu și nevasta lați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
or-dine și să fiți nefericiți. Mulțumiți-vă cu proza banală a vieții, dacă voiți să dormitați în liniște cele câteva zeci de ani, până ce veți pune mâinile pe piept. 17. Iluzia este vălul albastru pe care energia vieții îl aruncăasupra micii și goalei realități, pentru a înșela rațiunea rece și a o sili să se pună în slujba sa. 18. Viața înconjurătoare - omenească sau cosmică - cu câte mai puternică, mai izbucnitoare, cu atât e mai puțin suportată de un obosit. E
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care Îl făcea să se lase pe spate În scaun și să-și ridice pantofii de la podea. Apoi se apleca și Începea să scrie frenetic În carnețel. După cum am menționat, fratele meu nu-mi acordase prea multă atenție când eram mici. Totuși În acel weekend, stimulat de noua lui manie pentru observație, Capitolul Unsprezece căpătă un interes brusc față de mine. Vineri după-amiază, În timp ce-mi făceam, silitoare la masa din bucătărie, niște teme pe care de-abia le primisem, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-și că și Enescu s-ar fi odihnit mai împăcat în țară, țara pe care o iubise și o servise exemplar. Gata cu cimitirele, își spuse! Ii era foame si după experiențele deloc pozitive cu supă de ceapă și cu micii de la "Miorița", se decise să încerce un restaurant chinezesc. Dorea, în continuare, să cerceteze cam ce putea face Clotilde la Luvru și reuși să îmbine utilul cu plăcutul. În apropiere de Luvru găsi un mic restaurant chinezesc, care erau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
vieții vine fără să știi când, nici de unde... numai vezi că totul a trecut pentru a nu se mai întoarce. Ș-atunci se simte omul bătrân, foarte bătrân, și ar vrea să moară. E mult de atunci, Harietă, de când eram mici de tot și ne spuneau moșnegii povești. Povești sunt toate în lumea asta. Al tău Mihai 169 [HARIETA EMINOVICI] Harietă dragă, Nu-ți pot promite pozitiv că voi putea trimite în fiece lună câte 100 franci, pentru că nu-mi văd
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
grupului: unii se vor ocupa de vânzările produselor de la activități practice, unii de vânzările desenelor, unii de vânzările revistelor, etc Negociați prețurile produselor astfe încât să realizați cât mai multe vânzări. Realizați o scurtă prezentare a calităților produselor voastre. Oferiți mici bonusuri celor care vor cumpăra mai multe produse. Realizați un inventar al produselor. Modalități de evaluare: * Fotografii; * Realizarea unor prezentări în Power Point; * Realizarea unui CD care să cuprindă întreaga activitate; * Expoziții de desene și produse ale copiilor. Rezultate așteptate
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
efectiv de scaun. Din minte mi-a dispărut absolut tot restul. Nu-mi pot lua ochii de la Lissy. Habar n-am avut că e În stare de așa ceva. Habar n-am avut ! Da, bine, am făcut Împreună balet, cînd eram mici. Și un pic de step. Dar niciodată n-am... eu niciodată... Cum e posibil să știi pe cineva de douăzeci de ani și să n-ai habar că știe să danseze ? Tocmai a făcut niște mișcări contorsionate și lente absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lua În seamă ce-ți spune, darling, unchiul Juan Lucas e pus mereu pe glume: o doamnă Îl mîngîia pe creștet pe un copil negru, ce drăguț, ce drăgălaș, Îi spunea și știi ce i-a răspuns copilul? CÎnd sîntem mici ne spuneți că sîntem drăgălași, dar cînd ne facem mari ne spuneți pleacă de-aici, negru scîrbos... Nu lua În seamă ce-ți spune, darling. Cobora printre ultimii și putea să stea de vorbă cu el pe Îndelete. Măicuța de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rămase încremenită. La dracu’! Existau șanse destul de mari ca Jack să o ia razna văzându-i cum beau șampania cititorilor în timpul orelor de program. Dar nu era Jack, ci Mai. Tocurile ei erau enorme, iar șoldurile minuscule. Dar nu la fel de mici precum talia. Ashling era înnebunită de invidie și de admirație. Mai părea atacată de tăcerea completă care trona în birou și de felul vinovat în care se zgâia toată lumea la ea. —Jack este? Tăcerea persista. Nu, bombăni domnișoara Morley, ștergându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Expoziția universală. CÎnta la pian și Începuse să Învețe să restaureze instrumente muzicale sub oblăduirea nașului ei, care cu asta se ocupa. Curățase flaute cu ulei de migdale, refăcuse lacul unor viori, lipise părți desprinse ale unor clavecine. CÎnd eram mici, mama ne vorbea adesea de meseria asta la care renunțase cînd s-a căsătorit. Eram de-a dreptul uluiți cînd aflam că, pentru a face muzică, era nevoie de pene de corb, de păr de cal, de fanoane de balenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]