12,937 matches
-
cu mîinile sale, să-l pornească, greu, din nou. Omul nu mai voia să-l clintească de lîngă propria sa viață pe care o întreținea cu panica morții!". Pînă în seară paznicul propriei sale existențe ținu viu angrenajul. Nepotul, pe la miezul nopții, văzînd că bunicul nu mai apare, urcă pe schelă. Bătrînul îl făcu să jure că se va îngriji de ceasornic. Noaptea, nepotul, și ziua bunicul nu se dezlipeau de ceasornic, urnind, tot mai greu, roțile. Asta ținu un an
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
principal, Radioul e un lucru bun. îmi este foarte limpede, ca să nu mai stărui, de ce televiziunile nu se arată mai interesate de promovarea cărții (frumoase și de învățătură). Un merit totuși trebuie recunoscut oamenilor lui Cristian Hagiculea: fie și la miezul nopții au acordat un spațiu onorabil Cărții. în acest timp, la Pro-tv se putea vedea fotbal, la Antena 1 film, pe Acasă niște superbe fotomodele cu dimensiunile 90-60-90, iar la Prima un concert cu Direcția 5. Johnny Răducanu, avînd neșansa
Ziua Națională, Cartea și Johnny Răducanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15669_a_16994]
-
zonă și, în consecință, n-a făcut parte nici din lista oficială, cine și mai ales de ce a plătit costurile deplasării lui în București? Mi se pare o excepție inadmisibilă de la o regulă respectată de toată lumea. Secțiunea Off-Independenții ("Teatrul de la miezul nopții" și "Undergreenact") este cea asumată de festival, dinamică, animată, cu mizanscene care au arătat că artiștii caută în ei înșiși, în modalitățile de interpretare a unui text din punct de vedere regizoral, actoricesc, scenografic, că teatrul este, totuși, un
Caragiale și teatrul contemporan (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15681_a_17006]
-
fi frumusețea și frăgezimea nu ar avea sens cerul nu ar avea pe cine să oglindească și ar fi trimis de zei la topit/ dona juana la capătul zării mă cheamă cu pletele trupul ei luminează ca un fulger în miezul unei planete cu miezul de beznă impecabilă/ genunchii ei pernele poemelor mele rotulele ultrasensibile fîntîni din care beau lapte dulce ciobanii din lună/ dona juana mireasă ascunsă mireasă misterioasă se plimbă maiestuoasă pe valurile mării negre și se gîndește la
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
nu ar avea sens cerul nu ar avea pe cine să oglindească și ar fi trimis de zei la topit/ dona juana la capătul zării mă cheamă cu pletele trupul ei luminează ca un fulger în miezul unei planete cu miezul de beznă impecabilă/ genunchii ei pernele poemelor mele rotulele ultrasensibile fîntîni din care beau lapte dulce ciobanii din lună/ dona juana mireasă ascunsă mireasă misterioasă se plimbă maiestuoasă pe valurile mării negre și se gîndește la mine/ dona juana regină
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
grijă orice apariție în public, de parcă ar fi un învățăcel și nu un maestru pe care îl admiră toată lumea"). Când îl întâlnesc pe Johnny, de fiecare dată îmi aduce vești despre tatăl meu, folosind un limbaj colorat și plin de miez (,,se ține tare gagiul, a trecut pe la mine și mi-a adus o carte pe care a scris-o despre satul lui natal, mi-a adus și un cântec despre meleagurile unde s-a născut, ce mai încolo și-ncoace
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
m-a oprit să dau drumul brusc la ușa liftului spunându-mi: - Lăsați-o ușor. Johnny cântă! Pianul se auzea, cred, până în stradă reluând obsedant o temă rebelă care nu se vroia dominată și care își prelungea rezistența până după miezul nopții. Ar mai trebui pomenit aici nea Marin, vecinul de la etajul 4, mecanic de avioane de vânătoare în al doilea război mondial, controlor sever al moralității maestrului cât și mulți alți locuitori de garsoniere din blocul unde Johnny Răducanu își
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
pornesc spre televiziune. Parchez mașina în curte - am acest privilegiu. S-a făcut ora nouă, iar uneori invitații sînt deja prezenți. Machiaj. Fotografii. Apostrophes/Bouillon de culture. Urmează comentariile în jurul unui pahar cu apă, suc de fructe sau whisky. Către miezul nopții, supeu la braseria Lipp împreună cu întreaga echipă. Mă întorc acasă. Abia pe la două, extenuat, mă culc și adorm imediat..." O regulă de aur: reputația ireproșabilă " Am avut ambiția de a fi un foarte bun ziarist și, sincer vorbind, doar
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
de cercetare în domeniul mediilor de informare Le Fresnoy, Franța, precum și expoziția fotografului japonez Hiroshi Sugimoto la Galeria Klaus Engelhorn. Renumitul artist de talie internațională a fost prezent personal la vernisarea expoziției, deschisă pentru public până pe 8 noiembrie. Retrospectiva ,,Din miezul lumii - filme din Asia Centrală" realizată de Muzeul de Film din Austria, s-a bucurat de un succes deosebit atât în contextul actualei ediții, dar și comparativ cu retrospective asemănătoare din anii precedenți. Au fost oferite filme artistice și documentare din
Zilele vieneze ale filmului by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/15736_a_17061]
-
are ceva din comicul lui Marin Sorescu cel din La lilieci și nu e deci de mirare că a avut succes peste hotare pentru că se știe că străinii se delectează cu exotismul nostru rural. Dar fapt e că proza are miez, subiectul seamănă cu acela din Cercul lui Sorescu, un țăran a văzut ceva și unii îl cred, alții nu. Și biruie bineînțeles cei care nu îl cred, dar biruie cumva mai puțin spectaculos decît în poem și Ioan Groșan se
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
fel sau altul, au dat "culoarea locală" transilvăneană. Și tot acolo și-au aflat originea câteva dintre mega-escrocheriile care ne-au făcut faima în Balcani, începând cu uluitoarea mașinărie financiară "Caritas" și încheind cu straniile privatizări ce uneau Clujul cu miezul tare al țărăniștilor strămutați la București. N-ar fi greu să vorbim despre un excepționalism ardelenesc în sensul negativ al cuvântului, dacă ținem cont de șocanta răsturnare de la ultimele alegeri. Dacă până în 1996 mai existau speranțe că Transilvania va deveni
Cine s-a săturat de Ardeal? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15741_a_17066]
-
care oscilează acțiunea romanului, și anume Calafat, Băile Herculane, Vârșeț, sunt alese, chiar dacă la baza alegerii bănuim și participarea autobiografică pentru că ele ar trasa, prin extensie și pe o hartă simbolică, un soi de ,,triunghi balcanic", infernal, ,,un fel de miez de maximă negativitate", un ,,nucleu al războiului, o lume întoarsă pe dos", cum sună, în această privința, cuvintele romancierului. Matei Pavel, ca și ,,sufletele înrudite lui" (inginerul din Calafat, Vladimir Dumnea, și pictorul din Vârșeț, Teodor Brenovici) ar constitui, pe
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
de lacrimi. Și-i scoase, îi șterse cu șervetul și, înainte de a se ridica, îl puse pe masă cu amărăciunea unei capitulări fără glorie. - Faceți ce poftiți. Eu nu mai exist. Se închise de la șapte în camera ei. Dar înainte de miezul nopții, când ne credea adormiți, am văzut-o trecând în cămașa de noapte de școlăriță și ducându-și în dormitor o jumătate de tort de ciocolată și sticla cu mai bine de patru degete din vinul ostrăvit. Mă scutură un
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
rînd la un astfel de scriitor, dacă vrem să rămînem în sistemul care a generat o atare literatură, deși toate scopurile urmărite (fiorul atingerii unei alte realități, explicația supra-carteziană a lumii) se bazează pe un înveliș estetic minimal fără de care miezul, mesajul n-ar putea fi perceput. Iar Vasile Andru își construiește acest înveliș estetic într-un fel foarte personal, creînd un sunet și un montaj puternic originale, care pot să nu placă neapărat, dar care îi creează scriitorului un loc
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
călătorise de mai multe ori în China...; ceilalți doi, vasăzică, economistul și matematicianul, profesorul, cel mai tânăr din cei trei noctambuli protestară la aprinderea țigării. Cu toate că fumau și ei, amândoi, dar numai după masa de la prînzi, pînă cel mult la miezul nopții al aceleiași zile, strict. Interdicția celor doi, amicală, deși vehementă, îl siliră pe criminolog să arunce restul de Kent mai de vreme de a fi ajuns, măcar, pîn-la jumătate. Mucul, azvîrlit pe nisip, acum cînd lumina orbitoare a soarelui
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
că dragostea lui pentru Mite murise. Era într-o stare sufletească de regret final cînd, pe stradă, întîlnindu-l pe Caragiale, dramaturgul îl întreabă " De ce ești, măi, așa de sinistru?", la care poetul răspunde eliberat " Am și de ce! M-a apucat miezul nopții ascultînd literatura proastă a unei cucoane" și îl anunță că a doua zi pleacă la Iași. Romanul e aproape izbutit. Dar nu era deloc acel Eminescu spre care năzuise timp de treizeci de ani Lovinescu. Ediția aceasta a romanului
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
e președintele ales în bună regulă al Uniunii), se poate cu adevărat vorbi de un scandal în lumea scriitoricească. Lucrările Conferinței au decurs totuși civilizat, chiar dacă luările de cuvînt pe marginea raportului prezentat de fosta conducere n-au avut cine știe ce miez. E drept că nici raportul n-a fost ce trebuia să fie. O însăilare, mai degrabă, plictisitoare, deși sumară, de informații greu de verificat. Cît îl privește, raportul financiar, la rîndul lui, a reușit doar să ascundă temeiul unor cheltuieli
Conferința scriitorilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16184_a_17509]
-
Supremă a S.U.A. stă mărturie. Hustler își propune să fie și este o revistă pornografică. Își are cu siguranță cititorii și care cu siguranță sînt mai mulți decît ai unei publicații mensuale de cultură. Tot așa cum filmele pornografice de după miezul nopții țin deschise mai multe televizoare decît telecinemateca. Nu e nici o noutate în asta. În confruntarea dintre cultură și pornografie a cîștigat mereu pornografia: dar nu neapărat fiindcă primitivitatea senzațiilor pe care aceasta le provoacă ar fi mai atractivă decît
Pornografie și cultură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16168_a_17493]
-
Faulkner dispare și cea din urmă redută sudistă din ea rămînînd nepieritor doar forma, doar stilul pe care Sartre îl demontează cu atîta pizmă, sper, dacă nu rea-credință. Cît privește Ritualul zilnic, el este însuși Ritualul biblic, i-real developînd miezul realului. * Profit de prilej ca să reproduc cîteva pagini din traducerea magnifică a lui Mircea Ivănescu făcută unuia dintre romanele de bază, ale lui Faulkner în anul 1975, la Editura Univers, - ABSALOM, ABSALOM! (începutul). * "Începuseră puțin după orele două și pînă
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
nimic cuiva care n-a citit romanul. Caruselul farmecului literar se pune în mișcare abia în momentul lecturii pe cont propriu a textului. Ce poate fi nemaipomenit la o nuntă? Iată ce poate fi: " Nunta era în toi. Trecuse de miezul nopții. Băuserăm peste măsură. În veselia generală, Ioana, balerina principală de la teatru, dansa pe o masă. Tocurile-i înalte găureau feliile de pâine și foile de salată." Nu nunta în sine, nu dansul pe masă, ci tocurile înalte care găureau
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
ale sfintelor/ ținuturi natale. Încotro îmi duci, orașule, sîngele?/ Ești fiul meu: te-am înfiat! Ești fiul meu: te-am înfiat!/ Îți simt în ceafă răsuflarea de monstru: jumătate taur,/ jumătate bărbat. Himere, labirinturi și femei/ ce se prefac, spre miezul nopții, în șerpoaice./ Încotro îmi duci, orașule, sîngele?/ Într-adevăr, toate orașele sînt, în felul lor, blestemate" (Încotro îmi duci, orașule, sîngele). Dar țărănia lui Mircea Bârsilă e profundă și simpla ei notificare se încarcă de-o fulguranță autentică. Chiar
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
a numit personalități și evenimente despre care acesta din urmă ne lăsase o solidă documentație, în sute de pagini, publicate simultan, în 1780, în germană și italiană, la Viena și Veneția. Poate broșura lui Cosma ar fi fost mai cu miez și mai sobră, dacă ar fi luat aminte la textul înaintașului italian. Referindu-se la zona Banatului, în primul paragraf al Scrisorii I (tratatul științific are, prin incipitul și finalul capitolelor, o ramă epistolară) adresate comandantului chezaro-crăiesc al Timișoarei, Griselini
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
înecați ne-au așternut înainte/ Cadavrele florei și faunei naționale/ Preparate savant. Noi trebuia să fim veseli,/ Trebuia să spunem cuvinte/ Care să nu poată fi uitate ușor" (Planetă de sulf). Însă nevoia de poezie ideală revine intempestiv, chiar în miezul acestui naturalism sufocant. Disfuncționalitățile realului tind a se compensa prin funcționalitatea poeziei ca inefabil, ca intangibil ce se transmite concretului: "E ora Păstorului, cînd mă trezesc,/ Îngrozit, lîngă tine.// Doar aerul înghețat mă împiedică/ Să mă descompun./ Să-mbib cearceaful
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
pare cel mai adesea că nu poate fi dat, iar uneori s-ar putea să nici nu fie bine să fie dat. Și în nici un caz de către artist. Răspunsul trebuie să rămână conținut ca o întrebare chinuitoare "fără răspuns" în miezul de sens cel mai ascuns al operei, care arde, chinuie, doare și te face să nu dormi noaptea ca să pictezi ca Van Gogh sau să îți cari, protejând-o cu grijă, pânza întinsă pe cadru, după tine, vreme de 25
Spovedania Și cei 30 de arginți by Nicolae Oprițescu () [Corola-journal/Journalistic/16303_a_17628]
-
desubstanțierilor la care-l supune temporalitatea nu mai năzuiește la refacerea trecutului, a acelui illud tempus care e copilăria, ci la îmbătrînire și la moartea "luminoasă" precum la o izbăvire à rebours. Candoarea se sinucide: "Ce jalnic fragmentați/ Și fără miez,/ Timpi depărtați egal de mine!/ O, Doamne spune-mi unde să m-așez/ Cînd toate vîrstele îmi sunt străine/ Și în zadar/ Copilul care sunt/ Caută speriat un timp cărunt/ Sau chiar,/ Mergînd cu visul mai departe,/ O cît mai
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]