867 matches
-
vorbescă unul dintre voi, că de nu vă bag în cazanele cu smoală topită. Vreți asta sau vorbiți? -Vrem pe hanul Timur îngropat sub casă-spuse stafia unui tătar ce părea să aibă grad mare. Casa a fost construită pe mormânt. Mijea de ziuă. Cocoșii erau la primul cântat. Stafiile tătărimii au dispărut fulgerător. -Căpitane cheamă pe episcopul Teoctist cu cele de trebuință. Să punem oamenii să sape. Au fost scose la iveală zece schelete. Timur -han cu fii și gărzile. -Părinte
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Moșnegii și babele își dezamorțeau oasele pe prispă sau în casa mare. Nici nu știau că timpul zboară. - Frunză verde și-un dudău, roata mare la părău!!! Acesta a fost semnalul unui băiețandru de vreo de ani căruia abia îi mijise musteața. Cu mic cu mare s-au prins toți în horă și dansau către poartă. Încet, în cerc se prindea tot satul. Mulțimea a ajuns în drum, iar muzicanții nu mai răsuflau de atâta cântec. El se afla în horă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
glasul repezit al animatorului, suntem aici, atâția, cu justificări felurite. Politica și arta, când rămân un protest, nu pot fi decât apropiate. — Și iubirea, probabil... îl întrerupe, de data asta, interlocutoarea. Zâmbetul sarcastic pe care l-a tot amânat doar mijește, privirea rămâne obturată de ventuzele negre ale ochelarilor. Dar iată, cu totul surprinzător, nu-i dă răgaz. — Așa sunt trenurile. Duc tot felul de răzvrătiți. De la neveste sau slujbe, de la părinți, de la școli. Prietenului nostru i-ar plăcea să audă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
socotit că, prin uniformă și vitejie, are să-i potolească cochetăria. Vasăzică numai eu sunt vinovat și trebuie să îndur remușcările..." De altminteri, trecutul i se părea mort și se ferea să-l dezgroape. Mai mult îl preocupa viitorul care-i mijea ca o auroră strălucitoare după o noapte vijelioasă. Nu-l vedea încă lămurit, dar ceața care-l aburea avea sclipiri trandafirii... Inima îi era plină de un simțământ mângâietor. " De acum începe o viață nouă! se gândea mereu cu bucurie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în ceață ca pe apă... Apostol Bologa închise bine ușa. Întunericul de afară i se păru atât de amar, că se înfricoșă. Merse spre poartă, ajunse în uliță și porni spre sat. Casele îl priveau cu ochi galbeni, mirați. Drumul mijea ca o chemare stăruitoare. Nici un gând nu-i lumina în minte, inima însă îi poruncea întruna: "Înainte!... Înainte!..." ca un comandant care nu îngăduie nici o șovăire. Îi lipăiau pașii pe uliță, parc-ar fi fost desculț, iar pintenii zăngăneau regulat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
important al acestei patrii milenare, fără lobi... Nati ăsta nu are nicio șansă, și dacă aleargă de unul singur tot pe locul doi iese, mă și Întreb cum naiba a reușit să strângă semnăturile alea. Gore Își aprinde țigara și mijește ochii. Sandule, tu prost nu ești, dar știi să pari. Ai mare talent, trebuie să te faci actor, erai mai tare ca dicaprio, alpacino și hecmăn la un loc. Cred că și deniro ar fi fost un pic invidios pe
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
spre verifcări ulterioare pe net, Îți spun pe litere, ca la școală, a zis ăsta niște chestii de stă mâța patronului În coadă... Sandu Șpriț Își dă șapca pe spate și Îi aruncă lui Gore o privire turnată În plumb. Mijește ochii și râde pe sub mustața pe care n-o are. Pufăie din țigară și Își arată sceptismul prefăcându-se interesat de muzica lăutărească. Apoi, ca și cum l-ar roade oareșce curiozitate, dar numai așa, de dragul discuției, devine nițel interesat... Hai, mă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
bea tacticos Încă un pahar cu vin. Le simte privirile Înșurubate În obrajii lui, pune paharul pe masă cu un gest nervos, apoi se face că deschide gura. Cei doi pun mâna pe halbe, ca să nu se verse. Iar Sandu mijește ochii. Tot timpul vă fac. Iar v-am făcut. Mai aveați un pic și vă dădeați cu halbele În cap. Ce dracu` aveți, mă, n-ați mai auzit de constituție? Tot la nivelul carnet pecere ați rămas, n-ați evoluat
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ea țipa cu un copil în brațe Chemând pe-Ali în ajutor să-i sară. Cum volbura-mprejuru-i se rotește, Cum arde vântul viața-i și cum crește, Prin aer ea îi aruncă copilul Strigînd: "O, mîntuie-l, Ali, grăbește! " {EminescuOpIV 408} SARMIS Mijește orizontul cu raze depărtate, Iar marea-n mii de valuri a ei singurătate Spre zarea-i luminoasă pornește să-și unească Eterna-i neodihnă cu liniștea cerească. Natura doarme dusă, tăriile în pace. Din limpedea nălțime pe-alocuri se disface
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
va mai hoinări” - mă trezesc declamând și răsucind cuțitul în rană, cum, se spune, cu gândul la Sandu Teleajen. „Te salut oraș din basme cu conture iluzorii/ Străjuit de șapte dealuri încărcate de podgorii” - îmi răspunde ieșeanul cu versurile Topârceanului, mijindu-și ochii asupra Iașilor. Rămânem așa o bucată de vreme... Ca de fiecare dată, ieșeanul este cel care rupe vraja momentului: Apoi tare mă tem că am cam uitat pentru ce ne-am adunat, vere. Nici vorbă Ai și dovada
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
doar punga... și gata s-a umplut. Avea acum nuci prea multe culese și a strigat fericit de recoltă: - Kenane... n-ai o pungă? Ele zâmbeau de punga lui și de Kenan, care se ivise din iarbă zburlit, cu ochii mijiți de somn, - Nu-ți ajunge nici pentru jumătate de borcănel ! și i-au dat ele o pungă frumoasă, încăpătoare; s-au așezat în iarbă și au sporovăit toți patru... nu mai știe ce! Erau agronoame, economiste dar ce contează? Nu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în jos. Mă relaxez secundă, dar reintru în panică atunci când clanctuful înștiințează că ne-am schimbat iar direcția. Mă întorc la el și, când infiltram mâna către butonul negru și concav al liftului, zăresc colțul unei hârtii de o sută mijind puțin din buzunarul lui de la piept, atât cât să mă facă să-l bănui că e din gașca de urmăritori și duce sus la conducere să-mi elibereze adeverință cu ștampilă, cum că nu mai am ce căuta în IATC
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
și puteam citi ce se spunea acolo despre cooperativizare. Nu aveam probleme să-mi amintesc textul, fiindcă-l citisem oricum de o mulțime de ori înainte, fără fereastră. Curând însă mi-am decupat singur alte coloane din cărți sau ziare, mijind ochii ca să nu văd ce scrie-n ele, și le-am lipit pe panou. Totul mergea strună. Mi se părea că prind foarte ușor sensul lor, citind dintr-o privire fiecare rând care apărea succesiv în ferestruică, așa încît am
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
rece sau a emoției, căpătase o culoare plăcută. Acum i se părea mult mai frumos, față de atunci când ea îl văzuse pentru întâia oară într-o situație nefericită. Radu observă cum este privit și nu rezistă să nu-și ridice capul, mijindu-și ochii cu o privire blândă și un zâmbet spre ea. în acel moment privirile lor se întâlniră iar inocenta lor fericire își descoperi taina. Acel tablou care la început i se păru lui Radu trist, acum deveni superb și
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ale anului nou parcă au intrat prin fereastră, pentru a le anunța sfârșitul nopții și mai ales inevitabila și dureroasa despărțire pentru o vreme. într-adevăr, acum se despărțeau mai greu. în poartă Radu încearcă să fie vesel, cu ochii mijiți spre Ramona, încearcă să schițeze un zâmbet, dar acesta îi trădă melancolia. Era o seară mai blândă de ianuarie, nu geroasă, cerul era acoperit, doar căteva stele se arătară clipind, ca nu după mult timp să se ascundă și ele
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
la petrecerea de 8 martie! -Altcineva ți-a luat-o înainte cu invitația. Oricum voi fi prezent, zise Radu calm. Angela deveni puțin nervoasă gesticulând mâna: - Voi fi cu ochii pe tine. -Cu amândoi?, zise Radu, cu un zâmbet nepăsător, mijind ochii spre ea. -Te-ai șmecherit, Făt Frumos, sau poate nu te-am cunoscut îndeajuns. -Termină, cu fătul tău frumos. -Nu ești al meu!, răspunse Angela prefăcându-se că nu înțelege aluzia. -Nici nu-mi doresc! Și ar fi bine să
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Ramona strălucea de frumusețe, ea îl privea pe Radu cu frumoșii ei ochi albaștri, cu multă înțelegere și blândețe. Deși aveau aceeași vârstă, ea îl vedea încă prea copil. Radu o privea cu multă admirație, bucurându-se zâmbindui cu ochii mijiți de fiecare dată când după dans se întorcea lângă el. își dorea ca Ramona să fie numai și numai a lui. Destul de târziu apăru și Angela Ulmeanu, într-o strălucitoare rochie de seară, peste care purta o haină de blăniță
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
vrea să se ducă după Sinky. Îl Înșfac de umeri. — Ce pizda măsii Peter, suntem polițai! Nu fă o scenă aici! Da nul cunoșteam! Își susține el cauza. — Ei bine, el părea să te știe, spune Dougie Gillman, cu ochii mijiți de ură. — Tu ai scris căcatul ăla... Îl acuză Inglis, cu vocea pițigăiată și Înverșunată de exasperare, ca a unui poponar efeminat. — Nam scris nimidespre tine, probabil a fost unu dintre iubiții tăi de rahat... rânjește Gillman cu bărbia ieșindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
întâi neatârnarea, dlor! Neatârnarea, mai întâi, ș‟apoi!... Dar, nu-și isprăvi gândul, că Salonul dădu în clocot. - Vrem Neatârnarea! ...Vrem Neatârnarea! E primăvară... Deobicei, atunci când razele calde ale soarelui străpung perdeaua de iarnă a norilor, când cei dintâi muguri mijesc pe crengile copacilor, iar grâul verde crește pe întinderile umede, încolțește și nădejdea în inimile țăranilor. Dar primăvara lui 1877 nu adusese nicio mângâiere sufletelor lor îngrijorate. Întreg hotarul de la miazăzi, până la cîmpiile Dunării, parcă, era înconjurat de un brâu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să vrea își încleștă mâna pe patul armei. - Sunt în haită! murmură stăpân pe sine pădurarul. Deodată, mai mulți urlară în cor, ăuitul apropiindu-se vălurit, semn că urlau în fugă. Pădurarul aștepta în liniște, cu un calm desăvârșit. Boierul miji ochii, privind în zare, spre creasta Ciomaga... simțind în suflet galopări de fiare flămânde. De după creastă, din inima codrului, urletul lupilor, venea ca un zvon în surdină, din ce în ce tot mai înfricoșător. Lupii se apropiau ăuind în goană
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
jumătatea drumului dintre el și ușa de la intrare, disperată să intre mai repede. Păi, nu chiar. Doar câteva chestii pentru muncă, știi tu. Îi venea să își dea o palmă. De unde să știe el? — Cum e vorba aia? spuse el, mijind ochii gânditor. Nu te îmbrăca pentru slujba pe care o ai, îmbracă-te pentru slujba pe care ți-o dorești. E corect? Ashling era prea jenată ca să se poată concentra. —Vrei...? Și-a dat rucsacul jos de pe umăr, dar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un loc numit River Club, spuse Lisa. Vom merge noi două, Ashling. —River Club? spuse Ashling, vorbind aproape la fel de gros ca Trix. Sâmbătă seara? —Daaa, spuse Lisa nerăbdătoare. —O să apară și prietenul meu Ted, s-a trezit Ashling spunând. Lisa miji ochii, analizând situația. —A, da? Minunat. Putem merge în culise și ne poate prezenta. —Bine că nu am planuri pentru sâmbătă seara, auzi Ashling cum ies vorbele din gura ei în mod normal tăcută. —Așa este, aprobă Lisa calmă. Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cântarul o contrazicea - când a pus pe ea chiar și un gram de grăsime. Îi plăcea să creadă că își aude pielea cum se întinde și se mulează pentru a primi acel gram. S-a oprit pe loc și a mijit ochii. Acela era un rid pe fruntea ei? Chiar și cea mai mică și mai vagă tentativă de rid? Era! Venise timpul pentru o altă injecție cu botox. Ea era adepta metodei „atacului ca cea mai bună formă de apărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mănâncă împreună. Și nu stau față în față, stau unul lângă altul și refuză să se uite unul la celălalt. Și chestia cu mâncatul tortului - bărbățoii se tem că asta e prea feminin. Homosexualii sunt mult mai relaxați. Marcus își miji ochii, gânditor. — Dar uite, Ashling, poartă pantaloni de piele și au câte o cască fiecare alături, pe podea. Dacă aș spune că sunt motocicliști germani sau olandezi care fac turul Irlandei? — Bineînțeles, spuse Ashling, dintr-odată lămurită. Sunt străini. Bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mama ei a insistat să îi dea o sticlă cu apă fierbinte. Suntem în iulie, o să mă prăjesc. A, dar nopțile pot fi reci. Și va fi august în două zile, va fi oficial toamnă. A, nu, deja august. Ashling miji ochii, strecurându-i-se o frică dureroasă în suflet. Colleen urma să se lanseze în ultima zi din august și mai era o cantitate titanică de muncă de făcut - atât pentru petrecerea de lansare, cât și pentru revista în sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]