917 matches
-
melancolic adunînd în jurul său oglinzi ca refugiu în fața timpului și a amintirilor la o graniță peste care Jiri Menzel nu a trecut-o laolată cu regizorii noului val care au fugit în străinătate după Primăvara de la Praga în 1968. Alături de Milos Forman, refugiat în America, unde semna filmul Zbor deasupra unui cuib de cuci (1975) după romanul lui Ken Kessey, ca o regard éloignée asupra regimului concentraționar din propria sa țară, Juraj Herz, Vera Chytilova, Menzel făcea parte din cineaștii noului
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
cele mai frumoase culori ale minciunii mele Au acoperit adevărul. Atunci îmi las în jos privirea Și simt viforul ce suflă prin mine Arzând, uscat. O, ce teribili sunteți, Sunteți păzitori ai lumii, nori! Fie să adorm, Fie ca noaptea miloasă să mă cuprindă cu brațele ei. Acest ceva Dacă aș putea spune, în sfârșit, ce zace în mine. Să strig: oameni, v-am mințit Spunând că acest ceva nu există în mine, Când ACEST CEVA există acolo mereu, zile și
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
saxofon, McNeese State University, Alabama, S.U.A. ), Tom Smith (trombon, Mott College, Michigan), Tom Wolfe (chitară, University of Alabama), Florence Melnotte (pian, Fairfield University), Brian Torff (bass, Fairfield University), Eldad Tarmu (vibrafon, Los Angeles), Claude Buri (chitară, Universitatea din Geneva, Elveția), Milos Krstic (pian, Universitatea din Belgrad). Concertul are loc în contextul înființării, în cadrul Universității Tibiscus, a Facultății de Muzică jazz și pop „Richard Oschanitzky“, unica exclusiv dedicată studiului academic al acestui gen muzical din România și chiar din Euroregiune, a precizat
Agenda2005-27-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283884_a_285213]
-
politică. Bisericos nu-l știu. - Bun! Dar, mă rog, de ce toți câți îl cunosc îl acuză de instincte criminale, de omor? - Lumea, nu știți, domnule arhitect, cum îți scoate vorba?Mie unul nu-mi vine să cred. Băiatul ăsta e milos ca o femeie. Mi-aduc aminte că a pus taică-său să taie niște pui de găină și s-a dat la o parte scârbit când a văzut că se scutură păsările. Nu era bătăuș, nu chinuia animalele. Mai încoace
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe care le regăsim aici, pot afirma că implicarea organizațiilor nonguvernamentale în furnizarea de servicii sociale este extrem de redusă. În fapt, există doar câteva organizații care activează susținut în domeniul asistării familiei și copilului: Fundația „Agapedia”, Asociația „Catharsis”, Asociația „Samariteanul milos”, Fundația „Nu mă uita”, „Centrul Vieții noi”, „Asociația Narnia”. Există și câteva organizații (dar în număr foarte mic) care oferă servicii persoanelor vârstnice sau servicii adresate altor categorii de populație, cum sunt bolnavii cronici, psihici etc. Necesitatea acreditării serviciilor oferite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
mucenic, ca un stol de păsări omenești. Sângele, limfa, melancolia și fierea le țâșneau din tălpi ca un jet pro-pulsor, până ce rămaseră curați și limpezi ca lumina cugetării. Ajunși lângă stele, cerurile se deschiseră și sătenii zăriră iarăși, orbitoare, fața miloasă-a Dumnezeirii, în care îngerii se cufundară ca-ntr-un aer de aur. Iar acum săniile tăiau tipsia întinsă și însorită a câmpului fără drumuri. Căluții fornăiau din nările fierbinți, scoțând fuioare de aburi. Câte o femeie, albită cu totul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
având clipă de clipă conștiința rolului său, care se confunda cu însăși viața. Oamenii nu-l mai puteau răsplăti, dar în mod sigur într-o zi - visau cei care lucrau la legenda lui - cerurile aveau să se deschidă și mâna miloasă a Celui ce ne-a coborât pe toți în această vale de lacrimi și chin avea să-i azvârle o monedă de lumină densă, pe care-aveau s-o vadă cu toții coborând și așezîndu-i-se deasupra în chip de porumbel, umplîndu-l de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să te însoțească.” - flori (petale) „Să cii mândră floricea, Fata să-ți fie calea, Ochii ca două zambile, Zâmbetul de crizantime.” - zahăr „Ca zahărul să cii dulce, Pe unde soarta te va duce. Să cii bună, omenoasă Și la suflețel, miloasă.” - boabe de grâu „Și să ai și multe grâne Să cii bună ca o pâine, Să cii bună gospodină, Să rodești ca o grădină.” - Biblia (sub covățică) „Și să ai copchii frumoși Cu credință să îi crești, Să ții minte
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
În cărți”... Înainte de a cumpăra de la chioșcul din colț „numărul din septembrie al unei reviste”. Urmează o totală turmentare, ca un leșin. „Nu știu ce s-a mai Întâmplat cu mine. Căci stele verzi cât portocalele Îmi zburau pe dinaintea ochilor, un diavol milos foarte tânăr, dar cu fustă și cu un surâs perfid, Îmi dăruia un «fier de călcat dragostea» și tocmai când Îl Înghițeam cu oarecare sfiiciune, a apărut un geambaș cu o pendulă.” Trezirea autoarei vine o dată cu regăsirea a ceea ce Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
dar niciodată carne. Mie, însă, tata nu mi-a dat niciodată nici ouă, nici carne. Era strâns la pungă și își număra fiecare bănuț. Dar mama dumneavoastră? întreabă fata. Chipul lui se luminează. Mama era o femeie cumsecade, generoasă și miloasă, care era întotdeauna gata să împartă ce avea. Îi era milă de săraci și le oferea adesea de mâncare. Mama nu se înțelegea bine cu tata. Din nou, fata îi spune că-i împărtășește sentimentele. Ce altceva poate o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
N-avea de ales. Asigurările nu acopereau reinternarea. Nu-și permitea să mărească numărul de ore petrecute la Farview. Deja i se părea că săptămâna nu avea destule ore pentru Adăpost. Ceea ce la început fusese o slujbă inventată, un gest milos al unui bărbat care voia s-o țină lângă el, căpătase realitate. Nici măcar nu mai era o chestiune de muncă valoroasă, de autoîmplinire. Chiar dacă, spusă cu voce tare, ar fi sunat a autoamăgire, acum era sigură: apa voia ceva de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sub legea divanului domnesc și asta putea să însemne pierderea capului; dacă îmi dădeam demisia, plecam de bună voie doar de la mitropolie, păstrându-mi rangul duhovnicesc - asta însemna să mă retrag într-o mânăstire oarecare... M-am gândit la felul milos în care s-a purtat vodă cu domniile voastre, vreau să zic cu dumneata și fratele domniei tale, fostul mare stolnic Constantin, și am îndrăznit să cer să-l văd ca să putem vorbi deschis. Nădăjduiam în Dumnezeu și în bunătatea domnitorului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mă rog mereu Domnului nostru Iisus Hristos să-mi călăuzească pașii pe drumul cel drept al mântuirii. Ce să însemne oare moartea după ce a fost biruită prin Învierea lui Hristos, decât nădejdea că prin credință și iubire vom merita judecată miloasă. Păcatele însă încearcă mereu sufletele noastre și le depărtează de pacea cea veșnică și doar mărturisirea lor învie în noi dragostea ce i datorăm lui Hristos. De aceea mi-e frică de moarte, ca să nu mă aflu cu păcatele nespuse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tip ascuns. Nu mă scoteai decît la spectacole stupide cu regi și prinți care se omorau. Instincte sadice! Pot depune cu mărturie că bietul om intrase doar să se-ncălzească. CHARLES: Era un ocnaș evadat. EMMA: De unde să știu! Eu, miloasă, l-am primit. Tu, coleric l-ai văzut și: haț! Vei beneficia de circumstanțe atenuante! CHARLES: Adică mă vei trăda. EMMA: Fără milă. CHARLES: Am vrut să te salvez. EMMA: Pe dracu'! M-ai omorît zi de zi. Ai extras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
o arunce. Cu o boltă înaltă, nimerește exact peste cuibul de mitralieră. Țipete îngrozite sunt curmate brutal în detunătura asurzitoare. Un soldat urlă cu uniforma în flăcări, izbindu-se deznădăjduit de trunchiurile copacilor. Cade crucificat la pământ atins de rafala miloasă a unei arme. Înainte! Înainte! Ajutor...ajutor!...Nu mă lăsați fraților! Nu mai văd! Ajutoooor! Biet țipăt, înecat în văzduhul saturat de mugete, răcnete și strigăte care nu mai au nimic omenesc. Suflețel, cu un genunchi în pământ și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
oroare privește o siluetă umană cum aleargă cuprinsă de flăcări, scoțând urlete îngrozitoare. Văpăile îndârjite acoperă trupul martirizat și zdrențe carbonizate cad odată cu fășii de piele. Duhoarea de carne arsă îți întoarce mațele pe dos. Se aude pocnitura unui glonț milos și omul, după ce mai înaintează câțiva pași, cade cu fața în jos. O nouă salvă lovește clădirea, mai precis de această dată. Bucăți de mortar și tencuială cad peste. În urma lui, prăbușirea unui întreg perete blochează parțial holul. Praful plutește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de la sufletul apăsat de griji nu știa bine, dar știa ce nume frumos purta suferința asta: leuconevraxită, așa cum îl încredințaseră doctorii. Sprijininduse de mobile, ca să nu se folosească de bastonul din lemn de corn, adus în dar de o rudă miloasă, el se lăsă în scaunul cu rotile pe care mama sa insistase să-l cumpere, în ciuda protestelor sale, și dădu drumul la calculator, singura lui legătură vie și prețioasă punte de comunicare cu restul lumii. O, da - cu restul lumii
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
acesta mergea plin de mândrie pe stradă. Nefericiții care își sărbătoreau astfel „înmormântarea vieții de celibatar“ printr-un party burlesc organizat în ultimul weekend din săptămâna de dinaintea nunții erau ștampilați pe față cu ruj de toate culorile, oferit de trecătoarele miloase în cinstea „înmormântării“ dulcii vieți de celibatar în brațele viitoarei soții. De gât purtau atârnate pancarte colorate care anunțau : „Futur mari !“. — Spre dimineață vor ateriza prin vreun club de striptease sau în brațele cine știe cărei dulcinee plătite de prieteni, ne-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
candideze la postul de guvernator al Californiei și DeVito i-a spus: „Ce vorbești? Când ești guvernator, ai întâlniri la micul dejun, la brunch, la prânz, după prânz...“. Sau cât de mult îi place să mănânce, sau cum prietenul său, Milos Forman, gătește tot ce mișcă. Sau cum prietenia lui cu Michael Douglas a slăbit de când acesta s-a însurat cu Catherine Zeta-Jones. „Cum o cheamă pe scârba asta? Glumesc... “, adaugă, de parcă nu ne-am fi prins că la fiecare frază
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
și l-au dat afară din amfiteatru. A așteptat-o la ieșire, nu cu reproșuri sau povești lacrimogene, nici cu scandal, nici cu flori, ci ca s-o invite la un concurs de atletism. S-au dus, pentru că ea era miloasă și avea remușcări (cu toată naturalețea semeață de pe chip), iar băiatul ăla (care fuma întruna și nu prea ridica ochii din asfalt) mai umbla și șchiop de câteva zile, după ce-i cursese acid sulfuric pe piciorul stâng. Pe stadion, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
doi ani mai mulți decât mine), iar copiii ei Îmi sunt veri de gradul al doilea. În 1940, la vârsta de circa 45 de ani, se sfârșește din această viață Maria, soția lui Gheorghe I. Derdena. Mama mea, nemaipomenit de miloasă, se duce cu tata la Ceamurlia de Jos ca să-i ia În Îngrijire la ea, În Caugagia, pe paplu Gheorghe I. Derdena, rămas văduv, și pe fiica acestuia Lena, În vârstă de numai 8 ani, ca s-o crească și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
o confuzie aparent inexplicabilă, game, exerciții de armonie și contrapunct se înlănțuiau seară de seară, până noaptea târziu, în aerul întunecat din spatele blocului, scîn-teind câte zece minute într-o melodie limpede ca diamantul, apoi cufundîndu-se iar în căutări și frământări miloase, de care arhitectul nici nu avea habar. Anotimpurile se roteau amestecîndu-și culorile, rulîndu-și norii pe cerul niciodată același, dar fiecare amurg și fiecare răsărire de stele îi găsea pe cei doi în spatele parbrizului Daciei 1300, ajunsă murdară de praf în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aminte locul exact, perimetrul unde m-a revizitat iarăși clipa eternă. De data asta, nu ca ceva străin de locul în care se petrece această stare; invers, adică legată, ca să zic așa, chiar de starea locului. Eram în Ciclade, la Milos, cazat pentru trei zile la un hotel de lux cu mai multe piscine. Hotelul avea în față o mică plajă izolată spre mare, în partea stângă; iar spre dreapta lui, un ponton de unde se trecea, cu o cursă regulată, de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
o eleganță înnăscută pentru a nu-l compromite pe cel ce apare alături de asemenea rude... Alergi acum pe strada pavată cu bolovani, ca gonit de Erinii. Pași mari și repezi, gesturile bruște care mimează energia, suferința sufletului tău, delicat și milos : pentru că ceea ce i-ai strigat Leliei a fost chiar adevărul. Pentru că, într-adevăr, de când te știi, te-au umilit gătelile lor sărace, chicotelile strecurate în conversație, degetele prea scurte de la mâini și gleznele groase, dinții zimțați și gălbui, și încă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o femeie ce am crezut-o moartă în prima clipă era culcată la pământ, întreagă, nici gemând, nici văitându-se, numai respirând precipitat, cu ochii holbați. O bătrână, ce putea să-i fie la fel de bine rudă sau doar un suflet milos, o veghea, ținând în poală un copilaș care, cu fața plină de lacrimi și muci și sugându-și două degete, adormise. Doi cercetași veniți chiar în urma mea au încercat să ridice femeia. S-au oprit însă, fie îngroziți de sângele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]