951 matches
-
vrednic, te vei arăta și mai vrednic!” (Sf. Ioan Gură de Aur, La cuvântul apostolic ce spune: <<Trebuie să fie și erezii între voi, ca să se vădească între voi cei încercați>>, 1, în vol. Despre schimbarea numelor. Despre răbdare. Despre milostenie..., p. 236) Felurile ereziilor „... În puține cuvinte voi arăta celor ce le place să privească adevărul, că pe temeiul jertfelor de care vorbește legea se deosebesc în chip tainic iudeii cei mulți și 86 ereticii de dumnezeiasca Biserică. (...) Scriptura spune
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
poruncii și înfruntarea lui Dumnezeu,prin acuzarea Lui pentru „nepriceperea” femeii, „ajutorul” pe careDumnezeu i l-a dat, toate acestea au dus la „alungarea din rai”.Credința este deci întoarcerea la Dumnezeu prin stăruința în ru găciunea smerită, pocăința sinceră, milostenia darnică și postul acceptat de în mod liber”<footnote † Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Foame și sete după Dumnezeu înțelesul și folosul postului, Editura „Basilica”, București, 2008, p. 54. footnote> - o „refacere”, o „facere nouă” a legăturiicu Dumnezeu, o renaștere
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
credincioși. Exemplul creștinilor, prin noua învățătură, schimba mentalități și deschidea altă perspectivă destinului uman. Dragostea de om adusă de Iisus în lume, sporea conștiința de altul și obliga la conștiința de sine. însuși împăratul Constantin și împărăteasa Elena îndemnau la milostenie, la acte de întrajutorare, cum îndemnase și Sf. Evanghelist Luca. În Constantinopol, Noua Romă, ridicată pe malurile Bosforului în anul 324 și inaugurată cu numele împăratului, la 11 mai 330, în acest Constantinopol politic administrativ și Bizanț Creștin, donatorii către
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
nemișcat în fotoliu, a adormit oare? Nu-ți ascund, Theo, ție, care cunoști atât de bine mănăstirea, ca unul de-al nostru, că am unele planuri de modernizare și lărgire a acestui sfânt lăcaș, Și cu ajutorul lui Dumnezeu precum și prin milostenia credincioșilor aceste gânduri încep să prindă contur, Cu uriașe eforturi financiare am reușit până la această dată să înălțăm un nou dormitor pentru oaspeții laici, precum și o casă primitoare pentru Înaltele fețe bisericești, Îți amintești doar în ce condiții neplăcute erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
simplitate, mi-a fost dor de tine, iartă-mă pentru tot, te iubesc, dar tu vorbești în continuare despre îngeri, apostoli, frescă, s-a săturat și bunul Dumnezeu din ceruri de poveștile tale altfel n-ar fi dat cu atâta milostenie tunete și fulgere de-a valma pe cerul întunecat de norii grei de ploaie, n-avem unde ne adăposti și ne udă pe amândoi până la piele, rochia lipindu-i-se de trup, cămașa mea, ea râde spre mine cu obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
imaculată, În ciuda aerului londonez Încărcat de funingine, aparent pentru că era făcut din aluminiu. Recenta Întâlnire cu cerșetorul Îi aminti că, din câte declarase artistul, silueta Înaripată aplecată Înainte, susținută grațios pe un singur picior, pentru a elibera săgeata, reprezenta Îngerul milosteniei creștine, În ciuda faptului că mai toată lumea credea că este vorba de tânărul zeu al iubirii profane, confuzie care trebuie să fi fost jenantă pentru umbra piosului filantrop, chiar dacă se potrivea cu caracterul nocturn al acestei părți din West End. Coti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Dar cu totul altceva mă mână aici. Vin să vă rog, și chiar mai mult, să vă implor, să vă puneți În mișcare relațiile pe care le-ați acumulat de-a lungul atâtor ani de conviețuire cu autoritatea. Fără iubire, milostenia nu-i posibilă. Așa cum a arătat Carlos Anglada În chemarea adresată Tineretului Agrarian, pentru a Înțelege un tractor e nevoie să-l iubești; tot astfel, pentru a-l Înțelege pe Carlos Anglada e nevoie să-l iubești. Poate că tomurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
soirée avec M. Teste. Da ca să meargă până-n inimă la mase, care la urma urmelor ele-s totu, i-a pus titlu pe limba noastră: Serată cu don Perspicacitate. Manuel, care nici c-a vrut să priceapă că, fără iubire, milostenia nu-i cu putință, făcea tot ce putea să-i taie chefu. Îi zicea că Paul Valéry le cere la ăilanți să gândească, da el nici că-i merge glagorea, da Formento are gata traducerea, iar io spui mereu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și a decis să scape de Muñagorri. Nu-l durea prea tare, căci persista riscul de a i se descoperi aventura cu dama. Tălâmbul nu se mai putea opri: repeta fără oprire ce-l auzea spunând - chestii-trestii cu iubirea și milostenia, și cu englezoaica care nu-și cunoștea locul. O dată chiar s-a trădat spunându-i pe nume. Când a văzut că băiețașul Își zvârlise straiele de gaucho, Formento a priceput că sosise clipa. A mers la sigur. Și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Am lucrat treisprezece nopți la rând, l-am auzit pe unul dintre barmani spunând unui grup extrem de zgomotos de petrecăreți. Sunt terminat. Ca să fiu cinstită, tipul chiar arăta epuizat, dar cred că-și pierdea timpul încercând să facă apel la milostenia lor. Mă faci să plâng, i-a replicat, cu o ironie gravă, un tânăr destul de beat. — Termină-ți paharul sau ți-l iau, și-a lansat un alt barman amenințarea către o masă apropiată. Era clar că era obișnuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
spontaneitate se menține. "Fiecare, spunea el în Apologetic, în fiecare lună sau cînd vrea și dacă poate, dă de o parte cîțiva bani, căci nimeni nu este forțat să o facă, ci o face spontan. Acestea sînt rezervele pentru făcut milostenie"274. Acest principiu reapare mai mult sau mai puțin explicit în toate frumoasele secole ale Bisericii, principiu care dorea și recomanda nu numai ca enoriașii să nu fie obligați să facă aceasta, dar nici să nu se facă presiuni asupra
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a donațiilor spontane să aparțină forței publice, ca și toate celelalte, care erau tutelate; fiindcă au dobîndit, după donație, natura drepturilor de strictă justiție. Dar folosirea forței respinge vechiul principiu, fiindcă în felul acesta constrînge credincioșii să facă donații și milostenie, după cum este cazul zeciuielii, darurilor sau al altora asemănătoare; și nici natura spontană a acestui principiu nu se putea să nu se piardă odată, ci aceste donații au devenit o obișnuință. Presupunerea că un donator liber este, strict vorbind, un
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
vostru știe că aveți trebuință de ele. Căutați mai întîi Împărăția lui Dumnezeu și toate aceste lucruri vi se vor de pe deasupra. Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăția. Vindeți ce aveți și dați milostenie. Faceți-vă rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoțul și unde nu roade molia." (Luca 12, 4-7, 22-34) 4. Cît de cuprinzătoare este această lecție a Învățătorului dumnezeiesc referitoare la
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Tatăl nostru cel ceresc ne dă tot ceea ce cerem în Numele Său. Tot așa și creștinul dacă vrea să fie desăvîrșit asemenea Tatălui ceresc trebuie să dăruiască tot ceea ce poate aproapelui său care îl roagă. 9. Pentru a îndeplini bine lucrarea de milostenie care îi este cerută, el trebuie să fie plin de însuflețire și bucurie, dacă dorește să corespundă chemării la o viață desăvîrșită, închinată carității; și va face acest lucru chiar dacă se va osteni și se va obosi cu toată această
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de oameni, o viață întru totul petrecută în permanentă contemplare, care se împarte între o îndelungată rugăciune și învățătură sau exercitarea unei profesii sau meserii, între nevoile traiului și cîteva clipe de răgaz va fi dintr-o dată împins de puterea milosteniei să iasă din ascunzișul său, îndrăgit de el nu din dorința de nemuncă, ci din dreaptă smerenie, și purtat spre o viață activă, chiar cufundat, dacă va vrea Dumnezeu, într-o mare nețărmurită de griji, osteneli și învredniciri mai mari
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
-i interzică și în așa fel încît să i se ceară aceasta prin vorbe sau prin tăcere de către aproapele său în care să-l vadă mereu pe Domnul Dumnezeul său. 12. Creștinul care iubește desăvîrșirea își însușește aceste lucrări de milostenie fără a-și manifesta vreo preferință pentru una sau pentru alta. 13. De aceea, el trebuie să respecte următoarele reguli: I. Să îndeplinească numaidecît lucrările de mi-lostenie pe care i le solicită aproapele său, oricum ar fi acestea însemnate sau
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
neînsemnate, plăcute sau neplăcute, pe care le poate face oricine sau numai el fără să refuze vreodată, în ideea că așteaptă să facă altele care nu se știe dacă vor apărea; II. Dacă i se solicită mai multe lucrări de milostenie în același timp și n-are cum să le facă deodată, va trebui să aleagă în funcție de rînduiala milostivirii, ținînd seama de cît îi permit propriile-i forțe; III. În cele din urmă, să nu se sature și să nu se
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cum să le facă deodată, va trebui să aleagă în funcție de rînduiala milostivirii, ținînd seama de cît îi permit propriile-i forțe; III. În cele din urmă, să nu se sature și să nu se simtă plictisit din cauza nici unei lucrări de milostenie; și dacă poate să le ducă pe toate la bun sfîrșit; iar dacă acestea cer o preocupare permanentă, el să persevereze și să nu treacă la altele în plus decît și-a asumat, ci să-și vadă de cele care
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
au constituit într-o societate secretă mai întîi ca ramură a Internaționalei revoluționare europene, mai târziu și mai cu seamă sub Carol Îngăduitorul ca societate anonimă de exploatație a Țării Românești, deci înainte de toate a bugetului. Acesta e apoi izvorul milosteniilor și pensiilor reversibile împărțite la greci veniți chiar la 1830 ori 1840, destul să fi fost agenți electorali roșii. Lucrul a ajuns atât de departe încît, dacă un fanariot n-are post, i se {EminescuOpXII 296} creează un post anume
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și morală. Cel care avea să schimbe radical atitudinea medicului și a societății În general față de omul În suferință, ca și față de omul sărac, a fost creștinismul prin cele două precepte fundamentale ale sale: iubirea aproapelui și caritatea creștină sau milostenia. Dacă primul precept este și una din cele zece porunci, caritatea este definită ca un act voluntar care presupune atât cunoașterea scopului pentru care se Împlinește un fapt caritabil cât și mijloacele prin care se realizează. Sorgintea creștină a acestui
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
suferință. Din această dorință aveau să se nască primele așezăminte spitalicești În secolul al IV-lea al erei creștine, inițiatorul și fondatorul lor fiind Sfântul Vasile cel Mare, episcopul Cesareei și Capadociei, care credea, cu toată ființa sa, că În milostenie se sintetizează toate virtuțile vieții creștinești. „Tu cel sărac Împrumută-L pe Dumnezeu cel bogat” spunea el ca Îndemn la facerea de bine. Minunatele Înfăptuiri ale acestui mare sfânt, aparținând spațiului oriental al creștinismului, va stârni admirația creștinătății și va
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
acoperit rușinat chipul și a fugit, nemaiavând nimic a spune Împotriva lui Iov. Așadar, atunci când vezi vreun om drept care, deși are multe virtuți, este Încercat de nenumărate nenorociri, să nu te miri. Și când vezi că cineva care face multă milostenie și multe fapte plăcute lui Dumnezeu, ajunge să cadă În ispită sau este pândit de primejdii, să nu te Întrebi de ce. Motivul pentru care se Întâmplă așa ceva este atacul diavolului, care aruncă ispite asupra omului aceluia. Vei Întreba : «Cum de
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
conștient de acest lucru s] ignore viață și înv]ț]tură lui Iisus? Aceast] întrebare r]mane f]r] r]spuns. Dac] exist] un iad al distrugerii, este acesta gol? Adesea, înv]ț]tură cu privire la r]splat] nu este înțeleas]. Milostenia se aseam]n] unui experiment cu turnesol. Donațiile și moștenirile au avut adesea drept scop câștigarea ing]duinței lui Dumnezeu, nefiind un semn al bucuriei, închinat gratiei divine. Este de remarcat faptul c] Iisus nu a stabilit norme etice precise
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pornind de la noblețea sufleteasc] și ajungând la monstruozitatea firii). În secolul al XIII-lea, Toma din Aquino a realizat o sintez] între concepția aristotelic] și teologia creștin], completând virtuțile fundamentale cu virtuți creștine, cum ar fi credință, n]dejdea și milostenia. Str]vechii etici grecești i se aduce astfel o justificare din perspectiva teologiei. Teoria propus] de c]tre Toma din Aquino se situeaz] între viziunea naturalist] a vechilor greci și ostilitatea lui Kant fâț] de naturalism. În epoca Iluminismului, Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
edificare ortodoxă și de normă morală, reglementând o conduită echilibrată, între rigorile vieții creștine și ispitele pământești. „Învățăturile” oferă sfaturi de înfrânare ascetică, de îndreptare a viciilor și patimilor (lăcomia, zavistia, egoismul, lipsa credinței), de stimulare a valorilor sufletești (cinstea, milostenia, ospitalitatea) sau îndemnuri de întărire a vieții comunitare, prin apărarea celor umili contra abuzurilor celor bogați. Latura didactică a cărții, ca și dorința de a face cunoscute adevărurile Bisericii în limba națională sunt obiectivele semnalate de V. în cele două
VARLAAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]