KorAP: Find »[drukola/base=miocard & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...28 29 30 ...54 >

1,339 matches

Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556

a progresiei bolii aterosclerotice la nivelul vaselor native și a instalării bolii de grefon (15, 16). Comparație între tehnicile percutane și revascularizarea chirurgicală în boala cardiacă ischemică La baza studiilor comparative efectuate între angioplastia coronariană percutană și revascularizarea chirurgicală a miocardului au stat nouă trialuri clinice randomizate, cel mai mare dintre acestea, By-pass Angioplasty Revascularization Investigation (BARI) (17), apropiindu-se de îndeplinirea celor patru mari criterii care se cer a fi urmărite în realizarea unei astfel de analize: să includă un

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
o înlăturare mai durabilă a simptomatologiei (anginei) și scăderea semnificativă a riscului pentru o nouă intervenție de revascularizare (26, 27, 28). Nu există diferențe semnificative privind supraviețuirea pe intervale de timp variabile (1-5 ani) la bolnavii cu revascularizare chirurgicală a miocardului comparativ cu cei la care s-a practicat angioplastia percutană (29), excepție făcând pacienții diabetici care au beneficiat în mai mare măsură de pe urma intervenției chirurgicale (30). Într-un studiu nerandomizat, diabeticii insulino-dependenți cu leziuni multivasculare la care miocardul a fost

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
chirurgicală a miocardului comparativ cu cei la care s-a practicat angioplastia percutană (29), excepție făcând pacienții diabetici care au beneficiat în mai mare măsură de pe urma intervenției chirurgicale (30). Într-un studiu nerandomizat, diabeticii insulino-dependenți cu leziuni multivasculare la care miocardul a fost revascularizat folosind tehnici percutane au avut o supraviețuire pe termen lung mai mică comparativ cu cei operați (31). Nici în ceea ce privește incidența infarctului miocardic trialurile, ca și meta-analizele nu au evidențiat diferențe semnificative (22, 32). Spre deosebire de marile trialuri randomizate

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
urgență. Ameliorarea calității stenturilor, folosirea drogurilor inhibitoare a proliferării intimale și noile terapii adjuvante (brachyterapia) au scăzut rata reintervențiilor datorate restenozării (34). Măsurile energice de combatere a aterosclerozei atât înainte, cât și după intervenția chirurgicală, îmbunătățirea metodelor de detectare a miocardului viabil, introducerea inhibitorilor de glicoproteină IIb/IIIa în timpul intervențiilor percutane, folosirea pe scară largă a grafturilor arteriale, adoptarea metodelor miniinvazive în chirurgia coronariană vor modifica în scurt timp concluziile rezultate din compararea celor două metode terapeutice. Controverse terapeutice privind revascularizarea

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
avea în urmă cu câteva decenii. O lungă perioadă de timp s-a considerat că bolnavului coronarian o dată supus unei metode terapeutice fie ea chirurgicală, fie aparținând cardiologiei intervenționale trebuie să i se asigure prin aceasta o revascularizare completă a miocardului. Clasic era vorba de by-pass-area, respectiv dilatarea tuturor stenozelor considerate semnificative (> 50%). Nu întotdeauna însă acest lucru este posibil prin utilizarea exclusivă a unei metode amintite, iar pe de altă parte, uneori, în ciuda unei revascularizări complete, evoluția bolnavului este marcată

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
leziunile coronariene cu anumite localizări). În ultima perioadă, experiența și datele acumulate au condus la o nouă definire a obiectivului ce trebuie atins în cadrul terapiei bolii coronariene. Astfel, conceptul de revascularizare completă începe să piardă teren în favoarea revascularizării adecvate a miocardului (35). Este vorba de a revasculariza ramurile arterelor coronare cu leziuni semnificative ce deservesc zone importante de miocard viabil. Conform acestei atitudini nu se consideră necesară revascularizarea unor ramuri coronariene mici sau care deservesc zone de miocard a cărui viabilitate

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
a obiectivului ce trebuie atins în cadrul terapiei bolii coronariene. Astfel, conceptul de revascularizare completă începe să piardă teren în favoarea revascularizării adecvate a miocardului (35). Este vorba de a revasculariza ramurile arterelor coronare cu leziuni semnificative ce deservesc zone importante de miocard viabil. Conform acestei atitudini nu se consideră necesară revascularizarea unor ramuri coronariene mici sau care deservesc zone de miocard a cărui viabilitate este îndoielnică. Aceasta deoarece s-a constatat că în marea majoritate a cazurilor run-off-ul acestor vase este de

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
revascularizării adecvate a miocardului (35). Este vorba de a revasculariza ramurile arterelor coronare cu leziuni semnificative ce deservesc zone importante de miocard viabil. Conform acestei atitudini nu se consideră necesară revascularizarea unor ramuri coronariene mici sau care deservesc zone de miocard a cărui viabilitate este îndoielnică. Aceasta deoarece s-a constatat că în marea majoritate a cazurilor run-off-ul acestor vase este de o calitate inadecvată ceea ce duce la ocluzia precoce a graftului prin tromboză care nu rareori se extinde și la

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
tromboză care nu rareori se extinde și la nivelul vasului nativ; pe de altă parte este cunoscut faptul că rezultatele procedeelor de revascularizare percutană la nivelul vaselor mici nu sunt satisfăcătoare. Revascularizarea miocardică poate fi considerată adecvată atunci când zonele de miocard aflate la risc sunt puse la adăpost, iar fluxul sanguin spre ariile hibernante este restabilit. ̨ n acest mod se evită apariția unor noi accidente ischemice și se ameliorează funcția ventriculară. Metode hibride de revascularizare (Hybrid revascularization) Experiența acumulată în

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
în funcție de localizarea acestora, morfologia, gradul de severitate, rezultatele la distanță ale diferitelor tehnici de revascularizare folosite în prezent. În esență este vorba de combinarea tehnicilor de angioplastie transluminală cu chirurgia coronariană miniinvazivă, astfel încât să se realizeze o revascularizare adecvată a miocardului (35, 36). Indicațiile acestei metode hibride de revascularizare vizează prezența a cel puțin două vase interesate de procesul aterosclerotic, coexistența leziunilor cu indicații pentru PTCA cu cele fără indicații, dar accesibile prin tehnicile de chirurgie miniinvazivă, pacienții cu boală multivasculară

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
următoarele opțiuni terapeutice: by-pass aortocoronarian fără utilizarea circulației extracorporeale, chirurgie coronariană miniinvazivă sau PTCA asociate cu o așteptare armată din cauza revascularizării incomplete sau cel puțin inadecvate și metoda hibridă care tinde să realizeze o revascularizare adecvată, dacă nu completă a miocardului, cu riscuri minime și rezultate acceptabile pe termen mediu și lung. Din punct de vedere practic se poate proceda în mai multe feluri. Într-o primă etapă se rezolvă leziunile ce se pretează la tehnicile de angioplastie transluminală, urmând ca

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
anticoagularea susținută preoperatorie și lipsa posibilității de a studia patența grafturilor fără o nouă procedură invazivă. În schimb, dacă intervenția chirurgicală este planificată prima, în timpul revascularizării percutane se beneficiază din plin de anticoagularea postoperatorie, există posibilitatea cercetării patenței grafturilor, iar miocardul este mai bine protejat în timpul perioadelor de ischemie ce însoțesc umflarea balonului de angioplastie. Desigur, desfășurarea simultană ar asocia poate avantajele celor două proceduri, scăzând durata de spitalizare și reducând în bună măsură costurile, dar, cel puțin până în prezent, sălile

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
grafturilor arteriale conferă o serie de avantaje. Pe lângă excluderea practic a apariției bolii de grefon, folosirea arterei mamare interne stângi pentru revascularizarea arterei descendente anterioare crește cu 10% supraviețuirea la 10 ani (39). Când ambele artere mamare interne asigură revascularizarea miocardului, incidența anginei recurente scade de la 36% la 27% la 15 ani (40). Dacă la cele amintite adăugăm patența recunoscută a arterei mamare interne și performanțele bune ale altor conducte arteriale (artera radială 94, 3% patența la 2 ani ș41ț, artera

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
de bolnavi la care rezultatele nu asigură o calitate a vieții și o supraviețuire corespunzătoare. De fapt, ceea ce încearcă să realizeze toate metodele de revascularizare, fie ele directe sau indirecte, invazive sau neinvazive, este echilibrarea balanței de oxigen la nivelul miocardului. Dacă în ce privește acțiunea pe arterele coronare native nu mai este nimic de făcut la unii bolnavi, s-a avansat ideea stimulării formării de noi vase la nivelul miocardului, cu alte cuvinte inducerea angiogenezei. Suspectată a fi la baza rezultatelor favorabile

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
sau indirecte, invazive sau neinvazive, este echilibrarea balanței de oxigen la nivelul miocardului. Dacă în ce privește acțiunea pe arterele coronare native nu mai este nimic de făcut la unii bolnavi, s-a avansat ideea stimulării formării de noi vase la nivelul miocardului, cu alte cuvinte inducerea angiogenezei. Suspectată a fi la baza rezultatelor favorabile obținute prin revascularizarea transmiocardică cu LASER (52), se speră ca în viitor angiogeneza să poată reprezenta o opțiune terapeutică pentru miocardul ischemic. Speranțe vin din sfera geneticii, rezultatele

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
stimulării formării de noi vase la nivelul miocardului, cu alte cuvinte inducerea angiogenezei. Suspectată a fi la baza rezultatelor favorabile obținute prin revascularizarea transmiocardică cu LASER (52), se speră ca în viitor angiogeneza să poată reprezenta o opțiune terapeutică pentru miocardul ischemic. Speranțe vin din sfera geneticii, rezultatele studiilor experimentale efectuate până în prezent îndreptățind continuarea cercetărilor în acest domeniu. Prin inginerie genetică s-a reușit sintetizarea unui fragment de ADN (plasmid) ce conține codul genetic pentru factorul de creștere al endoteliului

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
fragment de ADN (plasmid) ce conține codul genetic pentru factorul de creștere al endoteliului vascular (VEGF). Ulterior a fost realizat transferul genic intramiocardic al VEGF ca metodă unică de tratament la bolnavii cu boală coronariană simptomatică, prin injectarea directă în miocardul ischemic a fragmentului de ADN. Calea de abord folosită a fost minitoracotomia stângă anterioară (53). Expresia genică a fost dovedită prin creșterea tranzitorie a nivelului seric al VEGF determinat prin metoda ELISA. Din punct de vedere clinic, s-a obținut

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
clinic, s-a obținut o reducere a intensității și frecvenței anginei pectorale (mai puține tablete de nitroglicerină folosite). Pentru obiectivarea răspunsului terapeutic s-au realizat testul de stres la dobutamină și scaning-ul miocardic SPECT, ce au evidențiat reducerea zonei de miocard ischemic. Concluzia acestui studiu este că injectarea intramiocardică a fragmentului de ADN ce codifică factorul de creștere al endoteliului vascular este un procedeu sigur, urmat de expresia genică tradusă prin creșterea nivelului seric al VEGF și reducerea simptomelor și/sau

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
expresia genică tradusă prin creșterea nivelului seric al VEGF și reducerea simptomelor și/sau a zonei ischemice la pacienții cu ischemie miocardică cronică fără răspuns la alte mijloace terapeutice. Există și experimente în care s-a studiat efectul obținut asupra miocardului ischemic prin asocierea terapiei genetice de inducere a angiogenezei și revascularizarea transmiocardică cu LASER. Injectarea factorului de creștere în aria de miocard supusă revascularizării cu LASER a fost urmată de o creștere a densității capilarelor, spre deosebire de zonele de miocard unde

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
cronică fără răspuns la alte mijloace terapeutice. Există și experimente în care s-a studiat efectul obținut asupra miocardului ischemic prin asocierea terapiei genetice de inducere a angiogenezei și revascularizarea transmiocardică cu LASER. Injectarea factorului de creștere în aria de miocard supusă revascularizării cu LASER a fost urmată de o creștere a densității capilarelor, spre deosebire de zonele de miocard unde nu s-au administrat factori angiogenici, ceea ce demonstrează că asocierea mai sus amintită stimulează semnificativ neoangiogeneza în vecinătatea canalelor transmiocardice (54). Dincolo de

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
asupra miocardului ischemic prin asocierea terapiei genetice de inducere a angiogenezei și revascularizarea transmiocardică cu LASER. Injectarea factorului de creștere în aria de miocard supusă revascularizării cu LASER a fost urmată de o creștere a densității capilarelor, spre deosebire de zonele de miocard unde nu s-au administrat factori angiogenici, ceea ce demonstrează că asocierea mai sus amintită stimulează semnificativ neoangiogeneza în vecinătatea canalelor transmiocardice (54). Dincolo de entuziasmul generat de rezultatele primelor studii, de această nouă metodă, inducerea angiogenezei, nu vor putea beneficia bolnavii

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
coronariene foarte mici (boala vaselor mici). Inițial, modelul care a stat la baza acestei tehnici de revascularizare miocardică indirectă a fost inima de amfibian. Inima amfibienilor, spre deosebire de cea a mamiferelor, este univentriculară și nu are artere coronare care să vascularizeze miocardul. Irigarea cu sânge a mușchiului cardiac se face în sistolă prin intermediul unor canale radiale care, pornind din cavitatea ventriculului, pătrund în masa miocardului. Ideea se pare că a aparținut unui medic indian P.K. Sen (55), care a creat canale transmiocardice

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
amfibian. Inima amfibienilor, spre deosebire de cea a mamiferelor, este univentriculară și nu are artere coronare care să vascularizeze miocardul. Irigarea cu sânge a mușchiului cardiac se face în sistolă prin intermediul unor canale radiale care, pornind din cavitatea ventriculului, pătrund în masa miocardului. Ideea se pare că a aparținut unui medic indian P.K. Sen (55), care a creat canale transmiocardice prin puncționarea ventriculului cu ajutorul unui simplu ac, dar procedeul a fost sistematic investigat de P. Walter și colaboratorii săi (56) la începutul anilor

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
P. Walter și colaboratorii săi (56) la începutul anilor 70. Încă de la început s-au manifestat obiecții asupra transferării modelului amfibian la om. Astfel, Pifarre și colaboratorii arătau în 1969 (57) că sângele nu poate trece din cavitatea ventriculului în miocard datorită condițiilor presionale caracteristice cordului uman. Oricum, succesul pe termen lung al metodei era compromis datorită coagulării rapide a sângelui și închiderii canalelor transmiocardice. Dezvoltarea unor sisteme LASER cu CO2 cu energie mare a făcut posibilă trecerea la aplicarea clinică

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
străbătut, dar amplifică în schimb distrugerea termică din jurul canalelor create. Grosimea zonei de necroză este în medie de 500 microni. Studii histologice și imunohistologice (folosind anticorpi anti-macrofage, anti-celulă endotelială, anti-fibră de colagen, anti-antigen nuclear Ki-67 asociat proliferării) (59) efectuate pe miocardul pacienților decedați în primele trei săptămâni de la operație au evidențiat închiderea canalelor cu depozite de fibrină în perioada postoperatorie precoce, astfel încât la trei zile postoperator nu se mai pot vizualiza canale patente între cavitatea ventriculului stâng și miocardul adiacent. Ulterior

Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică (2001) [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]