6,419 matches
-
deja... Am băut apă, așteptând să văd ce avea să se întâmple. Și mi am dat seama, în acel moment, că izvorul miraculous despre care aflasem, miliardele de solzi ca niște sori aurii, întrun flux nesfârșit, era de fapt un miracol prezent pretutindeni... acest izvor infinit era însuși esențialul universului, adevărul său absolut... era în fiecare secundă, devenea un fluviu, un adevărat ocean... eram chiar noi, era vara și soarele și toate schimbările, era fiecare nouă zi, era regele liber, era
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
zis întinzându-mi aripile să zbor. Și m-am întors și m-am apucat de scris imediat. Mai înainte am ajuns aici... Abia cu câteva momente în urmă. Așa că, acum, luați-o de la început și citiți-o din nou. Acest miracol va fi descoperit de fiecare, în felul său, chiar dacă nu va crede ceea ce citește aici... izvorul există oricum și veți înțelege asta cândva, dacă nu ați simțit deja sau dacă n-ați crezut încă, din aceste rânduri... Acum, luați-o
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
ceea ce citește aici... izvorul există oricum și veți înțelege asta cândva, dacă nu ați simțit deja sau dacă n-ați crezut încă, din aceste rânduri... Acum, luați-o de la început cu cititul povestirii, dacă ați ajuns aici... pentru că asta înseamnă miracolul izvorului: un nou început, mereu... Acesta e adevărul său. Numai că ar mai fi ceva. Doar stați așa, că nu s-a terminat. Abia acum începe partea mai interesantă. Acum, că știm esențialul. Izvorul miraculos, care este... Abia de-aici
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
spiritul fiecărei forme de viață fiind de fapt libertatea în sine a vieții, care se diversifica, însă exista aproape la fel în orice, și orice minusculă particolă sau vietate avea valoarea sa și însemnătatea sa aparte... în directă apartenență la miracolul naturii. M-am întrebat dacă nu cumva acesta era adevărul pe care trebuia să-l aflăm... dacă era astfel: prin faptul că eu și Regele Lup învățasem unul de la altul, prin faptul că eu devenisem un fel de animal fantastic
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
faptul că eu devenisem un fel de animal fantastic, ireal, dar egal cu esențialul existent în întreaga natură, prin faptul că spiritul avea libertatea de a lua orice formă și de a-și însuși orice fel de existență, aparținând absolut miracolului universal, ajunsesem la un adevăr absolut al vieții... Acesta ar fi fost răspunsul la orice întrebare. Însă aveam nevoie de confirmare: că acesta era adevărul universal. M-am întrebat de ce nu se afla și Iasomia acolo, dacă ea era o
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
o serie de burse, premii, comenzi care au atras treptat alte burse (Mannheim, Baden-Baden, Schreyahn), alte comenzi (teatrele din Ulm, Freiburg, Mannheim, Schwetzingen, Radio Berlin, Munchner Biennale etc.). Dar și în incursiunile ori excursurile pedagogice, în care a descoperit acel miracol pe care trebuie să-l faci, vorba lui L. Jouvet, cu tine însuți și pe care, simplu, natural, îl numim vocație. Debutul meu didactic s-a petrecut la Heidelberg în 1986. Au urmat profesorate la Frankfurt, Bayreuth, în Africa de Sud, iar
Avantaj muzica românească by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8971_a_10296]
-
unui univers decantat spre a urmări ce se petrece înaintea "înghețării sufletului" în perfecțiunea formei. Adoptînd o postură modestă (ca si cum ar schimba un veșmînt de gală cu o haină de lucru), se apleacă asupra aspectelor enigmatice ale lumii fenomenale, pîndește miracolul măruntelor ecloziuni vitale: "în casele joase din copilărie, primăvara,/ viermii mătăsii foșneau noap-tea-ntreagă/ în frunzele lucii de dud,/ și noi așteptăm fără somn, auzindu-i/ să se ducă, să se închidă..." (în frunze de dud). înainte de-a semna protocolul
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
frecvente au fost cazurile când străini au dejugat aici, onomastica populară o dovedește prin conaționalii noștri, purtând numele de Grecu, Sârbu, Turcu, Tătaru, Rusu, Cazacu, Muscalu, Neamțu, Frâncu, Arbănașu. Sau câte un vârf de munte: Gotul! O enigmă și un miracol istoric am părut savantului francez care ne-a aflat compacți pe o suprafață de trei sute de mii de kilometri pătrați, după o tăcere de zece secole. Deși cheia misterului era simplă... Emigrant a devenit românul, din toate stările sociale, în
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
peste hotare ale poetei au fost, înainte de 1989, rezultatul unui conflict între "nelibertate și noroc", deoarece depindeau de "suspansul nesfîrșit" al obținerii sau al refuzului vizei în chestiune. Circumstanță ce intensifica satisfacția plecărilor spre alte orizonturi pînă la alura de miracol: "Așa se face că lumea pe care am văzut-o eu a fost cu siguranță mai frumoasă decît adevărata lume, a fost cea mai frumoasă dintre lumile posibile, pentru simplul motiv că o vedeam aproape prin absurd, un absurd care
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
răzbunători și invidioșii care nu l-au lăsat să joace nici măcar un minut la Campionatul Mondial din Mexic, la Real Madrid, și au scris de rău despre el, la comandă? Cu fața lui încremenită de Buster Keaton, acest fotbalist al miracolelor, care nu se uita niciodată după minge și își hipnotiza adversarii, lăsîndu-i încremeniți în urmă, era spaima mijlocașilor închizători, obsesia fundașilor și coșmarul portarilor. A fost și a rămas singurul din lume care știa să dribleze la pas, aproape cu
Dobrin by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9130_a_10455]
-
pe dos" care era societatea comunistă, inconsistentă, grotescă, mască a neantului pe care ironia sistematică o înlătură. Apare însă și o viziune "pozitivă", a "adevărurilor ultime", "o mare libertate a filosofării, un luxuriant peisaj simbolic și o anume exultanță în fața miracolului Creației", după cum observă exegetul, ce indică o "deschidere spre lume". După o confesiune a lui I. D. Sîrbu, romanul are ca adresă o vreme "în care exista încă speranță (anul de cotitură 1956)". Apreciindu-și scrierea drept un Bildungsroman, prozatorul va
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
și în splendidul autoportret narativ în care artistul își urmărește propria devenire, cu încredințarea că participă la însăși lucrarea destinului, Cornelui Baba este, fără nici o îndoială, una dintre vocile cele mai grave, mai lucide și, în același timp, cutremurate de miracol din literatura noastră din ultimele decenii. El este un scriitor în cel mai adevărat înțeles al cuvîntului, cu o știință a evocării plină de farmec și de melancolie, un analist sensibil al delicatelor stări sufletești, un observator fin al nu
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
sa să fie considerată echivalentul unei catastrofe. Ceea ce, într-un fel, e de înțeles: cui trece dincolo de perfecțiune, orice scăpare i se reproșează ca un eșec. Un bilet la Pavarotti însemna să plătești pentru a deveni și tu martorul unui miracol, încît dacă miracolul nu era cel așteptat sau nu se producea, tenorul era taxat de mediocritatea infamă, dornică să aducă și valoarea unică la numitorul ei comun. Sînt oameni, din categoria nulităților, care își pot justifica eșecul de o viață
Miracolul Pavarotti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9282_a_10607]
-
considerată echivalentul unei catastrofe. Ceea ce, într-un fel, e de înțeles: cui trece dincolo de perfecțiune, orice scăpare i se reproșează ca un eșec. Un bilet la Pavarotti însemna să plătești pentru a deveni și tu martorul unui miracol, încît dacă miracolul nu era cel așteptat sau nu se producea, tenorul era taxat de mediocritatea infamă, dornică să aducă și valoarea unică la numitorul ei comun. Sînt oameni, din categoria nulităților, care își pot justifica eșecul de o viață prin "meritul" de
Miracolul Pavarotti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9282_a_10607]
-
cecitate, un fel de autism care le ține departe de filmul fundalului. Regizorul surprinde alienarea personajelor, a omului recent, incapabil să rezoneze cu ceea ce se află în jur, complet indiferent, reificat pînă la automatism, insensibil al orice stimul și la miracol în cele din urmă, pentru că, în gară, printre linii, apare un elefant aflat într-una din scenele anterioare pe un afiș. Faptul enorm, epifania rămîn nesesizate, viața este în altă parte și personajele sunt marionetele unei acțiuni fără sens, ratînd
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
mea pare astăzi un cimitir/ care nu ne mai luminează deloc memoria". Deteriorat de mediul înconjurător, de calculele geo-strategice prin care tradiția locală este amputată ori distorsionată, după caz, artistul caută, cu o rece disperare, "ceva prin care să pătrundă miracolul". "La tine totul e tristețe și suferință/ ești irespirabil", îi spune un bătrân poet chinuit de insomnii, iar prietenul monegasc îi pune, într-o scrisoare, cam același diagnostic: "ți-ai făcut din angoasă și durere/ un cifru de existență ("nenoroc
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
artificiului/ ceva... (a lăsat glastra și a venit fără grabă/ la mine și-n acest timp/ știam că-și gândește fraza pe care avea/ să mi-o spună de-acum cu o voce bine lucrată)/ ceva prin care să pătrundă miracolul/ a spus și mi-a acoperit protector/ mâna cu palma ei caldă/ de parcă ar fi vrut să nu răspund/ de parcă ar fi îndrăznit prea mult/ cu vorbele acestea" (Neumă); "eram tineri, promițători și bovarici/ sfidam toate majusculele/ și veneau peste
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
exercițiu în afara granițelor țărișoarei mele. Deși am vorbit mereu cu părinții mei și îi știam bine, un soi de neliniște mă frămînta mereu. Am gîndit pozitiv, cu speranță, m-am rugat, am crezut, că întotdeauna cînd mi-e greu, în miracol. în amînare, într-o temporară izbîndă. în zorii unei dimineți, în liniștea răsăritului, am deschis, totuși, computerul. Am căutat "ziare românești". încet-încet, chipul lui Florian Pittiș se compunea pe ecran. Privindu-l, gîndul meu a alergat agitat spre cei care
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
importanță fiecărui cuvânt pe care îl scoteau pe gură... erau mânuitori genuini ai metaforelor existenței". Nu degeaba, scrie Carmen Firan, în credința populară "cuvintele puteau îndupleca zeii, aduce ploaia, lega și deslega spiritele de energii ascunse, crea blesteme dar și miracole tămăduitoare, puteau schimba destinul ori împăca și ierta sufletul după moarte". Dacă realitatea e creată de oameni, dacă "trăim ceea ce reușim să înțelegem", metafora vindecătoare ne poate pune în acord cu noi înșine, "deschizând canalele comunicării autentice și binefăcătoare cu
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
din nou, pe neașteptate, iar cozile de cireșe îngropate se prindeau, deveneau cireși plini de cozi, fără fructe, care provocau aceeași dorință de răzbunare. Și așa mai departe. În aceste condiții, cine să-l fi luat în serios pe boschetarul miracolului, cu ginandrele lui? Totuși ginandrele au venit - și restul odată cu ele. Cenușa și celelalte. Mai ales celelalte. Cenușa, la început, n-am luat-o în seamă. Deși umplea tot cerul, noi ne amăgeam că era o simplă reminiscență a incen--diu-lui
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
intensa și nesfârșita extindere a naturii... am zâmbit inevitabil, fără să mă pot gândi la nimic, faptul că ea venea spre mine din depărtarea șoselei, la ceasul acela incert de amiază, când se putea petrece orice lucru imprevizibil, era un miracol sau o potrivire minunată a universului cu intuiția sa de a aranja totul mai bine decât chiar așteptările omenești... era ceva magic în acel moment, timpul se oprise din nou și trecuse într-o zonă fantastică, ireală, supranaturală, de absolută
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
care nu avea de gând s-o explice. Am înțeles că, de fapt, era posibil ceva inimaginabil: nu călătorisem în trecut, într-o vreme imemorială a dinozaurilor, ci pur și simplu ne transferaserăm în altă parte într un tărâm al miracolelor, al fantasticului, un tărâm care, poate, era paralel cu Valea Verde, atemporal și misterios, nedescoperit... Asta ar fi fost ceva extraordinar... M-am întrebat dacă nu cumva Iasomia venea chiar de aici, pentru că, în acel moment, mi se părea că
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
la finalul poveștii... Sau poate nu. Poate, de fapt, adevăratul basm începuse în momentul în care găsisem solzul auriu, cu mult timp în urmă... Sau poate eu inventasem totul, poate eu eram de fapt sursa de la care pornea tot acest miracol ireal... și atunci, nu-mi rămânea decât să găsesc eu solzii de dinozaur, poate toate celelalte personaje nu erau decât proiecții ale mele, niște banale închipuiri, pornind de la niște ființe obișnuite - și nu cine știe ce apariții deosebite, fantastice, supranaturale, capabile de
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
află. Însă Iasomia nu părea să aibă un răspuns, sau cel puțin, nu avea nimic de zis, care să mă lămurească. M-am întrebat dacă nu cumva supraestimasem capacitatea ei de a transforma lucrurile... dacă nu-i atribuisem mai multe miracole și minuni decât îi aparțineau... Ce facem acum fără Ghidușa? a zis Portocala într-o doară. Poate a ajuns acasă la ea, și-au dat cu părerea Hamsterii. Poate s-a teleportat înapoi, odată cu solzul auriu... O să mergem mai departe
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
persoană ca oricare alta: eu știam că este o zeiță a naturii, chiar dacă încerca acum să lase impresia că totul fusese doar un vis întâmplător și că n-ar fi existat mai mult în jurul nostru decât banalitatea unui univers fără miracole... că nu exista nimic din infinitul acela senin care transforma realitatea, că nu exista libertatea aceea a vieții, dincolo de orice, că nu era posibil nimic supranatural, că totul era de fapt opac și limitat și fără mister... ceea ce ar fi
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]