3,075 matches
-
clopote să bată vestind că se apropie furtunile apocaliptice, au cântat cocoșii de trei ori dimineața și credincioșii nu s-au mai trezit din somnul conștiinței, s-au depărtat încet sau s-au lepădat pe rând de prima iubire, de Mirele divin. Creștinismul în sens de aspiratie escatologică, traiectorie istorică cu scop și direcție de la Geneză la Apocalipsă, cu o „metanarativă mitopoetică” revelată, cu o dogmatică teologic-filozofică inspirată și cu nimic mai prejos decât a oricărui alt sistem filozofic creat vreodată
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
vine, El e Preot ce de-o veșnicie Se jertfește pentru noi pe Sine. El e Apa vie și Izvorul, El e Rege, dar și Țară Sfântă, El e Ușa oilor, Zăvorul, Pacea Lui e cea care cuvântă. El e Mire nenuntit vreodată, ... Citește mai mult Cel ce stă pe tronul de lumină,Mielul Sfânt tronând peste vecii,Cel ce-a fost și are iar să vină,A fost mort și stă printre Cei vii.El cu Tatăl și cu Duhu-s
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
care vine,El e Preot ce de-o veșnicieSe jertfește pentru noi pe Sine.El e Apa vie și Izvorul,El e Rege, dar și Țară Sfântă,El e Ușa oilor, Zăvorul,Pacea Lui e cea care cuvântă.El e Mire nenuntit vreodată,... XXX. FACE BISERICA POLITICĂ?, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2180 din 19 decembrie 2016. Se apropie din nou Sfântul Crăciun, Sărbătoarea Nașterii Domnului. Deși la naștere magii luminați și înțelepți de la răsărit veniseră să I se
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
cântat în poezii, S-adaști la geamul meu, în loc de soare. Din vis, te chem, zâmbind către apus, Aprind făclii din dragostea-mi eternă, Din infinitul cerului, mai sus, Să te cobori ușor, pe a mea pernă. Vom fi uniți, doi miri nemuritori, Ca-ntr-o poveste scrisă de ursită; Tu, blondul prinț coborâtor din nori, Eu, fir de lut, o rozâ înflorită. Citește mai mult Cu palmele întinse către cer,Te chem să vii, tu, stea nemuritoare,Luceafăr blând, cântat în
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
cântat în poezii,S-adaști la geamul meu, în loc de soare.Din vis, te chem, zâmbind către apus,Aprind făclii din dragostea-mi eternă,Din infinitul cerului, mai sus,Să te cobori ușor, pe a mea pernă.Vom fi uniți, doi miri nemuritori,Ca-ntr-o poveste scrisă de ursită;Tu, blondul prinț coborâtor din nori,Eu, fir de lut, o rozâ înflorită.... III. ZBUCIUM, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017. La umbra ta, m-
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
perete, o achiziție care îl costase ceva bani la o licitație din Londra, era o pendulă uriașă prevăzută cu două uși în partea de sus, acestea la fiecare treizeci de minute se deschideau și pornea muzica , atunci o pereche de miri, două păpuși minunat realizate, se învârteau câteva secunde. Îmbrăcase cămașa când ceasul a început să cânte, mirii sobrii și solemni dansau pe melodia valsului. Gândul i-a zburat cu mulți ani în urmă, se vedea în casa lui Ion al
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385349_a_386678]
-
prevăzută cu două uși în partea de sus, acestea la fiecare treizeci de minute se deschideau și pornea muzica , atunci o pereche de miri, două păpuși minunat realizate, se învârteau câteva secunde. Îmbrăcase cămașa când ceasul a început să cânte, mirii sobrii și solemni dansau pe melodia valsului. Gândul i-a zburat cu mulți ani în urmă, se vedea în casa lui Ion al Chirei când se pregătea să meargă la prima lui cununie civilă. Avea un costum cu mânecile scurte
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385349_a_386678]
-
Ediția nr. 2326 din 14 mai 2017. "De ce ești trist și-ngândurat Și stai așa, în neputință, Când gingășie ai săpat Pe paturi reci și suferință?" S-a aruncat în trandafiri, Pe umeri îi creșteau petale Și singure, ca pentru miri, În camerele lor regale, Se deschideau sărace buze, Prea umede de ce-au avut, Se împleteau cu șapte muze, Mai săngerau, poate, -n trecut... Cu ochii-nfipți în fluturi vii, Zburau aiurea ca-ntr-o sferă, Venind călare, ca spahii
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
ce o scuturi, Pierdută în culori de roșu ... Citește mai mult "De ce ești trist și-ngânduratși stai așa, în neputință,Când gingășie ai săpatPe paturi reci și suferință?" S-a aruncat în trandafiri,Pe umeri îi creșteau petaleși singure, ca pentru miri,În camerele lor regale,Se deschideau sărace buze,Prea umede de ce-au avut,Se împleteau cu șapte muze,Mai săngerau, poate, -n trecut...Cu ochii-nfipți în fluturi vii,Zburau aiurea ca-ntr-o sferă,Venind călare, ca spahii
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
conformă cu poruncile dumnezeiești. În România, cununia religioasă nu se săvârșește decât după ce se face dovada încheierii căsătoriei civile. Prin acest fapt, Biserica consfințește o stare pe care statul a legiferat-o, după ce s-a constatat îndeplinirea unor condiții obiective. Mirii sunt cetățeni ai statului și e firesc să își asume obligațiile civile în fața unei instituții organizate în acest sens. Mădălina Elena Afrăsinie: Potrivit art. 367 C.civ. ”Obiectul convenției matrimoniale”: În cazul în care se adoptă comunitatea convențională, convenția matrimonială
Instituţia căsătoriei, în oglinzi paralele [Corola-blog/BlogPost/92383_a_93675]
-
ca trăire creștină. Nu pot nega faptul că există și tineri pe care îi vezi în locașul de cult doar la slujba lor de cununie și atât, cununia reprezentând doar o simplă oprire de câteva zeci de minute înainte de dansul mirilor. În acest caz, multe disfuncționalități sunt previzibile. Mădălina Elena Afrăsinie: Sincer? Nu cred. Sunt/suntem prea grăbiți ca să mai vedem frumosul din noi... A consemnat Ion BĂDOI
Instituţia căsătoriei, în oglinzi paralele [Corola-blog/BlogPost/92383_a_93675]
-
perete, o achiziție care îl costase ceva bani la o licitație din Londra, era o pendulă uriașă prevăzută cu două uși în partea de sus, acestea la fiecare treizeci de minute se deschideau și pornea muzica , atunci o pereche de miri, două păpuși minunat realizate, se învârteau câteva secunde. Citește mai mult Îmbăiat și ras proaspăt, Mihai se pregătea de ziua cea mare, deși numai era la prima tinerețe, aștepta cu emoție momentul în care ofițerul stării civile îi va declara
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
perete, o achiziție care îl costase ceva bani la o licitație din Londra, era o pendulă uriașă prevăzută cu două uși în partea de sus, acestea la fiecare treizeci de minute se deschideau și pornea muzica , atunci o pereche de miri, două păpuși minunat realizate, se învârteau câteva secunde.... II. SCRISOAREA UNUI MIEL, de Ionel Cârstea, publicat în Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017. Sunt un miel venit pe lume în decembrie, îmi amintesc cu drag când tu, omule milos
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
pentru mântuirea universală. „Rostind în rugăciunea lui Iisus „miluiește-ne”, ne amintim că nu te mântuiești de unul singur, ci numai în măsura în care devii o persoană în comuniune, care nu mai e despărțită de nimic. Cel care invocă Numele devine prietenul Mirelui, se roagă ca toți să fie uniți cu Mirele: „Acela trebuie să crească iar eu să mă micșorez”. Nu mai vorbește de iad decât pentru el însuși, cu o smerenie fără margini. Ca acel cizmar din Alexandria, care i-a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
-ne”, ne amintim că nu te mântuiești de unul singur, ci numai în măsura în care devii o persoană în comuniune, care nu mai e despărțită de nimic. Cel care invocă Numele devine prietenul Mirelui, se roagă ca toți să fie uniți cu Mirele: „Acela trebuie să crească iar eu să mă micșorez”. Nu mai vorbește de iad decât pentru el însuși, cu o smerenie fără margini. Ca acel cizmar din Alexandria, care i-a dat o lecție Sfântului Antonie, dezvăluindu-i că se
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
rotunzi se lasă seara, un ceainic gol răsuflă a cald și mîngîiere, sînt singur, și-mi închipui, din stradă, urcînd marea, vreo cîțiva zei isterici îmi tot cobesc prin fiere. Pe-afară-au spart cocorii cu pliscul îndoiala, au nechezat copacii cu miri ascunși prin verde, brumată cu noroaie și flegme lungi, sfiala pare-un ogar nevrotic, ce-n lanuri se tot pierde. Și mă întreb de mamă, și-apoi mă-ntreb de tată, și-ncep să-înot prin lacuri de peșteri clandestine cînd
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
rotunzi se lasă seara,un ceainic gol răsuflă a cald și mîngîiere,sînt singur, și-mi închipui, din stradă, urcînd marea,vreo cîțiva zei isterici îmi tot cobesc prin fiere. Pe-afară-au spart cocorii cu pliscul îndoiala,au nechezat copacii cu miri ascunși prin verde,brumată cu noroaie și flegme lungi, sfialapare-un ogar nevrotic, ce-n lanuri se tot pierde.Și mă întreb de mamă, și-apoi mă-ntreb de tată,și-ncep să-înot prin lacuri de peșteri clandestinecînd tocmai porci de
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
stele argintaseră și nuiaua de alun care fulgera în razele aurii ale lunii, când șerpuia ca un steag dacic în spatele lui Tudorel. Văzând minunata pereche, toți copacii și tufișurile din drum ovaționau, scuturându-și clopoțeii de argint : Să ne trăiască mirii cei frumoși și norocoși! Citește mai mult Bineînțeles că Tudorel, ca un adevărat cavaler, i-a oferit Lunei-Lunișoarei brațul. Mergea atent și tacticos pe lângă ea, grijuliu ca să nu-i calce vreun fir de rază. Ce-au mai râs stelele când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
stele argintaseră și nuiaua de alun care fulgera în razele aurii ale lunii, când șerpuia ca un steag dacic în spatele lui Tudorel.Văzând minunata pereche, toți copacii și tufișurile din drum ovaționau, scuturându-și clopoțeii de argint : Să ne trăiască mirii cei frumoși și norocoși!... XXII. NUIAUA FERMECATĂ-2, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1803 din 08 decembrie 2015. Lui Tudorel i se păru că a intrat în sala palatului...Deși niciodată nu văzuse cum arată un palat împărătesc. Dar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
că nunta Marietei și-a lui Artemie fusese gândită de bunicul, s-ar fi zis, după Nunta Zamfirei. La remarca asta, se înșiră iar lanț de lacrimi de o parte și de-alta a obrajilor Marietei. Ca și-n poezie, mirii avuseseră mulți nuntași, mult popor/ Cu muzici multe-n fruntea lor. Cântaseră cu această ocazie lăutari craioveni și, mai presus, fusese adus chiar marele clarinetist al timpului, Iliuță Rudăreanu! Biata Marieta era atât de emoționată! Și Mira se gândi că
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
Și cum să procedez, s-o abordez. E seducătoare, senzuală, De te scoală de pe boală, Te ademenește și-ți zâmbește, Cu al ei farmec te cucerește, Până la final, am admirat-o cu plăcere, Parcă aș fi savurat un borcan cu mire, Dar, tot m-am gândit eu, în tăcere, C- ar fi mai bine să-i spun, „La revedere ”. Pa!....frumoasă doamnă. Referință Bibliografică: O doamnă misterioasă / Ilie Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1924, Anul VI, 07 aprilie 2016
O DOAMNĂ MISTERIOASĂ de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383322_a_384651]
-
râs cu lacrimi, căci în alaiul nupțial gondola sărmanei fete era spartă și perechea era cât pe-aci să se ducă la fund, dacă n-ar fi sărit doi vânjoși cavaleri de onoare ai fetei, scoțându-i pe cei doi miri din apă și ducându-i așa ciuciulete în fața altarului. De aici a rămas și celebra vorbă venețiană: „Dacă ai gondola spartă, crezi că n-o să se observe?” Episodul 147 DISTRACȚIILE VENEȚIEI Multe și felurite erau distracțiile la Veneția; însă, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mănînci, dormi, linii paralele, pe care impulsurile dragostei abia se mai văd - diagrama unei vieți care nu-și află solul prielnic nici În legalitate, nici În ilegalitate. Cărțile au devenit inutile. Satul Înghite orașul. Nunțile sînt ca tăierea porcului. Grohăie mirii, grohăie domnișoarele de onoare, grohăie mașinile și garoafele. Sărbătorile astea au devenit agresive. Ce statut privilegiat mi-ar oferi acum o Încăpere cu obloanele trase. Zi de lucru. Lumina mahmură moțăie prin tramvaie În mirosul Sună la ușă. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai apăreau ocupațiile ca Într-o fișă de recensămînt, În schimb puteai citi fel de fel de stihuri „Tu care ești pierdută În neagra veșnicie...“ sau „Te-ai dus ca un crin de curată / copilă pe veci adorată...“, „nemîngîiatul tău mire“ și altele. În vase de tablă se decolorau trandafiri de hîrtie, Într-o mică vitrină improvizată moțăia o păpușă cu pleoapa căzută. Era atîta ridicol și atîta kitsch În tot acest bazar sentimental și totuși atunci am Înțeles pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și mai ezoterică decît o paradigmă. Doar fuioare de praf se Înalță de o parte și de alta a turnului mut, biserica doarme, respiră, așteaptă. Dar poate acolo, În somnul ei, se refac rosturile vechilor cărămidării; mirese negre furate de miri aprigi care-și jucau șișul În mînă ca zarurile la barbut, copii botezați la gura cuptorului, semănînd cu niște Îngerași de boia, flăcăi Întinși pe un pat de pietriș, burta lor un mac sîngeriu cu petalele larg desfăcute și femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]