5,723 matches
-
cazul să începi acum să studiezi una. Tipul de educație pe care ți-l propun acum trece de granițele domeniului tău de lucru. El te va ajuta să devii o personalitate completă, capabilă să atragă succesul într-o manieră aproape mistică. Eu trăiesc cu convingerea că anturajul exercită cea mai mare influență asupra calității noastre ca expert și ca persoană. Dacă ne înconjurăm de oameni care ne sînt superiori, vom evolua și noi pentru a ajunge să le semănăm. Dacă însă
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
taine esențiale potrivit căreia spiritul se manifestă predicativ în lume, făcând să se structureze precaritatea prezentului după legile interne ale logosului, pare că ține seama nu numai de erudiție, cât și, în mod necesar, de o anumită chemare sau vocație mistică fără de care handicapul a ceea ce s-a numit «bariera oralității» pare de netrecut.“ Ce cuvinte mari! Dacă le mai citim însă o dată, cu atenție, nu descoperim dincolo de ele decât observația banală că este nevoie de vocație pentru a înțelege prezența
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Cum ne-am obișnuit să-i numim. // Eu cred că aceștia au venit / Demult / Pe Pământ. // Eu cred că acești extratereștri / Sunt materiali, / Sunt ca și noi! / « După chipul și asemănarea noastră»!“ (Eu cred) Alte teorii țin de o concepție mistică asupra existenței: „Sufletul poate, lesne, a ieși din om / Și spiona Nemarginea Tăriei, / Cum se decorpora Napoleon, / Taman, la fix, în miezul bătăliei. // Somele, toate-s un «morman de GAZDE» / De spirite ce-adesea-și schimbă soma / deși e-același chip brăzdat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
retorică, agasându-l sau amuzându-l pe cititor (în funcție de starea de spirit a acestuia): „Ca un minotaur care se învinge, poetul trece prin schiță învățături către un locutor - eul, embrion în stare oximoronică, pe care îl comunică - excomunică pe fond mistic.“ Vasăzică, un poet care târcolește după soartă este un embrion în stare oximoronică. Așa o fi. Dar ce legătură are asta cu poezia? Jocul de -a poezia Marian Ruscu scrie poezie cu dezinvoltura cu care cineva, fără ureche muzicală, fredonează
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
metafore. Autorul, un tânăr cu sensibilitate și cu o imaginație bogată, crede în mod greșit că poezia înseamnă o epică lirico-funambulescă. Urmarea este că fiecare text din carte se poate povesti. Iată de exemplu ce se întâmplă în poemul Pielea mistică: „Vânătaia naturii“ îi rănește poetului „sufletul“. Acesta „fuge în ciocul unei păsări spre mări“. Totuși rămâne o parte („partea rămasă“) care, „când scapă din cioc“, intră în poet „mereu mai profund“. Ulterior ea „trebuie să iasă [din poet] prin lacrimi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Înghețînd În curte de atîta ger, tramvaiul tras de cai și cîntecul „Cin’ te mîncă, mielule? / Dumnea voastră, domnule“. Dacă ar fi luat-o În serios, regimul comunist ar fi putut s-o condamne pe mama Floare și pentru agitație mistică, și pentru propagandă capitalistă. Era bunica maică-mii. Bărbatul Îi murise nu știu În ce an, pe străbunicul vasăzică nu l-am cunoscut. Văduvea În casa ei din Pișcari, iar mama s-a gîndit să n-o lase singură, ci
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vede sânge amestecat cu apă țâșnind din coasta lui Isus, sânge ca dar al iubirii, iar apă ca simbol al Duhului Sfânt. În Sinoptice, ea mărturisește despre reala îngropare a Domnului; aici, mărturia ei capătă adâncime, referindu-se la sensul mistic al morții. Din punctul de vedere al lui De Boer, e normal ca mărturia ei să fie subliniată, dat fiind că este vorba despre mărturia unei femei într-un context machist. 7. Frica în fața perspectivei morții iminente a „ucenicului iubit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la lumina zilei (de pildă, în Evanghelia Mariei). În Evanghelia lui Ioan rolurile sunt împărțite: Petru primește în grijă grupul de ucenici și autoritatea de a-i ghida (funcție pastorală), în vreme ce Maria Magdalena rămâne depozitara „mesajului crucial al evangheliei” (funcție mistică). Aparent, biblista olandeză a ieșit învingătoare din lupta cu criteriile propuse de Charlesworth. Zic doar aparent, întrucât soluția ei nu trece de stadiul supoziției. Până la Maria Magdalena s-au propus nenumărate alte soluții, la fel de „veridice”, nici una însă validată integral: Ioan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sens și orientare vieții noastre. Iuda nu maculează Cina, actualizare și prefigurare în același timp a Împărăției lui Dumnezeu, pentru simplul motiv că ea nu poate fi nicicum maculată. Iuda se întinează pe sine însuși, neînțelegând dimensiunea deopotrivă mesianică și mistică a Cinei. El nu înțelege că moartea sau trădarea nu mai reprezintă piedici în fața mântuirii după ce ai gustat din Împărăția lui Cristos. Iuda încarnează umanul, preaumanul reducționist al vieții pământești. Ajungem în felul acesta la a doua interogație: motivul pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de a găsi un răspuns mulțumitor la toate aceste chestiuni, dar am înțeles, pe parcurs, că numai prin „experierea” de tip religios se poate intui răspunsul adecvat. Discursul științific, cateheza, predica ori sfatul duhovnicesc „la purtător” rămân pe dinafară. Intuiția mistică rezolvă de la sine taina, dar nu-i poate împărtăși conținutul fără să-l deformeze ori fără să-l înjumătățească. La capătul acestui text, întrebările rămân ca atare, mai proaspete ca la început, poate chiar mai provocatoare. Cititorul va începe abia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și călătoria Soarelui, din al treilea cer, demonul-șarpe identificat cu Hadesul) trimit la imaginarul egiptean. „Există bune indicii în favoarea unei origini egiptene a operei. ș...ț Mediul în care s-a creat Apocalipsa lui Baruh în greacă este o comunitate mistică și sincretistă. Adepții acestei confrerii făceau speculații asupra misterelor creației. Ei se autointitulau «prieteni ai îngerilor» și doreau să trăiască în curățenie sufletească toată viața.”105 * Revelația (apokalypsis) are loc pe malul fluviului Gel, unde Baruh plânge soarta Ierusalimului căzut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Pavel. Apocalipsa lui Abraham Ciclul abrahamic cuprinde și o Apocalipsă 118, alcătuită din două mari secțiuni: prima nu ne interesează (e un tratat narativ împotriva idolatriei, povestind convertirea lui Abraham); a doua, în schimb, e o adevărată bijuterie a literaturii mistice cunoscute sub numele de „mistica tronului” (merkaba sau merkavah). De aceea, mă voi opri o clipă asupra ei. Autorul fructifică o informație aparent neutră din Geneza (15,10), referitoare la animalele pe care Abraham urma să le sacrifice. Spune textul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în Hekhaloth 122) sub chip de Rege, de Rege Sfânt. Ce înseamnă lucrul acesta? Înseamnă următorul lucru: prăpastia dintre creatură și Creator - văzut ca Rege, în toată maiestatea lui fascinantă, dar și înspăimântătoare - nu poate fi trecută nici măcar prin extaz mistic, așadar nici măcar prin cea mai înaltă formă de cunoaștere omenească. Misticul contemplă Tronul Regelui, dar Regele însuși îi rămâne ascuns; doar glasul străbate din interiorul flăcărilor în afară 123. De aici și deosebirea majoră față de gnoza păgână, străbătută de la un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
capăt la altul de sentimentul imanentismului divin. A doua observație joacă dublul rol, de concluzie și rezumat. Las cuvântul lui Sholem: Tronul reprezintă pentru mistica evreiască ceea ce pleroma, „plenitudinea”, sfera Divinității, cu puterile, eonii, arhonții și stăpânirile ei, reprezintă pentru misticii greci și primii creștini care apar în istoria religiilor sub numele de gnostici sau hermetici. Misticul evreu, deși condus de motive asemănătoare cu ale acelora, își exprimă totuși viziunea în termenii propriului fond religios. Tronul preexistent al lui Dumnezeu, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
rezumat. Las cuvântul lui Sholem: Tronul reprezintă pentru mistica evreiască ceea ce pleroma, „plenitudinea”, sfera Divinității, cu puterile, eonii, arhonții și stăpânirile ei, reprezintă pentru misticii greci și primii creștini care apar în istoria religiilor sub numele de gnostici sau hermetici. Misticul evreu, deși condus de motive asemănătoare cu ale acelora, își exprimă totuși viziunea în termenii propriului fond religios. Tronul preexistent al lui Dumnezeu, care conține și ilustrează toate formele creației, este în același timp scopul și tema viziunii mistice 124
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
hermetici. Misticul evreu, deși condus de motive asemănătoare cu ale acelora, își exprimă totuși viziunea în termenii propriului fond religios. Tronul preexistent al lui Dumnezeu, care conține și ilustrează toate formele creației, este în același timp scopul și tema viziunii mistice 124. Urcarea la cer a lui Isaia Urcarea la cer a lui Isaia este o apocrifă creștină zămislită în sânul unei comunități antiohiene în prima jumătate a secolului al II-lea125. De fapt, versiunea integrală ajunsă până la noi este rezultatul fuziunii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Dumnezeu. Lui i se datorează recoltele îmbelșugate, întrucât dăruiește roua și ploaia, și tot lui, răgazul obținut de cei păcătoși în infern (a se vedea Apocalipsa lui Pavel). Descrierea spațiilor extramundane și a întâlnirilor cu locuitorii lor pleacă de la experiențe mistice concrete, transfigurate literar. Exemplul cel mai frapant îl găsim tot în 4Ezdra, unde ni se descrie o tehnică specială pentru obținerea viziunii (9,23-25): Ezdra trebuie să petreacă singur, vreme de șapte zile, în deșert; va consuma numai flori și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
puține elemente comune. În Enoh sau în Testamentul lui Abraham, viziunile sunt povestite de cei doi protagoniști fiilor sau întregii lor familii en guise de testament. E vorba despre un testament spiritual, firește. Aceste viziuni concrete, rod al unor experiențe mistice, supramundane, cu rol mobilizator (protagoniștii urmăresc progresul în virtute al neamului lor), se combină cu numeroase apoftegme sau anecdote formative, rod al experiențelor oferite de viața obișnuită, de zi cu zi. Prin urmare, scopul urmărit de autorii apocalipselor este, dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
chin după chin, primește speranță după speranță, încă puțin, încă puțin, prin sila buzelor, printr-o limbă străină”. Amândouă versiuni par poeme suprarealiste. Dar, pentru Origen, obscuritățile de ordin lingvistic au sensul lor, trimit către adevăruri de ordin teologic sau mistic. Nu întâmplător teologul alexandrin își începe scrisoarea către prietenii săi, Ambrozie și Prototet (amenințați cu moartea martirică), cu fragmentul din Isaia (versiunea greacă). Pentru el, pasajul acesta atât de „absurd” trimite la Prima epistolă către corinteni a lui Pavel (capitolul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de notorietate: în Geneza 14,13, Biblia românească, urmând TM, îl numește pe Avraam „evreul”, acolo unde LXX folosește termenul perates („emigrant”), un deverbativ de la perao („a trece”, mai abstract, „a depăși o limită”). Părinții Bisericii, neobosiți scormonitori ai sensurilor mistice, plecând de la termenul grecesc, au zămislit o întreagă construcție filozofică având în centru „migrația”... sufletului spre Dumnezeu. Primul care a interpretat versetul în sens mistico-filozofic a fost Philon din Alexandria, continuat apoi de întreaga tradiție alexandrină și nu numai. Omul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
îndreptățit menționate de Bielawski, trebuie adăugate cele ale lui Vasile Gheorghiu, Nicolae Cotos și Vasile Loichiță, cu toții profesori ai lui Stăniloae la Universitatea din Cernăuți, și mai cu seamă cel al lui Nichifor Crainic, inițiator al unui curs de teologie mistică mai întâi la Universitatea din Chișinău, apoi la cea din București. Fac această precizare pentru că, citindu-l pe Bielawski, rămânem cu impresia că Stăniloae ar fi un „produs” quasi-integral al teologiei grecești, cu câteva „retușuri” operate la München și Paris
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
întruchipează exact tipul intelectualului român din perioada interbelică, cu toate bunele și relele acesteia 182. Iar modelul său în materie de creație teologică este tot un român, controversatul Nichifor Crainic, director al revistei Gândirea, politician naționalist și apărător al tradiției mistice bizantine. Crainic a fost cel care a introdus, din anul 1926, în programa de învățământ teologic a Universității din Chișinău o materie ce părea stranie în ochii colegilor săi: „mistica ortodoxă”. După propria-i mărturisire, directorul Gândirii i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
teologic a Universității din Chișinău o materie ce părea stranie în ochii colegilor săi: „mistica ortodoxă”. După propria-i mărturisire, directorul Gândirii i-ar fi descoperit pe Pseudo-Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul și Ioan Damaschinul la Viena, în 1920, prin intermediul volumului Mistica bizantină, scris de poetul... dadaist Hugo Ball183. În 1926, el începe să predea „mistica” la Universitatea din Chișinău, sub acoperirea unui „curs de literatură religioasă modernă”. Printre alte scrieri, de la Crainic ni s-a păstrat un „curs de teologie mistică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mistica ortodoxă”. După propria-i mărturisire, directorul Gândirii i-ar fi descoperit pe Pseudo-Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul și Ioan Damaschinul la Viena, în 1920, prin intermediul volumului Mistica bizantină, scris de poetul... dadaist Hugo Ball183. În 1926, el începe să predea „mistica” la Universitatea din Chișinău, sub acoperirea unui „curs de literatură religioasă modernă”. Printre alte scrieri, de la Crainic ni s-a păstrat un „curs de teologie mistică” ținut la Universitatea din București în 1935-1936, care se prezintă ca o lucrare matură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Mistica bizantină, scris de poetul... dadaist Hugo Ball183. În 1926, el începe să predea „mistica” la Universitatea din Chișinău, sub acoperirea unui „curs de literatură religioasă modernă”. Printre alte scrieri, de la Crainic ni s-a păstrat un „curs de teologie mistică” ținut la Universitatea din București în 1935-1936, care se prezintă ca o lucrare matură, cu multe interpretări originale. Profesorul se referă pe larg la învățăturile lui Pseudo-Dionisie, Ioan Climax, Grigore Palamas („eroii” și modelele lui Stăniloae), fără să lase deoparte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]