1,480 matches
-
o proiecție inconștientă a unui eu travestit. În anumite cazuri extreme această manieră maladivă de a vedea lucrurile poate să meargă până la halucinație, care de regulă afectează auzul, dar care poate de asemenea să afecteze vederea sau alte simțuri. Atunci când misticul nu își limiteză presupunerile asupra anumitor fenomene, el ghicește în spatele lor anumite mistere, dar și aude sau vede în mod material lucruri care pentru ființele sănătoase sunt inexistente. Observarea psihiatrică se mulțumește să descrie această stare de spirit și să
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
și raționamente. O singură percepție sau un singur grup de percepții umple conștiința. aceste percepții sunt foarte nete și clare. Conștiința este inundată ca de o lumină orbitoare de amiază. Atunci se petrece contrariul exact a ceea ce observăm la un mistic ordinar. Emoții excesiv de puternice în care cea mai ardentă voluptate se amestecă durerii sunt legate de extaz. Aceste emoții acompaniază fiecare actvitate violentă și incomensurabilă a celulelor nervoase, fiecare dezagregare excesivă, asemănătoare unei explozii, a materiei nutritive nervoase. Nordau diferențiază
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
ordinar. Emoții excesiv de puternice în care cea mai ardentă voluptate se amestecă durerii sunt legate de extaz. Aceste emoții acompaniază fiecare actvitate violentă și incomensurabilă a celulelor nervoase, fiecare dezagregare excesivă, asemănătoare unei explozii, a materiei nutritive nervoase. Nordau diferențiază misticii autentici, ce au un suport spiritual real, de falșii mistici ce epatează cu niște noțiuni de proveniență îndoielnică sau a căror viziuni sunt plăsmuiri sau halucinații paranoice. Astfel, extaticii veritabili precum Sfânta Tereza de Ávila, Mahomed sau Ignațiu din Loyola
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
se amestecă durerii sunt legate de extaz. Aceste emoții acompaniază fiecare actvitate violentă și incomensurabilă a celulelor nervoase, fiecare dezagregare excesivă, asemănătoare unei explozii, a materiei nutritive nervoase. Nordau diferențiază misticii autentici, ce au un suport spiritual real, de falșii mistici ce epatează cu niște noțiuni de proveniență îndoielnică sau a căror viziuni sunt plăsmuiri sau halucinații paranoice. Astfel, extaticii veritabili precum Sfânta Tereza de Ávila, Mahomed sau Ignațiu din Loyola ar fi demni de încredere atunci când afirmă că stările ce
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
elevată și pură cu Dumnezeu și Sfânta Fecioară. Interpretările incorecte cu privire la extazul mistic reflectat în unele lucrări de artă precum cea a lui Bernini, poate fi considerate ca un act de degenerare interpretativă. Pe de altă parte atitudinea unor pretinși mistici sau a unor falși artiști ce prin creațiile lor infestează arealul artistic cu lucrări ce au o influență nefastă asupra comunității este un act de degenerare socioculturală inconștientă sau, uneori conștientă și rău intenționată. Nordau exemplifică în cercetarea sa cazul
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
artiști ce prin creațiile lor infestează arealul artistic cu lucrări ce au o influență nefastă asupra comunității este un act de degenerare socioculturală inconștientă sau, uneori conștientă și rău intenționată. Nordau exemplifică în cercetarea sa cazul prerafaeliților: Această caracteristică a misticului nu se aplică așa de complet în istoria artei și a poeziei acestui secol XIX la nici un alt grup de oameni decât autorilor și continuatorilor ”mișcării prerafaelite” din Anglia. Putem presupune că istoria acestei mișcări este destul de cunoscută cel puțin
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
pentru fericirea sa proprie; egocentristul nu înțelege lumea și nu e în stare să aibă o poziție obiectivă față de propria persoană. Egocentriștii sunt pe de o parte mistici, erotici și uneori par a fi interesați de acte filantropice, pe când la mistici se întâlnește destul de des un egotism foarte dezvoltat. Pentru a se înțelege cum ia naștere conștiința de ”sine”, exagerată în mod bolnăvicios, până la nebunia grandorii, este necesar de observat în prealabil cum se naște conștiința de sine a omului normal
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
cultul efemerului, al noutății și originalității, citadinismul vor renaște agresiv în interiorul curentelor de avangardă. A vorbi despre o „poezie de cunoaștere” simbolistă (Lidia Bote) este oarecum inadecvat: avem de-a face cu o poezie a experienței totale/esențiale, analogon al misticii... În termenii lui Blaga, influența idealistă germană/eminesciană asupra estetismului românesc a fost una „catalitică”, iar influența francofilă/latină a lui Macedonski - una „modelatoare”. Decadentismul românesc va fi, de altfel, legitimat estetic și filozofic prin idealismul subiectiv al unui Rémy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se topesc ca zaimful lunii. Și numai cei aleși ne pot conduce pe drumurile minunii”. Mai rezervat, Ion Barbu - la acea dată tovarăș de drum al „contimporanilor” - va prefera să vadă în suprarealismul francez un triumf al pozitivismului asupra unei mistici specifice: „Consider poezia franceză iremediabil ratată prin inadaptarea tipului social, intelectual și retoric la marele romantism. (...) fiind o atitudiune de vis și de extaz, poezia trece pe deasupra oricărui accident. (...) Ca și naturaliștii, reprezentanții acestei maniere sînt schematici. Suprarealiștii degajează din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
existente în fiecare țară”. Nu este omisă, de altfel, nici contribuția - indirectă - a misticismului ortodox, prin „desconsiderarea pe care o aduce elementului rațional, singurul care coordonează și modelează forțele inconștiente în procesul creațiunii”, cu observația că „ambele curente, și cel mistic, și cel intelectualist, păcătuesc, în genere, prin exagerarea unei singure funcțiuni sufletești în detrimentul celorlalte”. În multe dintre aceste privințe, Const. I. Emilian se întîlnește - cum am văzut deja - cu Henri Massis din Défense de l’Occident. Remarcabile sînt incursiunile avizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la Sade, Fr. Schlegel, Kierkegaard, Dostoievski, Kafka, Camus, Jarry, Beckett, Picasso, Klee, de Chirico, Picabia, Duchamp... Ideea directoare privește acedia lui Urmuz (suferința melancolică a călugărilor/asceților medievali, manifestată prin vidarea de sens a lumii și a vieții) asimilat unui mistic al vidului și subsumat manierismului artistic (în sensul lui Gustav Réné Hocke). Accentul cade și asupra caracterului de „homo ludens”, dar și asupra celui de victimă — în sens psihanalitic — a Legii Tatălui, deci a Tradiției căreia, dintr-un surplus ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la fel, se află la trei sferturi de înălțime de mai sus-zisa linie, lansând o linie spre vârful capului. La mascul ceafa este cea care controlează mărul lui Adam și la femelă coronița este cea care controlează păsărica evaică. Las misticilor și umoriștilor care sunt aceeași să cerceteze, să se neliniștească, să ancheteze, să dezlege acest simbolism. Augusta seriozitate a științei investigative nu-mi permite să mă distrez cu ea. De observat capul masculului care este mai ferm decât al femelei
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
filială, pe de o parte, și amorul conjugal, pe de altă parte. Cel de la livrarea filială a Tatălui, abandonarea voinței sale suverane, bază a credinței luterane, și cea a uniunii dezcăsătorire sau căsătorie cu iubitul, ca în contemplarea injustă a misticilor noștri. Sigur e bine că Luther, care la început a fost călugăr, celibatar și solitar, s-a căsătorit cu o călugăriță pentru a fi tată carnal. Corpul, ca și sufletul, i-a cerut operă, de asemenea, Sfintei noastre Teresa, zicând
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
rămas foarte puțin. Când, bătaia, tocmai era să se declanșeze, s-a Întâmplat să treacă, pe la Piață, Gigi Bănosu. Ăsta era un fel de nabab de calibru național: șef de partid politic, patron de echipă de fotbal, ziditor de biserici, mistic convins, Împrăștietor de bani, când Îi venea lui hachița, În stânga și-n dreapta, fără nici o picătură de discernământ. Văzând peste ce dă, acolo, a oprit autoturismul, a coborât, și, dumirindu-se, definitiv, despre ce poate fi vorba, puse mâna pe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
consacrată. Prin «gimnastică», papa Francisc nu se referă la altceva decât la asceză, adică la lupta spirituală. Iarăși, povețele papei Francisc ne ajută să corectăm în sens evanghelic însăși tradiția noastră ascetică, care nu trebuie să cadă pradă fascinației unei mistici destrupate și elitare, ci trebuie să se fortifice în creuzetul unei întrupări asumate pe plan existențial și moral. «Realitatea depășește ideea. Acest principiu are de-a face cu întruparea Cuvântului și cu punerea sa în practică: „Prin aceasta îl cunoașteți
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
a fost de folos până acum. SĂ NU UITĂM: SUNTEM DIFERIȚI A fost nevoie de secole pentru a ne da bătuți în fața evidenței a ceea ce Copernic a citit printre stele, cu aceeași iubire și aceeași onestitate cu care hagiografii și misticii au cântat și s-au rugat. Ni se părea o blasfemie să auzim că Pământul nostru avea să nu mai fie curtenit, în vecii vecilor, de soare, de lună și de stele. Ba, chiar ne-a fost frică că nu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
e sesizabilă de formele rațiunii decât prin intervenția de mobilitate pe care-o introduce neastâmpărul paradoxului. Ce-i el dacă nu o irupție demoniacă în rațiune, o transfuzie de sânge în Logică și o suferință a formelor? Semnul hotărâtor că misticii n-au rezolvat nimic, dar au înțeles totul? Avalanșa de paradoxe în preajma lui Dumnezeu, spre a se ușura de teama neînțelesului. Mistica este suprema expresie a gândirii paradoxale. Înșiși sfinții au folosit acest instrument al indeterminației spre a "preciza" indescifrabilul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
respiră prin tine. Ești victima unui complot al forțelor obscure, căci dintr-un individ nu se poate naște o tristețe care să nu încapă în el. Tot ce ne întrece își are sursa în afară de noi. Atât plăcerea, cât și suferința. Misticii au raportat revărsarea de delicii a extazului la Dumnezeu, pentru că nu puteau admite că mărginirea individuală este capabilă de atâta plinătate. Așa se întîmplă cu tristețea și cu toate. Ești singur, dar cu toată singurătatea. Când totul se mineralizează, nostalgia
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
timp e o formă difuză a spaimei. Când nu te mai poți gândi la nimic, pricepi prea bine prezentul absolut al idioților, ca și senzațiile de vid ce apropie uneori mistica de imbecilitate, cu diferența că în nesfârșitul gol al misticilor se agită o tendință secretă de înălțare, pâlpâie stingher un avânt vertical, pe când vidul orizontal al idioților este o întindere ștearsă pe care lunecă surd teroarea. Nimic nu unduiește deșertul monoton al imbecilității și nici o culoare nu însuflețește clipa veșnică
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sufletului - cum de-l îngăduie deșertul oaselor și surmenajul cărnii? Vraja tristeții seamănă undelor invizibile ale apelor moarte. Nevoia de-a-nsemna toate reflexiile amare, din teama stranie c-ai putea ajunge vreodată să nu mai fii trist... Neavând extazul la-ndemînă, ca misticii, regiunile cele mai adânci ale firii le descoperi în recăderile grave ale oboselii... Ideile se reîntorc spre izvorul lor, se scufundă în confuzia originară și spiritul plutește pe fundurile vieții. Sfredelirea lumii în oboselile halucinante despoaie lucrurile de strălucire și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
absolută, deoarece existența care își actualizează în trăire rădăcinile ei cu o conștiință încordată nu poate decât să se nege pe ea însăși. Viața este prea limitată și prea fragmentară pentru a rezista la mari tensiuni. N-au avut toți misticii, după marile extaze, sentimentul că nu mai pot continua să trăiască? Și ce mai pot aștepta de la lumea aceasta acei care simt dincolo de normal viața, singurătatea, disperarea sau moartea? PASIUNEA ABSURDULUI Nu există argumente pentru a trăi. Acela care a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sa absolută", "ideea divină pe Pămînt" etc. este un lucru atât de extraordinar, încît viziunile în Dumnezeu ale Sfântului Ioan al Crucii sau paradoxele poetice despre divinitate ale lui Angelus Silesius îmi par simple banalități. Hegel e cel mai mare mistic al Germaniei, față de care Kant e simplu profesor, iar Boehme și Eckhart, maeștri în presentimente. Dialectica lui este justificarea definitivă a iraționalismului cu o mască raționalistă. Hegel vorbește la un moment dat despre "viața absolută în popor". Acest maximalism organicist
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Seichim 7 Facet Este un sistem derivat din practică maestrului Patrick Ziegler, la fel ca toate sistemele de natur... Seichim (Seichem). În anul 1979, în timp ce-și petrecea o noapte în piramidele din Egipt, Ziegler a avut o experient... mistic... prin care i s-au revelat tehnici și simboluri specifice pe care, coroborându-le cu experiență să din practică Reiki, le-a unit formând sistemul Seichim 7 Facet. Inițial, Patrick Ziegler nu denumise sistemul astfel, numele de „Seichim” fiindu-i
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
a fost dată sfinților odată pentru totdeauna» (Iuda 1,3), și manifestarea acestui același și unic Duh care lucrează neclintit în Biserică”2. Plenitudinea tradiției ecleziale nu se ascunde în exterioritatea cuvintelor, ci într-o „trăire nearticulată” și nevăzută, aprofundată mistic în rugăciune și recapitulată în teodrama Liturghiei euharistice. Prezidată informal de instituția paternității spirituale, fără de care nu se poate vorbi de continuitate apostolică, tradiția eclezială își ascunde taina în ascultare, prin ea revărsându-se bogăția de daruri a Duhului. Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
fericirii” la Spinoza (cu referiri, desigur, și la violentul Tratat teologico-politic al filozofului evreu) în teza de licență susținută în vara anului 1943 la Universitatea din Lille, prin indirecte aluzii în romanele de tinerețe sau prin referințe subtile la opera misticului renan Meister Eckhart, localizabile în Esența manifestării 1. Decizia filozofului francez de a aborda frontal corpul scrierilor noutestamentare nu putea surprinde lectorul familiarizat deja cu aceste texte. Rezultatele acestei ofensive finale sunt însă pentru oricine - și pentru autorul însuși - neașteptate
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]