2,085 matches
-
ca și cum gândul că voi întâlni un mistreț mare, care se va uita cum un om se apropie de el, imperturbabil, mi s-ar fi părut cum nu se poate mai natural. Ajunsesem la vreo treizeci de metri de el, iar mistrețul nici nu clipise. El trebuie să fi fost, dar, la urma urmei, nu mai contează. Oricum, un mistreț adevărat se uita la mine: cunoscuse sălbăticia, făcea parte dintr-o specie care în mod obișnuit se ferea de om ca de
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
el, imperturbabil, mi s-ar fi părut cum nu se poate mai natural. Ajunsesem la vreo treizeci de metri de el, iar mistrețul nici nu clipise. El trebuie să fi fost, dar, la urma urmei, nu mai contează. Oricum, un mistreț adevărat se uita la mine: cunoscuse sălbăticia, făcea parte dintr-o specie care în mod obișnuit se ferea de om ca de ciumă și, cu toate că nu mă văzuse niciodată, nu mă vizitase niciodată, stătea acolo. Cocoțat intr-un stejar, un
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
niciodată, stătea acolo. Cocoțat intr-un stejar, un corb de pe Muntele Negru asistă la întâlnirea animalului sălbatic cu ființa care, de obicei, îl hăituiește cu câinii, trage în el cu arme de foc, îl ucide dușmanul său de moarte. În timp ce mistrețul mă analizează cu ochii săi mici (sau cu nasul, se pare că văzul mistreților este deficitar, pe atât de mediocru pe cât îi e de dezvoltat mirosul), eu mă gândesc la Aristotel ("Vedem minunății pretutindeni în natură"), la eroarea lui Descartes
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
întâlnirea animalului sălbatic cu ființa care, de obicei, îl hăituiește cu câinii, trage în el cu arme de foc, îl ucide dușmanul său de moarte. În timp ce mistrețul mă analizează cu ochii săi mici (sau cu nasul, se pare că văzul mistreților este deficitar, pe atât de mediocru pe cât îi e de dezvoltat mirosul), eu mă gândesc la Aristotel ("Vedem minunății pretutindeni în natură"), la eroarea lui Descartes, care nu vede în animale decât niște mașinării, la marile mituri indiene ale Americii
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
o grohăială greșită m-ar fi putut face să spun opusul a ceea ce vroiam și atunci nu se știe cum s-ar fi terminat întreaga poveste... Am nimerit-o bine, rezultatul nu s-a lăsat așteptat. La auzul acestor vorbe, mistrețul se pornește și vine, cu pași mărunți, să-mi amușineze cizmele. E prea mult, nu mă așteptam la așa ceva. Jur că în acel moment am uitat complet că sunt înzestrat cu rațiune, conștiință, liber arbitru și cu facultatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
fascinație, contemplu sălbaticul, redutabilul, imprevizibilul locuitor al pădurii, la picioarele mele: copitele ascuțite pline de pământ, noroiul uscat din blană, capul ca o nicovală, grumazul care adulmecă, colții de apărare. Nu e urât. E prea adevărat ca să fie urât. E mistrețul în toată splendoarea sa. Frumos ca un mistreț. Recent, un vânător din Comminges a vrut să-și trăiască pasiunea și în România, în partide de vânătoare în care, se găsesc, pare-se, animale monstruoase. Când s-a întors, o prietenă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
la picioarele mele: copitele ascuțite pline de pământ, noroiul uscat din blană, capul ca o nicovală, grumazul care adulmecă, colții de apărare. Nu e urât. E prea adevărat ca să fie urât. E mistrețul în toată splendoarea sa. Frumos ca un mistreț. Recent, un vânător din Comminges a vrut să-și trăiască pasiunea și în România, în partide de vânătoare în care, se găsesc, pare-se, animale monstruoase. Când s-a întors, o prietenă l-a întrebat dacă a fost o vânătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
el. N-am putut trage. Îi vedeam prea frumoși..." Avea să mă mai adulmece mult ? Cât mai trebuia să rămân în stare de alertă? Din fericire, ne-a văzut ciobanul. A venit să mă scape și l-a închis pe mistreț în șopron. "Vrei să-l mângâi? Vino. Îi place, ai să vezi...". Ce-i place mai mult e să fie scărpinat sub grumaz. Abia începuse ciobanul operațiunea magică, că animalul se și răsturnase pe jos, cu cele patru copite în
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
depinde despre cine e vorba: despre adult sau despre progenitura sa (modelul său miniatural). Acesta este și cazul porcului sălbatic. Înzestrat cu un fizic ingrat, cu o figură bună de dus la spânzurătoare și cu niște arme de apărare redutabile, mistrețul naște, totuși, progenituri adorabile, la vederea cărora oricine se înduioșează pe loc. Ce vânător, oricât de aspru, oricât de brutal, nu a cedat măcar o dată la vederea unui șir de pui dungați grăbindu-se cu pași mărunți pe urmele mamei
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
în care a luat-o animalul, dimensiunea, vârsta, sexul, înfățișarea, momentul aproximativ al trecerii lui. Cu puțin timp în urmă, poate chiar acum câteva minute, cerbi, căprioare și puii lor, capre sălbatice sau capre negre (care sunt greu de distins), mistreți, au trecut pe aici și s-au pierdut în natură. Să se piardă în natură, pentru a scăpa de om: aceasta pare a fi principala grijă, principala caracteristică a animalelor sălbatice. În zadar încerc să înaintez cu grijă (și Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
nu vedem noi chiar atât de bine, ori animalele aud și văd infinit mai bine decât noi. Sau poate că m-au simțit, înainte de a mă vedea. Nu doar câinii de vânătoare au nas. Se pare că, la fel ca mistreții, și căprioarele știu să adulmece: pe lângă văz și auz (poate în mai mare măsură decât ele), mirosul este cel care ajută vânatul să detecteze prezența omului oaia lui neagră. În timp ce omul sau oaia neagră înaintează în cizmele sale "Vultur" foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
face o "baie de nămol", o femeie care își pune noroi pe față își face o "mască de argilă". Practicate în centrele de talasoterapie, se spune că băile de nămol (fangoterapie), concentrând principii active, ar avea virtuți terapeutice. Porcul, sau mistrețul, știe el ceva: dacă se rostogolește prin noroi, nu o face, după cum se pretinde, pentru a-și satisface o poftă nemărginită de murdărie, ci pentru a se proteja de soare sau pentru a scăpa de paraziți. Năpârcă "Leneș ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Didier, François Archangeli, Sauveur Sanzberro, Ahmed erboristul, Moulay-Abdeslam Samrakandi, Jean Clottes, Jean-Pierre Pagès, Marc Aubadie-Ladrix, Françoise Valon, Sylvie Cescon. Mulțumiri și dobitoacelor cu care am legat tovărășie (cailor, vacilor, porcilor, câinilor și pisicilor, gaiței, stăncuței alpine, huhurezului, papagalului, corbului, vulpii, mistrețului, să-mi fie iertat dacă am uitat pe cineva!), care, desigur, nu mai sunt pe lume, dar care i-au dat viață acestui text, măcar că sunt moarte. Cuprins Cuvânt înainte 7 1. Tufișul 13 2. Bamako 20 3. Trompa 27
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
două decenii au modificat configurația floristică a zonei, având consecințe catastrofale. Dacă până în secolul al XVIII-lea în Munții Tarcăului și ai Ciucului trăiau zimbrii și cerbii, în zilele noastre viețuiesc în pădurile din această arie geografică: ursul, lupul, vulpea, mistrețul și jderul, iar în apele de munte cresc consistent păstrăvul, cleanul și mreana, existând azi și două păstrăvării cunoscute, la Slănic - Moldova și Scutaru. Bogăția și varietatea florei și a faunei din Valea Trotușului au determinat, în timp, realizarea unor
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
amplasate și primele indicatoare de circulație: discuri semnal - indicatoare de trecere la nivel cu calea ferată sau de bifurcație - precum și plăci indicatoare de direcție și distanță - stâlpi pe care erau poziționate semnele de direcție (Bacău-Roman-LeteaVeche; Bacău-Roman-Bârlad ș.a.). Prin intermediul societății locale „Mistrețul”, băcăuanii de o anumită condiție socială puteau să practice chiar și vânătoarea. Încă din decembrie 1924, membrii societății au reușit „să ia în arendă, pe o perioadă de cinci ani, dreptul de vânătoare pe teritoriul comunei Letea Veche”. Începând cu
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
cu stema comunistă în centru, pentru a „prinde” un loc liber la grădina-restaurant „Parcul trandafirilor” și, mai târziu, la „Copou” sau la barăcile improvizate de la Parcul silvo-cinegetic Brodoc, unde un biet câine „dingo” veșnic năpârlit, o căprioară jumulită și un mistreț chior își duceau amărâtele zile. Acolo, truditorii grătarelor fierbinți și ai navetelor cu sticle de bere sau vin, își făceau dintr-o dată planul la realizări dar și la bacșiș. Iată ce scria un anonim pe prima pagină a cotidianului comunist
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
de deșfăcat a porumbului dura cel puțin o săptămână, o săptămână a veseliei. Un alt eveniment, nu atât de plăcut, era paza porumbului pe timp de noapte. Nu de răul vreunui hoț, de aceștia nu erau. Incursiunile de pradă ale mistreților pe timp de noapte provoca mari stricăciuni. Acestea aveau loc mai ales În cătunele mărginașe, atacuri care s-au Îndesit după ce pădurile de fag au Început să se Împuțineze. Jirul era un aliment bun pentru ei. De cum dădea porumbul În
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
cu ceva. La colibă, În fața unui foc care era Întreținut toată noaptea și cu o talangă În mână, era nevoie să-ți păzești avutul. Nu rareori se Întâmpla ca spre ziuă să te fure somnul și să te pomenești cu mistreții În păpușoi. Câțiva săteni aveau arme și Într-o toamnă Întreagă, stând de pază, mai Împușcau câte un godac. Era un spor de carne de vânat pentru iarnă. Tot acum cartofii ajungeau În pivnița țăranului și dacă avea pruni ceva
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
fruntea lată, sub o coamă puternică, luminată de orbite adânci, ca un leu : adică generos și puternic ? Vitellius părea o bufniță, spun istoricii : recalcitrant și năuc. Cine aduce a urs este puternic, cei drepți sunt comparați cu elefanții. Furioșii cu mistrețul, cei stupizi cu caprele. Nimeni însă n-a vorbit, încă, despre o ureche de elefant ! O ureche lată, flexibilă, moale. Cu o mare și probabil misterioasă simbolistică, deocamdată nedes cifrată ?... Sau capul unui iepure !... Capul unui iepure de casă ar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
două animale flămânde se căutară scoțându-și ce veșminte aveau de prisos; se uniră într-o frenetică, profundă și neașteptată repezeală, agonizând de încordare; dorința îi ascunse până nu le mai păsă de nimic. În depărtare se auzeau nedeslușit grohăiturile mistreților de tundră, împletit cu geamătul lor, distributiv, amestecat cu șoaptele chinuite din chemările greierilor; perechea stoarsă de nerăbdări știa că se află la adăpostul clipelor nesfârșite intrate în galeria rătăcirilor! Pasiunea care-o pândea de-atâta vreme îi liniști pe
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
prieteni, pauză, nimic, nula, zero, canei, pula, pustiu, deșert, ce să mai enumăr ca să mă înțelegi? Nu-i știam nici numele de familie și asta pentru că nu ceri niciodată tot numele celei pe care vrei s-o sui călare pe mistreț, într-o seară, așa, de probă. Stai puțin, că poate folosesc faptul că mi-am lăsați lucrurile acolo. Am un fir, hotelul în care am stat, Ciucaș parcă, ce parcă, sigur, ăsta e. Dar cum aflu numărul de telefon? La
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Mi+a șoptit să vin a doua zi să o iau la 10 ca să mergem la plantații împreună, doar noi doi. Gândul că, clacă tot o iau pe țigancă cu mine cu taxiul, să o sui puțin și călare pe mistreț mi-a dispărut când am simțit buzele lui Vero pe colțul buzelor mele. A doua zi la prânz am fost acolo. Am răpit-o pe frumoasă, apropo, m-am luat cu vorba și nici n-am apucat să ți-o
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
biblioteci pline de cărțile gânditorilor și ale poeților". Prin moartea lui Doinaș ne-a fost într-adevăr incendiată o mare bibliotecă. Mă străduiesc să-mi aduc aminte când am descoperit poezia lui. Cred că noi n-am studiat la școală "Mistrețul cu colți de argint", poem faimos ca "Moartea căprioarei" 110 și ca nu mai mult de două-trei alte poezii din întreaga lirică de după război, atât de cunoscut încît, stând în stație la tramvai și-ntrebînd când vine 34, un ins cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și ca nu mai mult de două-trei alte poezii din întreaga lirică de după război, atât de cunoscut încît, stând în stație la tramvai și-ntrebînd când vine 34, un ins cu basc, ce căra niște bare de cornier, mi-a răspuns: "Mistrețul acesta nu trece pe-aici..." Dar țin minte că în pauzele dintre ore, la liceul Cantemir, ieșeam din curtea liceului și rătăceam pe străduțele din jur (Toamnei, Profetului, Caporal Troncea...) citind atât de concentrat din cărticica lui Doinaș - în "Cele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
reînviate", cu forma lor, cu apartenența lor la clasicism sau romantism, cu feelingul lor specific, s-au lăsat înșelați de aparențe. Mi se pare ridicol să cauți simbolistică și filozofie în poeme ca "Balada lui Sf. Gheorghe fals" sau în "Mistrețul" cel notoriu, ca și când ele ar fi piese moderniste, de tipul "Oului dogmatic". Nu e vorba aici de nici o inițiere, de nici o revelație, ci de un mecanism care le imită în gol, tragi-comic și absurd, ca în Godot sau în Urmuz
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]