981 matches
-
este? Ce face atâta senzație? Un copil de vreo opt-nouă ani, zdrențăros și murdar, cu picioarele goale, îmbrăcat în haine nepotrivite un gheroc mare, a cărui talie îi vine până la glezne, în cap un cilindru turtit face caraghiozlâcuri. Este un mititel măscărici foarte dăstrăbălat jigărit, sfrejit și galben; pulpele-i uscate care se văd prin sfâșiitura nădragilor sunt pline de jupuituri. Așa de prăpădit, este totuși foarte îndrăzneț. Fumează o țigară lungă, se strâmbă-ntr-un chip straniu, păcălește și-njură
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai răsărit dintre ei, urmau Domnica și Alexandru. Frăsânica, cea mai mică dintre ei, avea doar patru ani. „Sărmănica de ea, sărmănica!“ își zise el în gând, și între genele bătrâne strivi câteva lacrimi. „O strâns-o Dumnezău, așa di mititică..!“ Ori de câte ori gândul îl poartă la ea, lăcrimează. Își aminti cum, în fiecare dimineață, cu pușca pe umăr, pleca cu îndeletnicirile lui de pădurar, și, seara când se întorcea acasă, toți copiii, nerăbdători, se strângeau ciorchine în jurul lui și într-un
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un pui de lup, poate, de 1-2 săptămâni, sur-argintiu, se rostogolea prin zăpadă, vrând să meargă, încă aproape orb, se târa căutându-și mama... căutându-i țâța... Anton, cu ochii ficși la mărgelele albastre de pe zapadâ și la făptura aceea mititică, orfană... simți în inimă un junghi. Îi omorâse mama. Primul gând îl purtă la nașterea Anucăi. Cu un tremur în tot trupul, se apropie, și cu o gingășie de ca re nu se știa în stare, îl luă de la țâța
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zise ea privindu-l cu ochi vicleni, arătându-și dinții ca de iapă. - Hai, hai... pleacă‟n colo!.... și o împinse suduind-o printre dinți. Dar, oacheșa nu-l slăbi deloc. - Nu sudui, flăcăule, că faș‟ pacat! ..Ai pierdut dă mititel pă cineva drag... nu l-ai cunoscut... pă care nu-l știi... Lisandru se încruntă, gândindu-se la tatăl lui, pe care nu l-a cunoscut. - Hm?! făcu el încruntat. - ...Ești pe cale, flăcăule, să pierzi pă cineva drag inimii și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
le-am spus eu atunci, și o amărăciune fără margini ia în sufletul meu locul acelui orgoliu stupid tineresc, Auriul pentru nimb, îmi spune meșterul, mi-l aduce cineva din Germania, îl cumpăr pe mărci, 50 de mărci un tubuleț mititel, mi-ajunge cu zgârcenie la două nimburi și preoteasa crede că două sute de mii cât o fi dat taică-su pentru pictură e mare lucru, nu face nici cât un tub de auriu, Așa este! Întăresc ceilalți doi meșteri, Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
oamenii care se grăbeau într-o parte și în alta, cu hârtii în mână. Ashling era atât de emoționată încât simțea o senzație acută de greață. Chiar în fața recepției, un bărbat înalt, cu părul răvășit, discuta aprins cu o asiatică mititică. Își vorbeau în șoaptă, dar ceva din felul în care o făceau i-a lăsat lui Ashling impresia că și-ar fi dorit să poată urla. Ashling a trecut grăbită mai departe: nu îi plăceau scandalurile. Nici măcar ale altora. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de piele care îi aluneca tipului de pe corp. — El e Robbie, noul nostru coleg, înlocuitorul lui Mercedes, spuse Jack. A început joi. Robbie, hai să faci cunoștință cu Ashling. Robbie puse o mână pe pieptul lui aproape gol și spuse: Mititelul de mine?!?!? — Eu cred că e homo, șopti Kelvin. Hai să mori tu, Sherlock, spuse Trix, cu un profund sarcasm. Robbie dădu ferm mâna cu Ashling și apoi oftă și se topi peste poșeta ei. — Foarte Gucci! Cred că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
sunt necăjiti de colegi. Sunt sensibilă și, atunci când cineva drag mie este supărat, știu cum să-l fac să zâmbească și să se simtă mai bine (cu mami, de exemplu, nu dau greș niciodată!). Îmi plac mult bebelușii și copiii mititei, mă joc cu ei și am multă răbdare. Ador animăluțele mici, mai ales pisicuțele și cățelușii de talie mică, pentru că sunt jucăușe, sensibile și au nevoie de protecție. Nu am o mâncare preferată, de fapt nu prea îmi place să
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
la școală. Îmi place în special matematica, dar nu prea îmi place să scriu compuneri! Iubesc mult animalele, în special câinii de talie mare, pentru că sunt curajoși, loiali și te iubesc necondiționat. Îmi plac însă deopotrivă și pisicile și câinii mititei. (Acum am o cățelușă chihuahua pe care o ador!) Îmi place mâncarea bună, mai ales pastele, (Cred că trebuia să mă nasc în Italia!) dar, pentru că sunt sportiv, sunt foarte atent la ce și cât mănanc! Îmi place sportul, rectific
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
rămas ațintit cu privirea asupra oglinzii. Am văzut un chip frumos de băiat, cu părul șaten și lucios ca mătasea, fața ovală și care parcă încerca să-mi spună ceva; ochii mari și luminoși, căprui ca ciocolata, sprâncenele arcuite, nasul mititel și buzele roșii ca cireașa coaptă în miezul lunii iunie. Îmi părea că-l văd pentru prima oară în viață. Curios, m am ridicat pe vârfuri, vrând parcă să fiu mai înalt, căci figura din oglindă nu părea să fie
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
10 ani și sunt în clasa a IV-a, la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Iași. Sunt o fată frumoasă; am părul scurt, drept și blond, iar ochii sunt de culoarea smaraldului, umbriți de gene subțiri că mărarul; sub năsucul mititel, răsare o gurița mică, dar care vorbește neîncetat. Eu sunt de statură mijlocie și recunosc că sunt cam grăsuță pentru vârsta mea. Sufletește, sunt o fată bună, iubitoare și harnică și încerc să îi ajut pe cei din jurul meu cât
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
baseball a lui Joe DiMaggio de la Louisville Slugger, care mi-a oferit atât de multe plăceri de duminică noaptea încoace. Am tachinat-o cu ea. Asta a scos-o din starea de prostrație. I-am vârât-o în crăpătura ei mititică și aproape că și-a înghițit călușul. Mi-aș fi dorit să am niște cuie cu care să ghintuiesc bâta, să fie ca o fecioară de fier sau o centură de castitate pe care să n-o uite prea curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sau, În cel mai bun caz, când e vorba despre profesori, nu mă duc la cursuri și seminarii. Este cazul lingvistului C., la al cărui seminar mă plictiseam de moarte, de aceea citeam alte cărți pe sub masă. „Afară!“, a strigat mititelul mâniat când a observat că nu-l ascult. „Da“, am spus eu calm, „dar cu condiția să nu-mi puneți absențe, fiindcă pierd bursa!“; și, Într-adevăr, nu mi-a pus. Aproposito, C. a rămas celebru În grupa noastră pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
iar, dar nu e nici un preț pe asta“. Se apleacă și-l lasă să se uite în jos la ea, prin deschizătura halatului, la țâțele ei mici, împinse în sus. Țâțele astea ale ei nu există. Îs doar niște umflături mititele, împinse-n sus de toată umplutura aia de la Wonderbra. Dac-ai avea ochi cu raze X, ai vedea că acolo e juma’ de țâță, așezată pe un raft de umplutură. Mă doare și fundul. Mi-am mai pus un plasture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Micul meu dejun era o cană rapidă cu ceai, mai degrabă încropit decât preparat, din ceainicul electric și micuțele pachete și cutii de pe tava de lângă șifonier, eventual însoțite, dacă aveam în mod deosebit chef să mă răsfăț, de un biscuit mititel și uscat, învelit în folie de plastic. Ritualul meu de curățare consta într-un duș - desfăcând de fiecare dată o așchie de săpun împachetat în hârtie și deșurubând o sticluță virgină de șampon - și un bărbierit rapid. Îmbrăcatul era funcțional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de Flora 1 și am luat cam două mușcături din friptura de pulpă a lu’ Charlie. Am fost așa mândră de mine și mai mult, m-am simțit plină și satisfăcută. Până acum îmi place tare mult de burtica mea mititică! M-am întors acum la lucru și toate mi se par altfel. Am slăbit deja cam 17 kile și am pantaloni cu patru mărimi mai mici: e așa incitant să mergi la cumpărături, da-ncerc să m-abțin să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că nu e deloc așa, ci doar ca și cum era extrem de hotărâtă. În ciuda curajului de care dădea dovadă și a bravadei, de vreo câteva ori Ruby o văzuse În camera-depozit cu câte o salopetă de bebeluș Babygro și câte un cardigan mititel de lână cu care-și mângâia obrajii și de fiecare dată ochii ei Înotau În lacrimi. — Deci, spuse Chanel, ți-a mers bine controlul la spital? Ruby suspină nițel. —Mai bine-ți zic și ție. Oricum o să auzi despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mai departe de maică-mea. —Apropo, unde e? S-a dus să-și facă plinul la coada de mătură? Fi Îl certă cu degetul, dar nu s-a putut abține să nu râdă: — L-a scos pe Connor la plimbare. Mititelul a dat toată ziua din piciorușe, așa că mama s-a gândit că aerul curat o să-l liniștească. Să sperăm, admise Saul, dar indiferent cum o să fie, eu Îl hrănesc În noaptea asta. Ai nevoie de odihnă. Luă o Înghițitură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
constată ea văzând sticla de Chardonnay. — Da, vrei un pahar? zise Fi. Bridget ignoră invitația, scoțând În schimb un fornăit sonor, de dezaprobare: — Dar o să-ți treacă În lapte și-o să-l strice pe Connor la burtică, se scandaliză ea. Mititelul de el, n-a tras destul? I-l dădu pe Connor lui Fi și Începu să-și descheie jacheta. — Îl duc imediat sus, să-i controlez rana. Ultimul comentariu Îi era adresat direct lui Saul. Ruby și Fi Îi văzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
fii mai organizată. Ai putea foarte bine să faci față treburilor ăstora dacă i-ai crea bebelușului o rutină. Crezi că eu te luam În brațe pe tine ori de câte ori Începeai să plângi? Ascultă-mă pe mine, cât e el de mititel, te joacă pe degete cum vrea el. Încetă să-și mai amestece zahărul În cafea și luă cutia de lapte. —Goală, mârâi ea și expresia ei blazată sugera că ăsta e numai unul dintre eșecurile domestice la care se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pe pereți. Tot el se duse pe seară după pizza și bere. Cele trei femei se deciseră să rezerve trei rafturi numai pentru hainele de bebeluș guatemaleze. Răspândiră pe rafturi multe worry dolls, Îngerași din mărgele, moși crăciuni și sculpturi mititele cu nașterea lui Iisus. La sfârșit, Ruby agăță pe perete niște fotografii alb-negru cu copii ai străzii din Guatemala — Pentru a aduce aminte tuturor de ce are loc evenimentul ăsta, spuse ea. Erau pe picior de plecare când Craig observă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
sticla sub tălpi. M-am dezechilibrat și aproape am căzut în brațele Raffaellei. „Fii atent, Timo, că eu nu te refuz!“ și râse cu gura până la urechi, râseră și Livia și Manlio, care acum țopăia în spatele meu, căutând complicitatea unei mititele cu privirea rătăcită. Am cuprins talia groasă a Raffaellei și am tras-o după mine într-un duet clătinat. Ea se împiedica în caftanul prea lung, burta-i grasă gâlgâia lipită de a mea când o catapultam în mulțime. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
era un salon de primire, sanctuar liturgic al căminului, unde noi, copiii, nu eram lăsați să intrăm, pentru ca nu cumva să pătăm pardoseala ceruită sau să mototolim husele jilțurilor. De tavan spânzura un soi de sferă în care te vedeai mititel și deformat, iar pe pereți atârnau litografii biblice, dintre care una îl înfățișa - parcă o văd și-acuma - pe Moise scoțând cu o nuielușă apă din stâncă, așa cum eu acum scot amintirile acestea din stânca eternității copilăriei mele. Lângă salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu arta scrisului: impulsul era mersul Înainte al narațiunii, nașterea Întrebărilor la care cititorii doreau să afle răspunsurile, iar echilibrul era simetria structurii, eliminarea detaliilor irelevante, repetarea motivelor și simbolurilor, varierea elegantă a... În punctul acesta al reveriei, un cărucior mititel Îi intră În față, venind de pe o alee adiacentă, urmărit de o femeie tânără și o fetiță. Frână puternic, roata din față i se blocă derapând pe pietrișul drumului, bicicleta se răsturnă și el căzu grămadă la pământ. Femeia - care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
A zis, fără barim cel puțin să mă lase să abordez clipa turfistică: — Lățilungește-ți, mă, sărăcie, faru șucar pân lucarna cenușie și, dincolo d-a doua mână cu mate, n-o să-ți vină greu să bagi farurile Într-o debara mititică, pă bune, da care mereu i-a lipsit, ștoalfa naibii, un mare dor. Fă-ți, cu toată Încrederea, semnu crucii și cere dă la debara trei dorinți, fincă sub olanele ei a trăit banghiu care merită mai mult respect ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]