721 matches
-
se găsește în concentrații crescute în miocard și mușchii scheletici și, în concentrații mult mai mici, la nivelul creierului. Creatinfosfokinaza fosforilează creatina transformând-o în creatinină, această reacție implică conversia adenozintrifosfatului (ATP) în adenozindifosfat (ADP). Creatinfosfokinaza are 4 izoenzime: izoenzima mitocondrială aflată în mitocondrii și izoenzimele citosolice aflate în citosol cu 3 fracțiuni: CK-MM (musculară), CK-MB (miocardică), CK-BB (cerebrală). La nivelul mușchilor scheletici se găsește aproape în exclusivitate CK-MM, în miocard CK-MM si CK-MB, iar la nivelul creierului, tractului digestiv și
Creatinfosfokinază () [Corola-website/Science/328828_a_330157]
-
Cromozomul Y este moștenit doar de la tată și deci este aproape identic pe linie paternă. În cazul mostrelor degradate este aproape imposibil de determinat un profil complet al celor 13 loci STR CODIS. În aceste cazuri este analizat ADN-ul mitocondrial, deoarece sunt mai multe copii de ADN mitocondrial într-o celulă, în timp ce există doar una sau două copii de ADN nuclear. Cercetătorii din domeniul medico-legal amplifică regiunile HV1 și HV2 al ADN-ului mitocondrial, apoi secvențiază fiecare regiune și compară
Amprentarea ADN () [Corola-website/Science/334202_a_335531]
-
deci este aproape identic pe linie paternă. În cazul mostrelor degradate este aproape imposibil de determinat un profil complet al celor 13 loci STR CODIS. În aceste cazuri este analizat ADN-ul mitocondrial, deoarece sunt mai multe copii de ADN mitocondrial într-o celulă, în timp ce există doar una sau două copii de ADN nuclear. Cercetătorii din domeniul medico-legal amplifică regiunile HV1 și HV2 al ADN-ului mitocondrial, apoi secvențiază fiecare regiune și compară diferențele dintre nucleotide cu o secveță de referință
Amprentarea ADN () [Corola-website/Science/334202_a_335531]
-
aceste cazuri este analizat ADN-ul mitocondrial, deoarece sunt mai multe copii de ADN mitocondrial într-o celulă, în timp ce există doar una sau două copii de ADN nuclear. Cercetătorii din domeniul medico-legal amplifică regiunile HV1 și HV2 al ADN-ului mitocondrial, apoi secvențiază fiecare regiune și compară diferențele dintre nucleotide cu o secveță de referință. ADN-ului mitocondrial este moștenit pe cale maternă, rudele pe cale maternă pot fi folosite ca referințe. În general, o diferență de două sau mai multe nucleotide este
Amprentarea ADN () [Corola-website/Science/334202_a_335531]
-
celulă, în timp ce există doar una sau două copii de ADN nuclear. Cercetătorii din domeniul medico-legal amplifică regiunile HV1 și HV2 al ADN-ului mitocondrial, apoi secvențiază fiecare regiune și compară diferențele dintre nucleotide cu o secveță de referință. ADN-ului mitocondrial este moștenit pe cale maternă, rudele pe cale maternă pot fi folosite ca referințe. În general, o diferență de două sau mai multe nucleotide este considerată o excludere. ADN-ului mitocondrial poate fi folosit în determinarea identitățilot clare, cum ar fi cazul
Amprentarea ADN () [Corola-website/Science/334202_a_335531]
-
compară diferențele dintre nucleotide cu o secveță de referință. ADN-ului mitocondrial este moștenit pe cale maternă, rudele pe cale maternă pot fi folosite ca referințe. În general, o diferență de două sau mai multe nucleotide este considerată o excludere. ADN-ului mitocondrial poate fi folosit în determinarea identitățilot clare, cum ar fi cazul persoanelor dispărute atunci când se cunoaște o rudă pe cale maternă. Atunci când amprentarea ADN a început să fie folosită ca probă în justiție, juriile erau mereu puse în dificultate de următorul
Amprentarea ADN () [Corola-website/Science/334202_a_335531]
-
ca nevertebrate în subîncrengătura Craniata. O fosilă de mixină arată că au evoluat puțin în ultimii 300 de milioane de ani. Totuși, validitatea taxonului „Craniata” a fost contestată de Delabre et al. (2002) folosind datele din niște secvențe de ADN mitocondrial. A demonstrat că Myxinii sunt mai apropiați de Hyperoartia decât de Vertebrata și că ar forma clada Cyclostomata. Din cauza mucusului și a aspectului urât, mixinele nu sunt, în general, mâncate. Totuși, specia "Eptatretus burgeri", găsită în Oceanul Pacific de nord-vest, este
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
procesului de imbătrânire, un organism acumulează distrugerea propriilor macromolecule, celule, țesuturi și organe. În mod specific, îmbătrânirea este caracterizată și se crede a fi cauzată de "instabilitatea genomică, uzura telomerilor, modificările epigenetice, pierderea de proteostasis, dereglarea senzorului de nutrienți, disfuncția mitocondrială, maturitatea celulară, de epuizarea celulelor stem și de modificare comunicării intercelulare." Daunele oxidării conținutului celular, provocate de radicalii liberi, se crede că contribuie la îmbătrânire, de asemenea. Longevitatea maximă dovedită a unui om este de 122 de ani, în cazul
Prelungirea vieții () [Corola-website/Science/333263_a_334592]
-
unei încercări efectuate în 2003 de a găsi secvența ADN a surorii lui Richard, Margareta, pentru a identifica oasele din mormântul ei, o biserică monastică franciscană din Mechelen, Belgia. El a încercat la început să extragă o secvență de ADN mitocondrial dintr-un fir de păr al lui conservată la din Oxford. Tentativa nu a reușit din cauza degradării ADN-ului. Ashdown-Hill a recurs în schimb la cercetările genealogice pentru a identifica o descendentă pe linie pur feminină a lui , mama lui
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
de origine britanică emigrată în Canada după al Doilea Război Mondial, Joy Ibsen (născută Brown), era descendentă directă a surorii lui Richard, Anne de York (și deci strănepoată de frate la a 16-a generație a lui Richard). ADN-ul mitocondrial al lui Ibsen a fost analizat și testat ca aparținând , care, prin deducție, trebuia să fie și haplogrupul de ADN mitocondrial al lui Richard. ADN-ul mitocondrial obținut de la Ibsen dovedea că oasele de la Mechelen nu erau cele ale lui
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
Richard, Anne de York (și deci strănepoată de frate la a 16-a generație a lui Richard). ADN-ul mitocondrial al lui Ibsen a fost analizat și testat ca aparținând , care, prin deducție, trebuia să fie și haplogrupul de ADN mitocondrial al lui Richard. ADN-ul mitocondrial obținut de la Ibsen dovedea că oasele de la Mechelen nu erau cele ale lui Margaret. Joy Ibsen, ziaristă pensionară, a murit în 2008, având trei copii: Michael, Jeff și Leslie. La 24 august 2012, fiul
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
strănepoată de frate la a 16-a generație a lui Richard). ADN-ul mitocondrial al lui Ibsen a fost analizat și testat ca aparținând , care, prin deducție, trebuia să fie și haplogrupul de ADN mitocondrial al lui Richard. ADN-ul mitocondrial obținut de la Ibsen dovedea că oasele de la Mechelen nu erau cele ale lui Margaret. Joy Ibsen, ziaristă pensionară, a murit în 2008, având trei copii: Michael, Jeff și Leslie. La 24 august 2012, fiul ei, Michael Ibsen (născut în Canada
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
Canada în 1957, producător de mobilă astăzi activ la Londra), a dat echipei de cercetare o probă de ADN prin tușeu bucal pentru a o compara cu probe ale rămășițelor umane găsite în urma săpăturilor. Analiștii au găsit că ADN-ul mitocondrial al scheletului exhumat se potrivește cu cel al lui Michael Ibsen și cu cel al celuilalt descendent pe linie direct maternă, având în comun o secvență de ADN mitocondrial relativ rară, haplogrupul J1c2c de ADN mitocondrial. Cealaltă rudă pe linie
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
rămășițelor umane găsite în urma săpăturilor. Analiștii au găsit că ADN-ul mitocondrial al scheletului exhumat se potrivește cu cel al lui Michael Ibsen și cu cel al celuilalt descendent pe linie direct maternă, având în comun o secvență de ADN mitocondrial relativ rară, haplogrupul J1c2c de ADN mitocondrial. Cealaltă rudă pe linie pur maternă a lui Richard al III-lea, care între timp a fost identificată ca fiind neozeelandeza Wendy Duldig, este o urmașă de a 19-a generație a lui
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
găsit că ADN-ul mitocondrial al scheletului exhumat se potrivește cu cel al lui Michael Ibsen și cu cel al celuilalt descendent pe linie direct maternă, având în comun o secvență de ADN mitocondrial relativ rară, haplogrupul J1c2c de ADN mitocondrial. Cealaltă rudă pe linie pur maternă a lui Richard al III-lea, care între timp a fost identificată ca fiind neozeelandeza Wendy Duldig, este o urmașă de a 19-a generație a lui Anne de York; liniile lor de descendență
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
timp a fost identificată ca fiind neozeelandeza Wendy Duldig, este o urmașă de a 19-a generație a lui Anne de York; liniile lor de descendență pur maternă s-au separat de la nepoata lui Anne, Catherine Manners. ADN-ul ei mitocondrial se potrivește perfect cu excepția unei singure mutații. În ciuda ADN-ului mitocondrial comun, geneticianul Turi King a continuat să caute o legătură și prin ADN-ul cromozomului Y, transmis pe linie paternă, comparându-l cu descendenții lui Ioan de Gaunt, Primul
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
urmașă de a 19-a generație a lui Anne de York; liniile lor de descendență pur maternă s-au separat de la nepoata lui Anne, Catherine Manners. ADN-ul ei mitocondrial se potrivește perfect cu excepția unei singure mutații. În ciuda ADN-ului mitocondrial comun, geneticianul Turi King a continuat să caute o legătură și prin ADN-ul cromozomului Y, transmis pe linie paternă, comparându-l cu descendenții lui Ioan de Gaunt, Primul Duce de Lancaster. Au fost identificați patru urmași pe linie pur
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
perturbat cu ocazia săpării mormântului, și că nu are nicio legătură cu corpul. La 4 februarie 2013, Universitatea din Leicester a confirmat că scheletul este cel al lui Richard al III-lea. Identificarea s-a bazat pe probele de ADN mitocondrial, pe analiza solului, pe testele dentare și pe caracteristicile fizice ale scheletului, care se potriveau cu relatările contemporane despre aspectul lui Richard. Osteoarheologul Jo Appleby a comentat: „scheletul are mai multe trăsături neobișnuite: constituția zveltă, scolioza și rănile din luptă
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
Leicester a anunțat un proiect, condus de Turi King, de secvențiere a întregului genom al lui Richard al III-lea și al lui Michael Ibsen—descendent pe linie direct feminină a surorii lui Richard, Anne de York - al cărui ADN mitocondrial a confirmat identificarea rămășițelor găsite. Richard al III-lea este astfel prima persoană din vechime a cărei identitate istorică este cunoscută și al cărui genom a fost complet secvențiat. Un studiu publicat în numărul din decembrie 2014 al revistei "Nature
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
este astfel prima persoană din vechime a cărei identitate istorică este cunoscută și al cărui genom a fost complet secvențiat. Un studiu publicat în numărul din decembrie 2014 al revistei "Nature" a confirmat o potrivire perfectă la nivelul întregului genom mitocondrial între scheletul lui Richard și genomul mitocondrial al lui Michael Ibsen, precum și una aproape perfectă între Richard și cealaltă rudă confirmată în viață. ADN-ul însă, moștenit pe linie paternă, nu a găsit nicio legătură cu alte cinci rude în
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
cărei identitate istorică este cunoscută și al cărui genom a fost complet secvențiat. Un studiu publicat în numărul din decembrie 2014 al revistei "Nature" a confirmat o potrivire perfectă la nivelul întregului genom mitocondrial între scheletul lui Richard și genomul mitocondrial al lui Michael Ibsen, precum și una aproape perfectă între Richard și cealaltă rudă confirmată în viață. ADN-ul însă, moștenit pe linie paternă, nu a găsit nicio legătură cu alte cinci rude în viață, găsite prin metode genealogice, ceea ce indică
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]