1,365 matches
-
De ce nu mai lăsat pe mine să trag, Antoane?!... - Hm?! zâmbi, puțin forțat pădurarul, privind într-o parte. Distanța era mai mare ca bataia armei, Cucoani!.. Ai fi dat alarma, și în câteva clipe erau peste noi. După o vreme, moșierul murmură... - Da, Antoane, ai dreptate! ..ai gândit bine... le‟i dat de lucru... Dar, n-au terminat bine vorba și în fața lor, la două lungimi de braț, un lup mare, sur, îi privea cu ochi setoși. Stătea cu gâtul gros
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
arunce. Părea, parcă, nehotărât, pe care să-l atace întâi. Cu razele lunii în față, lupul apărea înspăimântător, ochii îi ardeau ca doi cărbuni aprinși, blana avea sclipiri argintii, iar luciul palid al colților Anuca, fata pădurarului 157 deveni strălucitor. Moșierul ca împietrit, simți că-l ia cu frig, fiori înghețați îi scuturau spinarea... Gânduri cumplite îi năpădiră mintea. Pentru o clipă se crezu pierdut, chiar cu Anton alături, gâtul uscat i se zbătu în sugrumare, se și vedea devorat. Pădurea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
spasme, animalul mai tresări înca o dată, apoi trupul Gheorghe TESCU 158 mare și vânjos se destinse. Și, iarăși,cu o sforțare enormă, căscă larg gura, vrând parcă să recheme viața în adâncul mădularelor lui, de unde plecase zvâcnit, fără întoarcere. Când moșierul deschise ochii, Anton trăgea cuțitul, de vânat mistreți, din țeasta lupului, chiar dintre ochi, și-l șterse de sânge în zăpadă. Apoi, fără să scoată o vorbă, slobozi câteva gloanțe în văzduh, înfiorând codrii și văile până în îndepărtatele zări. Și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
codrii și văile până în îndepărtatele zări. Și, cu un glas care, parcă, nu era al lui și o privire ciudată, murmură: - Asta... ca să-i împrăștii pe ceilalți, să nu fiu nevoit să-i împușc pe toți! ..și, întorcându-i spatele moșierului, ca să nu i se vada lacrimile, porni cu pușca pe umăr înainte. Luna se ascunse după o zdreanță de nor; poate pentru a le pândi gândurile; pădurea tăcu... Moșierul rămase deznădăjduit, nu îndrăznea să deschidă vorba, parcă și prin el
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fiu nevoit să-i împușc pe toți! ..și, întorcându-i spatele moșierului, ca să nu i se vada lacrimile, porni cu pușca pe umăr înainte. Luna se ascunse după o zdreanță de nor; poate pentru a le pândi gândurile; pădurea tăcu... Moșierul rămase deznădăjduit, nu îndrăznea să deschidă vorba, parcă și prin el trecuse nevăzută umbra amară a acestui sfârșit. Ochii, de pe zăpadă, ca două bucățele de lună, îl căutau. Până acasă, Pădurarul nu mai deschise gura. Anuca i-a primit cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de pe zăpadă, ca două bucățele de lună, îl căutau. Până acasă, Pădurarul nu mai deschise gura. Anuca i-a primit cu obrajii scăldați în lacrimi, pe care grăbea să-i șteargă cu dosul palmelor, zicând: „De ce i-ai omorât, tătai!...“ Moșierul făcu ochii mari de mirare. A doua zi, pădurarul i-a povestit moșierului, de ce a jurat că nu va mai împușca lupi, decât, doar dacă-i nevoit. Moșierul a înțeles, dar o întrebare îi chinuia mintea... „De unde a știut Anuca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai deschise gura. Anuca i-a primit cu obrajii scăldați în lacrimi, pe care grăbea să-i șteargă cu dosul palmelor, zicând: „De ce i-ai omorât, tătai!...“ Moșierul făcu ochii mari de mirare. A doua zi, pădurarul i-a povestit moșierului, de ce a jurat că nu va mai împușca lupi, decât, doar dacă-i nevoit. Moșierul a înțeles, dar o întrebare îi chinuia mintea... „De unde a știut Anuca lupii uciși, pe care i-a bocit...“ CAPITOLUL IX Chemarea străbunilor Și timpul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să-i șteargă cu dosul palmelor, zicând: „De ce i-ai omorât, tătai!...“ Moșierul făcu ochii mari de mirare. A doua zi, pădurarul i-a povestit moșierului, de ce a jurat că nu va mai împușca lupi, decât, doar dacă-i nevoit. Moșierul a înțeles, dar o întrebare îi chinuia mintea... „De unde a știut Anuca lupii uciși, pe care i-a bocit...“ CAPITOLUL IX Chemarea străbunilor Și timpul se scurgea neînduplecat... asta-i treaba lui... să se scurgă... Puiul de lup, îngrijit cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu vrea, n-o poți forța! Îi zise el cu voce blândă... ai faci mai bini să mergi să te odihnești..! Tudor, cât timp i-a luat apărarea fetei, n-a pierdut-o din ochi... Auzise el, de la unchiul său, moșierul de Fălciu, fratele mamei, câte ceva despre ea, dar nu credea că-i așa de deosebită. O emoție smintită îl chinui, și-i era ciudă că n-o poate stăpâni. Inima începu a-i bate nebunește... gândurile i se învălmășeau ca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îi avea pe tati baronul hoț, acel Emmett Sprague, partenerul lui Mack Sennett din perioada de început a Hollywoodului; pe mămica ei, care se dădea mare cunoscătoare într-ale artei și care se îndopa cu antidepresive, descendentă directă a fasimoșilor moșieri californieni Cathcart; pe surioara cea genială Martha, marea artistă din domeniul publicității, o stea în devenire la Ad Agency Row din centru. Ca personaje secundare, îi avea pe primarul Fletcher Bowron, pe gangsterul priceput la P.R. Mickey Cohen și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Montenegro să mi-l potrivească cu rezultante negative. Pentru ca cititorul neprevenit să-și facă un plan de bătaie, voi Începe rezumatul comprimat al povestirii lui Huergo, pe care o voi condensa după cum urmează: Naratorul face la Chubut o vizită unui moșier englez, don William Blake, care, pe lângă creșterea oilor, Își folosește mintea și la chestiile absconse ale grecului ăla, Platon, și la cele mai recente tatonări ale medicinei chirurgicale. Pe baza lecturii sui generis, don William apreciază că cele cinci simțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
este Părintele Omului”. Preoții vechilor celți, numiți druizi, Își desfășurau ceremonialurile religioase În dumbrăvi de stejari. Stejarul era socotit un copac sfânt. Engl. enclosures: pe vremea dinastiei Tudorilor, pământurile comunale Începuseră să fie parcelate și Împrejmuite cu garduri vii În favoarea moșierilor care se ocupau de creșterea oilor și comerțul cu lână, stârnind astfel mânia țăranilor, rămași fără hrană. Grup de oameni care simpatizează În secret cu dușmanii țării lor, iar În timp de război Îi sprijină. Loc preistoric În comitatul Wiltshire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
între guvernanți și oponenții lor vor fi respectate. O oligarhie recunoaște de asemenea și societatea civilă, o multitudine de interese putîndu-se organiza independent de stat. Multe oligarhii europene au avut adunări reprezentative ale stărilor sociale, cum ar fi nobilimea, clerul, moșierii și chiar interese urbane din care s-a născut burghezia. Dreptul de a ocupa un loc în această adunare nu era neapărat determinat de vot, iar alegerile se bazau pe un sufragiu foarte restrictiv. Deși guvernul nu era responsabil față de
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
de o comedie. Îmi povestea tot felul de lucruri de acest gen, în care eroii semănau cu acest Calcan. Nu știu de ce era ea veselă, fiindcă eu mă indignam. Auzisem îndată după naționalizare că niște comisii de inventariere a bunurilor moșierilor de prin conace socotiseră de pildă cărțile acestora drept ceva dăunător, din moment ce le găsiseră într-un conac moșieresc, le aruncaseră în curte și seara țăranii făceau cu ele un foc pașnic, tăifăsuind la lumina lor fizică, în timp ce strămoșii lor culturali
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lumii în două) și nimeni nu mă va putea împiedica să realizez ceea ce chemarea mea mă va îndemna să realizez." Se lăsă o tăcere. După câțiva pași, Ion Micu exclamă: de! Ca și când poziția mea ar fi semănat cu a acelui moșier al lui Rebreanu care își creează în fața țăranilor în revoltă o imagine despre sine idilică, provocând acel răspuns dubitativ. Ajunsesem în centru și pașii proaspătului meu prieten se îndreptară spre braseria Hotelului Royal, care acum purta denumirea orașului nostru, braseria
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Mult mai încolo am aflat de la maică-mea de episodul cu pușcăria: abia prin anii ’80, când nu mai conta nimic. Erau alte vremuri și bunicu’ Vitalian alerga, ca toată lumea, după mașina de carne. Evident că n-o prindea. Fostul moșier interbelic, proprietar de dealuri și crescător de cai la poalele Leaotei, turnat de-un vecin, arestat și bătut de securiști pentru că își ascunsese medaliile pe vremea lui Dej, își consuma acum toată energia pentru un antricot cu os. Mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
conduse de Horea, în care interbelicul repera sensuri naționale, postbelicul comunist nu îi detectează decât caracterul de clasă și trans-etnic, evidențiat de faptul că "țăranii unguri s-au unit cu țăranii români și împreună au început să pedepsească pe grofi (moșieri)" (Roller, 1952, p. 282). Revoluția națională a lui Tudor este reinterpretată ca "răscoală populară", despre care se precizează explicit că are "are, în primul rând, un caracter social antifeudal" (Roller, 1952, p. 299). Lupta muncitorească este pusă în continuarea acestor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
răscoală populară", despre care se precizează explicit că are "are, în primul rând, un caracter social antifeudal" (Roller, 1952, p. 299). Lupta muncitorească este pusă în continuarea acestor expresii ale luptei de clasă ai căror protagoniști au fost țăranii și moșierii. Apariția acesteia pe scena luptei seculare pentru dreptate socială se petrece odată cu începuturile industrializării în România. Dezvoltarea industriei și maturizarea capitalismului prilejuiesc apariția "pe arena politică a unei noi forțe clasa muncitoare", care își va începe misiunea istorică de îndată ce se
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
vă bage mințile-n cap cu toiagul din lemn de călin, iar Nastasia Filippovna este Barașkova, deci o doamnă de vază, tot prințesă în felul ei, care se ține cu Toțki, cu Afanasi Ivanovici, numai cu el, iar acesta-i moșier și străcapitalist, membru în felurite companii și societăți, din care cauză se ține la mare prietenie cu generalul Epancin... — Oho, ia te uită cine-mi ești! spuse în sfârșit Rogojin, într-adevăr uluit. Ptiu, drace, chiar că știe. Știe tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și anevoioasă „chestiune“ (după cum se exprima însuși Toțki) începuse demult, cu vreo optsprezece ani mai înainte. În vecinătatea uneia dintre cele mai bogate moșii ale lui Afanasi Ivanovici, într-una din guberniile din mijlocul țării, trăia în sărăcie un mic moșier. Acesta era un om remarcabil prin neîntreruptul lui șir de ghinioane anecdotice, un anume Filipp Alexandrovici Barașkov, ofițer în retragere, aristocrat de familie bună, chiar mai bună decât Toțki. Plin de datorii și ipoteci, după o muncă de ocnaș, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
era un om remarcabil prin neîntreruptul lui șir de ghinioane anecdotice, un anume Filipp Alexandrovici Barașkov, ofițer în retragere, aristocrat de familie bună, chiar mai bună decât Toțki. Plin de datorii și ipoteci, după o muncă de ocnaș, aproape țărănească, moșierul izbutise în sfârșit să-și aducă la un nivel satisfăcător mica gospodărie. La cel mai mic succes, căpăta foarte mult curaj. Îmbărbătat și plin de speranțe, plecase pentru câteva zile în orașul reședință de județ, ca să se vadă și, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
regimentul său și, poate, pentru prea marea dărnicie cu care a pus să se tragă vergi pe spinarea unui subordonat (amintiți-vă timpurile de altădată, domnilor!), baronul nostru, din milă, a fost luat spre creștere și educare de către unul dintre moșierii ruși foarte bogați. Acest moșier rus - să-l numim P.- care, în vremurile de aur de odinioară, deținea patru mii de suflete de iobagi (suflete de iobagi! înțelegeți, domnilor, această expresie? Eu nu o înțeleg. Trebuie să caut în dicționarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prea marea dărnicie cu care a pus să se tragă vergi pe spinarea unui subordonat (amintiți-vă timpurile de altădată, domnilor!), baronul nostru, din milă, a fost luat spre creștere și educare de către unul dintre moșierii ruși foarte bogați. Acest moșier rus - să-l numim P.- care, în vremurile de aur de odinioară, deținea patru mii de suflete de iobagi (suflete de iobagi! înțelegeți, domnilor, această expresie? Eu nu o înțeleg. Trebuie să caut în dicționarul explicativ: «legenda-i încă vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
temă serioasă și parcă se însuflețește, dar în același timp parcă o ia în glumă. Am afirmat aici, prințe, chiar înaintea venirii dumneavoastră, continuă Evgheni Pavlovici, că până acum liberalii noștri au provenit numai din două pături sociale, din foștii moșieri (o clasă desființată) și din seminariști. Și întrucât ambele categorii s-au transformat, în cele din urmă, în caste perfecte, în ceva absolut izolat de națiune, izolare care s-a amplificat cu timpul, din generație în generație, rezultă, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prințul Ș. — Nu e național; deși s-a făcut rusește, nu e național; nici liberalii noștri nu-s ruși, nici conservatorii noștri nu-s ruși, nimeni... Și puteți fi siguri că națiunea nu va recunoaște nimic din ce au făcut moșierii și seminariștii, nici acum, nici mai târziu. — Na-ți-o bună! Cum poți susține un asemenea paradox, dacă o faci în serios? Nu pot permite asemenea extravaganță la adresa moșierului rus; și dumneata ești moșier rus, îi replică înflăcărat prințul Ș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]