1,257 matches
-
adună o parte din locuitori în special tineret pentru al ură pe domnul primar al comunei, Hriscu Valerian, iar cetele de mascați acompaniați de fanfare din satul Fundu-Văii dansează după obiceiul tradițional conform rolurilor pe care le au: mireasă, jidani, moșneag, vânător, doctor, drac, anul-nou anul-vechi, jienii. După această activitate, cei mai tari dintre mascați se iau la trânta iar cel învingător devine șeful Valaretului primind în dar o damingeană de vin, cu care cinstește pe toți mașcații. Alte obiceiuri ar
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA LIPOVĂŢ. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Pintilie Gianina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2059]
-
până la preotul satului, să cunoască barem și pe celălalt îndrumător al poporului. În ogradă intrase și oprise un car cu doi bouleni jigăriți. O babă uscată se iuțea să închidă poarta, în vreme ce un flăcău se apucase să dejuge, iar un moșneag scotea apă din fântâna cu roată pentru adăpatul vitelor. ― Uite-mi toată familia! zise învățătorul Dragoș, arătîndu-i, după ce Titu își luase rămas bun, în cerdac, de la soția lui. Tânărul coborî și dădu mâna cu bătrânii și apoi cu flăcăul, mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tălică, moș Lupule, trebuie să ții minte, că ești mai mare ca noi și erai bărbat pe vremea aceea: n-a umblat vorba tot așa și când a vândut fratele boierului Miron? ― Multe zvonuri s-au purtat ș-atunci, încuviință moșneagul. Cine să le mai ție minte pe toate! Dar să știți, oameni buni, că boierii nu poftesc să vândă la oameni moșiile, că dacă or avea și oamenii pământul lor, cine să mai muncească boierescul? Cuvintele bătrânului împînziră o tăcere
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și d-aia ne trimiteți la cuconița, care nici nu ne cunoaște, nici n-o cunoaștem... Le-am spus eu oamenilor înainte de a porni încoace, dar n-au crezut. Acu, iată, să bage la cap! Iuga se ofuscă, tocmai fiindcă moșneagul îi citise în suflet. Zise răstit: ― Ești cărunt, Lupule, și ai minte de vrabie!... Doar n-ați vrea să vă vând eu o moșie care nu-i a mea? Luca sări îndată împăciuitor și cu glas supus: ― Acu nu vă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Nadinei. Ajunge el singur... Slujba se făcu în curte. Bătea vesel soarele primăverii. Arborii înmugureau văzând cu ochii. Coșciugurile erau așezate fiecare pe câte un car cu patru boi înjugați. În spate, conacul vechi, cu geamurile încă sparte, părea un moșneag cu ochii plânși. În față, zidurile înnegrite și grinzile arse ale castelului nou, profilîndu-se pe șirul de plopi dinspre uliță, alcătuiau un decor funerar parcă înadins pregătit. În odăjdiile noi, preotul spân, cu bărbuța speriată, citea și cânta, și ridica
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu a mai contrazis-o și nici nu a protestat. A luat ouăle și pe Norocoasa adusă din ascunzătoare de nevastă-sa și a intrat în coteț. Luată cu treburile casei, tușa Vasilica nu și-a mai dat seama că moșneagul ei nu a mai ieșit din coteț. A început să-l strige și cum nu-i răspundea, a intrat la bănuială: dacă i s-a întâmplat ceva, doamne ferește! S-a dus să vadă dacă e acolo. Când a băgat
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a părăsi asociația, am reușit să mai cumpăr utilaje mai moderne, însă insuficiente pentru a face agricultură de performanță. Satul sa golit de la an la an, deoarece tineri și bărbați în putere au împânzit Europa. În sat au rămas babele, moșnegii și femeile cu copiii lor. - Dar lucrul acesta s-a întâmplat în toată țara, confirmă profesorul. Însă vreau să-mi povestești, 2-02, vreo întâmplare mai deosebită petrecută în sat, de la ultima noastră întâlnire. - Costicuță, multe se întâmplă, c-așa-i
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
întâlnire. - Costicuță, multe se întâmplă, c-așa-i în lumea noastră. Unele se trec ușor cu vederea și se uită repede, altele sunt comentate mai mult timp, cele care se țin de bârfă nu se mai termină. Deci, pe lângă babe, moșnegi și femei cu plodurile lor, au mai rămas în sat și câțiva derbedei, care nu vor să muncească, dar se țin de tot felul de furtișaguri de prin gospodăriile celor bătrâni care nu au puterea de a se apăra și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
singurătate, de plictiseală, vorba vine, că gurile rele spun că femeile fac rând la spovedit, a propus să se reia hora tradițională la care să participe cei care mai sunt în sat. În biserică, la slujbă se aflau babe și moșnegi, dar și multe enoriașe mai tinere, unele cu copii, altele fără. Când au auzit propunerea făcută de popă, au început să strige : - Bravo, părinte! Așa părinte! Și aplauze ca la spectacol. Popa le-a făcut semn cu mâinile ridicate spre
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
la punct în gospodării și ne întâlnim pe maidan peste vreo două ore. Eu vorbesc cu lăutarii care au mai rămas în sat și ne vedem la horă. - Și ce s-a întâmpla la horă? Vreo bătaie între babe, între moșnegi, vreo crimă, altceva care să rămână de poveste și să se audă și prin satele vecine? 2-02 mai dă pe gât o gură de coniac, apoi se adresă prietenului său. - Amice, ai răbdare! Deci s-au adunat la horă femeile
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mai dă pe gât o gură de coniac, apoi se adresă prietenului său. - Amice, ai răbdare! Deci s-au adunat la horă femeile frumos gătite, rujate, coafate, rimelate, unele cu fuste sau rochii mai sus de genunchi, apoi plevușca: babe, moșnegi și ploduri pentru gurăcască. Începe hora, o horă numai cu femei. Popa Stasuc, de pe margine, le admira. Femeile, văzând că popa nu se prinde în horă, au început să-l ademenească cu strigături. Una mai focoasă, cunoscută în sat că
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
că popa nu se prinde în horă, au început să-l ademenească cu strigături. Una mai focoasă, cunoscută în sat că ar călca pe de lături, a dat tonul: - Foaie verde floare-albastră, vino popă-n hora noastră! Uiiu, uiiu!... Un moșneag de vreo optzeci și ceva de ani se adresă preotului: - Ce mai aștepți, părinte? Nu vezi că în horă nu e niciun bărbat? Of, de ce nu mai am eu anii sfinției tale?... Stasuc încurajat de strigături și de îndemnul moșneagului
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
moșneag de vreo optzeci și ceva de ani se adresă preotului: - Ce mai aștepți, părinte? Nu vezi că în horă nu e niciun bărbat? Of, de ce nu mai am eu anii sfinției tale?... Stasuc încurajat de strigături și de îndemnul moșneagului, s-a prins în horă, așa cum era, cu sutana neagră și potcapul pe cap. Cea din dreapta lui a strigat: - Foaie verde busuioc, joc cu popa la mijloc! Uiiu, uiiu!... Popa a luat-o de mână și a trecut la mijloc
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a întâmplat mai departe la horă. Urâta, văzând că popa nu-i dă atenție și nu o onorează și pe ea, jucând-o la mijloc, strigă din nou: - Uiiuu și hopa-hopa să mă pupe-n chi...dă popa!... Babele și moșnegii de pe margine, când au auzit ce strigătură i-a fost adresată preotului, s-au pus pe un râs sănătos. Atât i-a trebuit lui Stasuc. S-a oprit brusc în mijlocul horei, desprinzând-și brațele de mijlocul unei țărăncuțe cu trup
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
S-a oprit brusc în mijlocul horei, desprinzând-și brațele de mijlocul unei țărăncuțe cu trup de top model și strigă tare: - Oprește, muzica!... Oprește muzica!... - De ce, părinte?... Strigă unul din lăutari. - Oprește muzica!... S-a îmbătat o scroafă!... Babele și moșnegii s-au pus din nou pe râs în hohote. Femeile prinse în horă s-au oprit ca la o comandă, când au auzit jignirea, ofensa adusă preotului și s-au repezit asupra urâtei gata să o linșeze. Cu ghionturi și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
infinit sloi de smoală, o ceață neagră care a mâncat încet, pe măsură ce am înaintat în vârstă, orașe, case, străzi, fețe. Singurul soare din univers pare să fi rămas becul veiozei, iar singurul lucru luminat de el - o față smochinită de moșneag. După ce voi muri, cavoul meu, ungherul meu, va continua să plutească în ceața neagră și solidă, ducând niciunde foile astea ca să le citească nimeni. Dar în ele e, în sfârșit, totul. Am scris câteva mii de pagini de literatură - praf
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tînăr? Despre povestea asta cu Zidul Berlinului s-au auzit unele lucruri, dar cum ai fi putut să bagi mîna În foc că e așa? Prea tînăr? De ce să vorbești așa? Eu Îți spun ție că ești... ce?...aproape un moșneag? Ți-ai văzut pantalonii În vreo oglindă? Adică... ce naiba de vorbă e asta? De ce să-i vorbești așa cuiva... ca unui copil? Cred că Îmi observă indispoziția, pentru că zîmbește cu o Îngăduință superioară. Între noi e o diferență de vreo
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se simți obligat să-i explice relațiile lui cu Alex, de neînțeles chiar și pentru el. A... bine. N-a mai fost niciodată la Ennistone. Aș putea să-i arăt orașul, dacă asta-i ceea ce doriți... „Sau te pomenești că moșneagul ăsta țicnit vorbea numai ca să vorbească!“ Vreau să o cunoști. Și să te împrietenești cu ea. Și să-i fac cunoștință cu tineretul de aici? Asta-i simplu. Pot să organizez o petrecere... Tom se și gândea pe cine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ne pârăște cine știe cine. Rușii care umblă cu rechezițiile trebuie să aibă pe unul din sat care să știe rusește. Altfel nu umblă ei așa horhăind ca chiorii. Asta-i drept, fiindcă am auzit eu în sat că rusul umblă cu moșneagul Hadarag, care zice că le știe graiul. Umblă din casă în casă, dar n-o pârât pe nimeni până amu’. Poate nu l-o mânca limba tocmai când a ajunge la noi. Da’ știi ceva? Trebuie curățat grajdul, să nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Așa se înșală omul. Eu credeam că dacă ai băut atâta rachiu, de unde să mai știi cât ai de plată? Asta nu-i bine, bade. Întâi drămăluiește-l pe om și după aceea spune-ți părerea... Iaca că și un moșneag ca mine are încă de învățat... Crâșmarul a luat banii și i-a adus ca de obicei cele două sticle cu rachiu. Toaibă le-a luat fără nici un cuvânt și a pornit spre ieșire cu mers legănat, dondănind: „Ce știu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
prin experiența altora, o teamă inhibitivă de căsătorie. După câteva zile, proprietarul ne invită la el. Mihaela se cam codea să meargă, dar în urma stăruințelor mele se hotărî. I-am prezentat-o lui Coleșiu, cu un gest teatral. ― Iubita mea! Moșneagul se uită atent la ea, făcîndu-i prețul ca un expert în materie. Cred că Mihaela reuși la acest examen cu bilă albă. De aceea mă bătu familiar pe umăr: ― Tâlharul, așa mândrețe de fată mai rar! Dacă aș fi dat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-l cunoști, mi-a explicat atașatul, în fiecare seară ne pune masa, deși nu-i plătim decât chiria. La început făceam rezerve: asta merge o dată, de două ori, dar nu așa ― la infinit. Ce să vezi? S-a supărat foc moșneagul și, nici una nici alta, ne pretindea să ne mutăm dacă nu ne place, că el nu ține chiriași mofturoși. N-am avut încotro: i-am bătut în strună. În cele din urmă ne-am obișnuit cu felul lui de a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-l transportăm în curte cîteștrei bărbații. (Pînă acum fusese la reparat, numai de câteva ore îl aduseseră înapoi.) ― Reîncepem concertele. Ei, ce vreți să auziți, nepoțeilor dragi? Veverița propuse Trovatore și Bărbierul, iar atașatul ei, Faust de Gounod. ―Niet! făcu moșneagul, astă-seară facem pe placul noilor mei nepoți. ― Aveți operele întregi? se interesă Mihaela. ― Întregi, firește, nepoțico, nu-mi plac lucrurile pe... jumătate. Vrei să-mi auzi iubita cum ciripește? ― Chiar Yvonne Rossignol? Vai, ce curioasă sînt! Mihaela alese trei din
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de rost atâtea versuri? ― Nu știu nici eu... Cred că mi-au plăcut... răspunse ea simplu. ... După recitalul de poezie am trecut în sufragerie unde ne aștepta masa întinsă, pregătită de menajeră, cu bucate aduse de la un restaurant din apropiere. Moșneagul ținea morțiș să golim 21 de sticle de șampanie (numărul anilor Mihaelei), dar el cel dintâi dădu bir cu fugiții, ducîndu-se la culcare pe două cărări. Rămași singuri am mutat petrecerea în grădină continuînd-o sub umbrela teiului (ploaia stătuse între
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
depărtîndu-se ușor de țărm. Batistele dintre cele două lumi, a apei și a uscatului, fluturau despărțirea. Din Constanța nu se mai văzură decât luminile împrăștiate pe spinarea ei. Farul de la Tuzla, intrat parcă în pielea lui Coleșiu, clipea șiret ca moșneagul, parcă ar fi vrut să-mi spună: ― Haiducule, pe ce fată ai pus mîna! Pe măsură ce înaintam în larg, vântul se întețea și aerul deveni mai răcoros, mai sărat. Nu mai deosebeam nimic în zare: întunericul mistuia în pântecele lui marea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]