1,331 matches
-
din ce provenea; care a fost istoricul lui, iar dacă s-a transformat, în ce anume și în care context, în relație cu care noțiuni sau fenomene. Deși configurată în lumea romană imperială pe baza practicilor ritualice și a convențiilor moștenite sau nou create, expresia funus imaginarium se înrudește natural cu unele elemente de ceremonial din istorii anterioare. Am numit căutarea acestora o "arheologie a imaginarului", dată fiind metoda aleasă. Fără nici cea mai mică pretenție de a fi scos la
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
punea în umbră orice alt contra-candidat. Calitățile de împărat-militar fuseseră confirmate de istoria sa triumfală, devenită parte definitorie din istoria și din memoria romană. Pe această bază se vor desăvârși modelul absolut al puterii, ideologia imperială, imaginea-prototip și ceremonialurile omagiale, moștenite apoi de statul creștin. Monumentalizarea implică, pe de o parte, schimbarea raportului dintre individul și comunitate cu propriul oraș, dar, pe de alta, și cu puterea. Populus romanus învață să-și memoreze identitatea și "istoria", să ducă valoarea modelelor și
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fel, după opt secole, vechea moștenire romană, începută de Augustus ca pontifex maximus. Ecclesia a reușit în cele din urmă să limiteze rolul spiritual al basileului, încurajându-i acestuia doar comportamentul de apărător creștin și de donator către biserică (atitudine moștenită și manifestă și în cazul mitropoliilor românești). Gândirea teologică bizantină și în special cea a Sfinților Părinți au dovedit, prin atenția specială acordată retoricii, uneori în defavoarea teoriei, un formalism și chiar un aticism care, pe de o parte, a contribuit
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
opun deja „sensul obișnuit” unui „adevăr” care urmează a fi stabilit prin știința organismelor sociale. Saint-Simon vede în „științele pozitive” soluția enigmei erei industriale, mizeria în abundență; făcând dovada „falsității ideilor revelate” - „teologice” și „metafizice” -, el susține necesitatea abolirii puterilor moștenite, aflate acum în contradicție cu societatea reală. De asemenea, Proudhon crede într-o „știință a societății, absolută, riguroasă, bazată pe natura omului și a facultăților sale”, care ar produce fuziunea rațiunii și a experienței pentru a face „vizibil” „invizibilul”. Acești
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
secundare, cele dintîi nefiind analizabile sub raportul structurii formale decît prin faptul că pot fi însoțite de mărci desinențiale sau de sufixe flexionare, care marchează funcțiile lor în structura enunțului. Cuvintele primare pot fi, din punctul de vedere al originii, moștenite sau împrumutate, ori pot fi construcții onomatopeice, care, deși sînt create pe terenul limbii, nu prezintă prelucrări pe terenul limbii, rămînînd la stadiul de imitații ale realității. Cuvintele secundare sînt construcții care pornesc de la cele primare și se pot analiza
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
raportabile la acest element latin. În asecolul al XIX-lea însă, limba română a împrumutat un cuvînt din domeniul bancar-financiar din italiană și din germană, care a fost adaptat în forma casă și care a devenit astfel omonim cu elementul moștenit. Desigur, între casă "locuință" și casă "dulap sau lădiță pentru bani (sau alte valori)" există o importanță diferență de semnificație, dar nu suficient de mare încît să excludă întrutotul metafora. Etimologia sancționează însă în mod clar situația și exclude polisemia
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la un nivel superior energiilor responsabile cu susținerea vieții, dependente de acestea dar subtile și mult mai greu de identificat. Gândirea activă, recunoscută ca energie psihologică conștientă, este probabil singura formă evidentă situată la acest nivel. Energiile psihologice conștiente, subconștiente, moștenite, dobândite precum și energiile ce susțin conștiința sunt greu de descifrat fără cunoștințe suficiente despre energiile din care provin, cele responsabile cu susținerea vieții. Medicina tradițională chineză surprinde prin profunzimea analizei psihicului, prin noțiuni cu corespondențe evidente În noțiunile moderne și
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
a diferitelor tipuri de indivizi clasificați conform ocupației, dar Galton presupunea că variația valorii civice este determinată genetic. În vremea lui existau Încă indivizi Înzestrați, capabili de a susține În mod serios că, atât criminalitatea, cât și sărăcia sunt caractere moștenite și că venitul constituie o măsură precisă a valorii individului pentru comunitate. Ca urmare, Galton a cerut impunerea unor măsuri stricte, care să Împiedice reproducerea nebunilor, a debililor mintali, a criminalilor cu antecedente și a celor pauperi. Măsurile destinate a
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
vorbeau o singură limbă, ebraicul Babel Însemna „poarta lui Dumnezeu”, cu timpul el devine balal, adică babilonie, Încâlceală, confuzie și, de ce nu, nebunie. Se va Întâmpla dacă nu vom reînvăța limbajul comunicării pentru a Împlini, nimic altceva decât un destin moștenit.
Prelegeri academice by Arh. IONEL OANCEA () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92346]
-
societăți, indiferent de stadiul de dezvoltare economică. Impresionantă prin gândire și totodată necesară în spațiul românesc și european, abordarea prin prisma a două sisteme acoperă un spațiu încă nedefinit în psihologia de formare a elevului și de transformare a mentalității moștenite cu consecință demonstrării necesității de schimbare la nivel social. Poate surprinzătoare prin realitatea demonstrată în paginile sale, cartea se dorește și poate fi considerată epilogul căutărilor de mulți ani ai unui sistem de învățământ în continuă transformare, care nu cultiva
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3125]
-
limitele instituțiilor societății civile. Presupunerea universală că o mai mare tolerare a diferențelor sociale capabile de reprezentare politică non-violentă este un obiectiv dezirabil are efecte ambigue asupra termenului din ce în ce mai polisemic "societate civilă". Marea popularitate a termenului accelerează acumularea de ambiguități moștenite, de noi confuzii și contradicții totale. Fie și doar pentru acest motiv, discuțiile extinse despre societatea civilă nu sînt imune la confuzii și incoerențe. Sînt chiar semne că sensurile termenului "societate civilă" se multiplică pînă acolo încît, ca o reclamă
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
autodeterminarea națională și societatea civilă merită să fie examinate mai profund, și nu doar pentru evidenta relevanță politică din contemporaneitate. Este necesar să ne ocupăm de ele pentru a ilustra modalitățile noi și lipsite de sentimentalism de reconsiderare a teoriei moștenite privind societatea civilă, reconsiderare ce se impune cu urgență pentru ca prietenii societății civile să evite capcana idealizării nesăbuite a capacității sale de a promova libertatea, egalitatea și solidaritatea cetățenilor. Neglijarea acestor întrebări în discuțiile contemporane despre societatea civilă este deosebit de
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
eficient pe cît este de paradoxal. El are la bază ideea că supraviețuirea și dezvoltarea identității naționale în interiorul statelor este posibilă doar în cadrul unei societăți civile autoorganizate, care oferă totuși posibilitatea ca cetățenii să acționeze asupra altor identități alese sau moștenite, limitînd în felul acesta rolul probabil al identității naționale în funcționarea, în general, a statului și a instituțiilor civile, a partidelor politice, a mijloacelor de comunicare și a altor organisme intermediare. Paradoxul prezintă un paralelism uimitor cu problema toleranței religioase
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
decizia terapeutică necesitând o completă inventariere de către medic a tratamentelor simultan urmate de către pacient și o detaliată informare a pacientului asupra potențialelor efecte secundare. NEOPLAZIA ENDOCRIN| MULTIPL| (MEN) Neoplazia endocrină multiplă (Multiple Endocrine Neoplasia, MEN) este definită ca fiind afecțiuni moștenite, caracterizate prin coexistența unor tumori cu progresie lentă, sau hiperplazia a două sau mai multe glande endocrine la același subiect. Cele două forme majore de MEN (tabelul 61) sunt: MEN 1, cunoscut sub numele de sindrom Wermer și caracterizat prin
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
pună întrebări. Gregor Johann Mendel După studii de teologie, intră la facultatea de filosofie, la care era atașat un departament de istorie naturală și agricultură, condus de Johann Karl Nestler 68. Profesorul Nestler, care întreprindea o cercetare intensivă asupra trăsăturilor moștenite ale plantelor și animalelor, pune o amprentă puternică pe gândirea tânărului Mendel. La 21 de ani, își începe cariera de preot la Biserica Sfântul Toma din Brno. După șapte ani este trimis la Universitatea din Viena, de unde se reîntoarce după
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
fost în avangardă sau în plutonul "marșului", dacă anunța ceea ce urma să se întîmple sau dacă dădea seama de ce se întîmpla deja. În acele vremuri, realizarea unei gramatici narative era încă în desfășurare, iar modelele structurale mai puțin formaliste și moștenite parțial de la pre-structuralism suportau remanieri constante. Structuraliste într-un mod riguros, scrierile programatice alternau cu teme mai specifice și demersuri mai puțin "blînde". În acea categorie, Discursul Indirect Liber era o temă centrală, alături de personaj, spațiu, repetiție și redundanță ca să
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
este esențială pentru a citi această carte: tema esențială pe care o abordează povestirea este exact felul în care limbajul "despică" subiectul, o idee generală a poststructuralismului care capătă un dramatism special în cazul relației acestui subiect cu un limbaj moștenit, pierdut și (parțial) recîștigat. Totuși, un alt exemplu de narator-copil arată că revendicarea autobiografică implicată în narația NP poate avea implicații foarte diferite: Scap mîncarea și se face fărîme ... mi-a confiscat fața ... nu-i nimeni care să mă vrea
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
drama e pusă sub un motto: "Ghiță! Ghiță! de ce nu mi-ai spus-o tu mie asta la vreme?"), în Mara asistăm la o construcție complicată a personajelor care reușește uneori sau eșuează altădată, într-o desfășurare amplă a datelor moștenite, puse în condițiile unor vieți determinate de opțiuni identitare, ambiții sociale și acumulări materiale etc. Peste toate aceste studii omenești pe care le schițează proza lui Slavici domină fraza, dintr-un articol apărut în 1904, pe care Steliana Brădescu o
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Îl trăgea dorul, cu obiectele fermecate, găsindu-și mireasa. Basmul Fata lui Verde-mpărat din Paltin [Robea] reia schema anterioară: Împăratul Își pune fiii să tragă cu cele trei arcuri pentru a vedea dacă aveți noroc de mine să mă moșteniți! Săgeata celui mare a picat la o fată de Împărat; cea a băiatului mijlociu, la o fată de zmeu și, În sfârșit, cea feciorului mic a picat Într-un paltin dat jos. Cei trei sunt Îndemnați să plece pentru a
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
reflecția teoretică le poartă cu aceasta. Pare că schimbarea comportă un ritm accelerat, începând, mai ales, cu a doua jumătate a secolului trecut, când modernitatea se retrage în spatele cortinei, lăsând loc avansului postmodernității. Liniile de forță ale acesteia sunt însă moștenite, întrucât procesele specifice postmodernității se circumscriu pe aceleași trei paliere: economic, politic și socio-cultural. Spațiul deschis, "universal" în care se desfășoară procesul schimbării sociale este, în perioada contemporană, unul global. Un nou concept se impune, așadar, începând mai ales cu
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
acestei complexe ecuații. Se poate spune chiar că nimeni nu s-a implicat la noi mai mult decît el În definirea (și asumarea) acestei „stări de spirit”, marcată În egală măsură de ceea ce am putea numi teroarea convenției, a formelor moștenite și stereotipizate, și patosul Înnoirii. În citatul articol Suprarealism și integralism, el evidențiază „efortul contimporan de neîncetată căutare de forme noi și lepădare a celor găsite” (s.n.) adăugînd că: „Vizionarii de azi ne conduc fiecare cu un pas mai aproape de
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Însă, realizată prin cuvînt, prin scris, ca o „amprentă” și „realitate imprimată” a eului. Poetul român nu gîndește, În esență, altfel. Și pentru el scrisul este un mod de a capta neliniștea existențială, În afara - pe cît posibil - a oricărei convenții moștenite. Refuzînd să devină literatură (ca Înscriere Într-un depozit convențional), el a acceptat și afirmat ca poezie (poem): spațiu emblematic - cum vom vedea urmărindu-i reflecția - al libertății ființei, al autenticității trăirii. Afirmînd, așadar, că preferă trăirii „aventurii” scrierea ei
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sau - În contrast cu suprarealismul - „ordine sinteză constructivă, clasică, integrală”. În ciuda aparențelor, asemenea postulate nu contrazic, totuși, respingerea „gramaticii” și a „logicii”; căci noua „gramatică” și „logică” a poeziei se vrea expresia unei ordini construite de poet, cu totul alta decît cea moștenită, ținînd de canoanele discursivității și În corespondență cu o ordine a realului. Poezia nouă, ca și arta de avangardă, se vrea esențialmente antimimetică, evadată - cum se putea citi În manifestul revistei Integral - din „pastișul etern natural”. Altfel spus, „construcția” poetică
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
fie nimic”, fusese În numele absolutei insubordonări față de prescripții, rețete, formule prestabilite, al tipicului anticonvenționalism avangardist, și nu pentru că n-ar fi recunoscut poeziei un sens și un mesaj. Numai că acestea urmau să ia naștere nu În virtutea inerției unor limbaje moștenite, ci ca rezultat, niciodată sigur, mereu amenințat cu eșecul, al unei proprii experiențe vitale, trăită În regim prin excelență interogativ. SÎntem departe, În acest moment, de orice nihilism dadaist; faza pur destructivă a atitudinii avangardiste e de mult depășită, - și
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
opusă, În același sens, „efortului cugetării În precizie”, „inutilei strădanii a unei gîndiri ca metodă”, „ritualului profesional”, „formulei” sau „catalogului”. Exercițiul imaginației și, ca atare, imagismul ca tehnică esențială a poemului (scriiturii) e chemat să distrugă coerența stagnantă a discursurilor moștenite, multiplicînd perspectivele („Fiecare poem o pupilă”), instaurînd regimul polisemiei, mișcarea perpetuă a spiritului inventiv, atras de „neprevăzutul, noutatea asocierilor de idei sau de obiecte”. Imaginația este interpretată deci ca agent eliberator dintr-o realitate și ordine inerte, dar, implicit, și
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]