13,140 matches
-
zburau cu atâta grație, Țupa-Țup se gândea că i-ar fi plăcut să poată zbura alături de ele. I-ar fi plăcut să vadă bogățiile minunatului pământ, să zboare pe cerul albastru și să atingă norii catifelați. Pășind nepăsător pe covorul moale al ierbii, auzi niște zgomote ciudate. Speriat, Țupa-Țup s-a oprit și, cu urechile ciulite se uita atent de jur-împrejur. Îi 9 era teamă ca din iarba înaltă să nu apară vreun dușman de temut. Nu îl pândea, nici un pericol
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
-se urât la ei. Nu-i părea rău pentru ce făcuse. Pisica nu mai mâncă niciodată păsări. Îi era teamă să nu fie alungată de acasă. DORINȚĂ ÎMPLINITĂ Era Ajunul Crăciunului. Bătrâna, dar înțeleapta Iarnă pregătea surprize pentru copii. Fulgi moi și pufoși cădeau din haina ei aibă și lungă. Copiii bucuroși se pregăteau de colinde, iar părinții lor pregăteau bucate alese. La fiecare casă, sclipeau în fereastră globurile din pomul de iarnă. Oamenii erau fericiți și primitori... Într-o căsuță
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
dansul după cum el vibrează. ca un clopot afară ziuă, înăuntru frig și noapte, ceață ca un fluture pe moarte. tot ce văd este albeața unui ochi de pasăre nocturnă care-și toarnă insomnia într-un miez uscat de prună. muzici moi ce ning în valuri peste capul ciung de creier, împietresc în lungi acorduri, taie noaptea în felii care cad în ritm de greier. tot ascult și nu mă-ncred, e ca visul ce-ntretaie veghea cu un diamant tocit. unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
zidurile plângerii din fiecare dintre noi. cristalin opalescent de cataracte, enigmatic și îngropat în imagini cu tâlcul pecetluit, ochiul tău, lumină a înserării, ne înghite în zer de albastru violet și astfel stăm, înfipți în ochiul amorțit, cristale mate și moi, până ce visul ne varsă în alt răsărit. pietrele noaptea visez că pietrele mele se mișcă în somn, dimineața le găsesc răvășite, ca și cum o muzică, doar de ele auzită, le scoate din minți, le agită. le adun, le vorbesc, le rânduiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
se sfărâma un cântec, o panglică de spaimă în locul lui constant scâncea cu gură de copil pierdut. eram un ochi de apă răzlețit ce-n gheață strălucea murdar. de ce așa un frig hain ca în armură mă-ngropa? un sunet moale, dureros, pe spate-mi luneca, vibrându-mi măduva din os. departe, în viscol, gândurile troienite în vaier: poate că nu mai sunt, scânceau abia auzit, sunt oare frigul ițindu-se alb? și am simțit flacăra lui, în mine făcându-și culcuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
polară. în transparența lui scria, cu semne vechi, cuneiforme, trei rânduri dintr-o poveste amară. în vis știam povestea pe de rost, iar ce scria în oul ce plutea, era chiar tâlcul visului, care, firește, îmi scăpa. muzici săltărețe și moi îl săltau ritmic, departe de mine-l duceau și-n vremea aceasta, subțire ca un pipirig, cu ochii sloi și oasele prelinse, mă prefăceam într-o boare de frig. plouă peste zăpada din noi plouă peste zăpada din noi, plouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
un ceresc festin, nu-i chip să-l ratezi, să nu te pătrundă, asemeni unui dureros spin. dar totul durează atât de puțin, doar că rana ce-o capeți pulsează fără alin. iubire sunt puterile se frâng și dor, sunt moale ca un nor, un ceas cu ticăit incert materia și-o pierde-ncet, nedeslușit mai țipă ora cu glas care își cheamă sora, sunt ostateca trupului amărui, doar mintea rătăcește hai-hui, albă și pură de neîntâmplare, număr cocorii din zare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
e numele meu, sunt doar suflet și îndurerare, de m-atingi, te prefaci în durere pură, în nucleu înflorit în fisiune. pot fi doar umbra propriei neliniști, dacă neliniștea are o umbră. puterea tăcerii am gustat puterea tăcerii, catifelată și moale, am pipăit oasele ei de pasăre gata să-și ia zborul și n-am înțeles de ce fragilitatea lor doare. i-am zdrelit cu bună știință pielea lipsită de apărare și n-am simțit nici o vină, am tropăit fără jenă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
parte și zidarii ( cei care construiau case de la fundație până la acoperiș).Ca și zidar era Gheorghe Țundrea,zis Pisicuța.Această meserie era destul de grea, deoarece cei care își făceau case nu aveau întotdeauna numai cărămidă , ci foloseau și acea piatra moale care trebuia fasonata, sau chiar piatră brută din dealurile și munții înconjurători.Astfel de case se construiau din pământ batut cu nuiele, așa numita paiantă.Practic see făcea un cofraj din nuiele sau scânduri , în care se punea pământul fărâmițat
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
ei" (p. 11). Tânărul refuză gândul transmis de intermediar și se scutură de perspectiva torporii sentimentale: "Junele martirizat simțea cum îi ieșea sudoarea din piele, năclăin-du-l, ar fi dorit să facă repede o baie, își percepea creierul ca un ou moale și sufletul praz fiert, dar sordidul bătrânel nu se dădea dus. O fi venit ca pețitor al Dorinței, se posomorî el" (p. 12). Toate premisele psihologice ale lui Gabriel Dimancea, ziaristul din Platonești, sunt ale unui Oblomov tipic: tândăleala în
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
smoală al vremurilor indecise, în jurul lui 1926, deci la câțiva ani după război, când totuși, sub aparența că nu se întâmplă nimic, și când stabilizarea pare să fi prins crustă, ceva se pregătea, clocotea în adânc, așteptând să răbufnească. "Ceasul moale" și "slava stătătoare" dădeau senzația înșelătoare de pace veșnică. Nici o adiere nu se simțea; cel puțin, Dimancea mărturisea că nu simte decât zăpușeala. Furtuna vine dinspre Roma, de la Mussolini - i se spune, dar nu găsește ipotezei nici un temei. Îl neliniștesc
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
Partidul Național Român al lui Iuliu Maniu fuzionează cu Partidul }ărănesc al lui Ion Mihalache. Acestea sunt reperele politice ale perioadei, foarte estompate în roman. Printr-o convergență a mijloacelor artistice, căldura își răsfrânge dogoarea și asupra cuvântului, care devine moale, printr-un reflex al temei la nivelul expresiei. Limbajul (frământat) capătă moliciunea de cocă și element genezic, încât penița se împotmolește năclăită. Cuvântul aburind se supune de îndată oricărei deformări, oricărei presiuni din afară: Dumnezeu e zeul Dumne, calamburul e
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
univocă, atunci la o grilă de interpretare a haosului dintre cele două coperți. Câțiva comentatori au folosit, aici, termenul postmodernism ca o explicație convingătoare și suficientă; dar mărturisesc că ea mă satisface prea puțin. Fiindcă, departe de a fi slabe, "moi", valorile cu care operează prozatorul, prin intermediul eroilor săi, au o duritate colțuroasă. Nu descoperim în cazul de față niște personaje de hârtie, conștiente eventual de statutul lor ontologic precar, atribuit de Autor, ci niște voci care, treptat, se umplu de
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
aproape oricine intră. Numai așa se imprimă atitudinea necesară aici, supunerea, coloana îndoită și capul plecat. Mă uit în jurul meu. O mare de bătrîni, o mare de disperare, de suferință, de boală, de nevoi urgente, o mare de ochi triști, moi, fără expresie. Din hol zăresc ghișeul cu pricina. Ca în Gogol, undeva cu mult deasupra noastră, suspendată parcă în aer. Acolo stă, presupun, funcționara pusă să rezolve cererile. Pusă acolo, cu alte cuvinte, în slujba cetățenilor. Îi aud doar vocea
Zodia disprețului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9510_a_10835]
-
nici acela tot - ce nu și-a preschimbat datele și intimitatea. Acolo, timpul pare că-și întinde marginile solemn și tandru, că lentoarea unui cîntec strînge, fără grabă, la piept, plînsul și rîsul zilelor și nopților, duioșia liniilor curbe și moi ale dealurilor, fermitatea întinsului și mirosul năucitor al fînului. Felul în care regizorul Mihai Măniuțiu a exploatat, constant de-a lungul timpului, în spectacolele sale ritmurile, poezia cîntecelor, tîlcul lumii de acolo, filosofia ritualurilor și a vieții, felul în care
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
uriașă, iar ele/ visează casa promisă (cu baie mare și balcon)/ ca pinguinul sus-zis Labradorul; Iedera, copila peltică/ de asistentă, e ŤMicul prințť; ea cade-n șpagat sub bătător,/ să ne uimească, iar soarele-i umblă prin păr/ cu picioroange moi, aurii; doctorul de la parter e ghidul/ ŤCum să ajungi miliardarť comentat de Hagi Tudose; Rizo cel tuciuriu e ŤTom Sawyerť, insul cu sabia ninja/ coboară direct din Murakami sau Fane Spoitoru,/ iar bătrâna Doucement înoată-n muslinul fumuriu/ al lui
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
zilei, la "partea umedă a mașinii" este celuloza, ca un fel de covor interminabil de iaurt. La "partea uscătoare" chiagul, ...acest covor de iaurt prinde treptat consistență, tăvălit, învârtit pe cilindrii dogoritori, stors, presat, rulat, zbicit pe flanele de lână moi, delicate... Apoi încleieri, apăsări, turtiri, calandrări, satinări, neteziri - o călcătorie neiertătoare a hârtiei - până la "netezimea în secunde". La urmă vine tiparul aplicând pe ea o sărutare pătimașă... O înjurătură. Un vers genial... Hârtia rabdă orice, - traducând în felul nostru ce
Hârtia rabdă orice, 1965 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9610_a_10935]
-
unui drum neapărat "victorios" pe care, abia părăsin-du-l pe cel al "socialismului", ne-am fi strămutat peste noapte. în realitate, ne aflăm, consideră autorul, nu fără o dreptate măcar parțială, în faza celei de-a treia dictaturi comuniste postbelice: ""Una moale, evident, acordată, vezi Doamne, la comandamentele europene ale începutului de mileniu, dictatura soft (cum recent mă amuzam - bilingv - s-o botez), în fapt, dramă a unei țări neieșite încă din buimăceala postdecembristă, girată însă copios electoral de o populație care
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
alert în ea. În tabloul expus spre ilustrare - Grand nu au fauteuil rouge, 1929 - personajul feminin nu se abandonează, ci se relaxează. Cu ambele picioare înfipte pe pămînt, el nu se lasă total pradă gravității. Doar unul din brațe atârnă moale, fără viață, pe marginea fotoliului, indicație clară că timpul și-a început deja lucrarea, iar trupul a început să se surpe. 7. Elegii Printre cele O sută de desene de Picasso expuse în primăvara lui 1927 la Galeria Paul Rosenberg
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
-ți mai spun! Și ce crezi tu că mai am eu frumos?, Își continuă fata jocul În care se considera net superioară, deși ceva o atenționa Într-un anume fel. Ai pielea fină și cred eu că este și foarte moale... Unde vezi tu la mine pielea fină? Pe sub brațe, pe glezne și pe pulpe, ca să nu mai vorbim de cea de mai sus de marginea capoțelului bleu! Cum vezi tu pe sub ... „capoțel”? Ce altceva mai vezi? Văd cu ochii minții
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
morți. Apoi, același trup a rămas țeapăn și nu a mai putut articula nici o silabă, ochii erau ficși și o paloare cadaverică punea stăpânire Încetul cu Încetul pe fiorosul securist. Când Ștefan s-a Îndreptat către el, acesta a căzut moale pe scaun și incapabil de vreo reacție Își lăsă capul pe masa barului, de spaimă, de neputință ori de abandonare În așteptarea unei sentințe grave. Mortul viu se Îndreptă hotărât și oarecum panicat către fostul ofițer fioros de altădată, Îl
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
anevoie ultimele trepte și ajunse în hol, o bătrână uriașă, înfășurată în mai multe șaluri puse unul peste altul, care o făceau să semene cu un pat nefăcut; până și picioarele le avea înfășurate în cârpe. Se apropie cu pași moi și legănați. Era greu să-ți închipui că acest munte de femeie ar avea sentimente sau că ar avea nevoie de ocrotire. Pieptul ei matern, imens avea menirea de a oferi mângâiere, nu de a primi mângâiere din partea altuia. — Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
precis Iran. 2. Așa se explică tăcerea sau discreția Rusiei. Putin și Medvedev știau că România va fi aleasă. Așa se explică discursul lui Biden la București, care practic „dădea mână liberă“ României în regiune. Așa se explică replica foarte moale a Rusiei la doborârea regimului comunist rusofon de la Chișinău. România a manevrat abil între cei doi giganți și a câștigat în acest joc: Rusia nu are Patriot la frontieră, SUA au totuși rachete în regiune contra iranienilor, iar România își
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
de aur împrăștiată cu dărnicie de soarele înfășurat într-un nimb dat în pârg...Scârțâind din toate încheieturile, carele învârfonate cu saci de grâu se târau stârnind praful drumului. Cărăușii, vădit vlăguiți, pășeau domol pe lângă boi, îndemnându-i cu glasuri moi: Hăis, băieții tatii! Haideți, că nu mai avem mult. O zvârlitură de băț și apoi ne-om hodini. Că nu-i mult până departe, Dumitre. Doar o fugă bună de cățea, până cade părul de pe ea - l-a încurajat în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
gospodarule. Ingerul cel alb era o soră. O soră medicală de la spitalul cela unde ședea băiatul. Avea un chip alb ca spuma laptelui și niște ochi în care erau adunate toate florile albastre ale pământului. Mâinile...mâinile erau calde și moi cum îi puful de gâscă. Când o deschis ochii flăcăul, îngerul a izbucnit întâi în râs, apoi a început să plângă, murmurând cuvinte neînțelese...Vorbea într-o limbă pe care el nu o pricepea...Lacrimile din ochii înfloriți de bucurie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]