9,547 matches
-
cu avionul. dar, poate, cine știe? Acest ultim gând Îi dă un fior de tainică bucurie, pe care imediat și-o reprimă. Își simte pantofii mizeri, cu tălpi groase din cauciuc, Încălțați pe picioarele goale, ca pe niște pietre de moară care-i macină sângele. Trupul abia mai poate purta hainele, dintr-odată și ele foarte grele. Șuieratul trenului Îl trezește din amorțire. Însfârșit, câinele iese din cocioaba lui Ben, umbră scheletică și străvezie. Antoniu Îl cheamă lângă el, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sunt Portnoy-ii la care a visat el? În ouăle mele. Uite ce, strig eu cu glasul sugrumat, ca de obicei, mă vezi acum! Ești cu mine chiar în clipa asta! El însă se apucă să pălăvrăgească, să turuie ca o moară stricată și, acum că nu mai are grija oaselor de pește cu care s-ar putea îneca, își dă frâu liber - cum că domnul și doamna Bulă se mândresc cu Seymour și cu frumoasa lui soție și cu cei șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Glumește? Vorbește serios? Dacă-s chiar atât de incorigibil, de ce n-o fi chemând caraliii să mă trimită la școala de corecție? „Alexander Portnoy, în vârstă de cinci ani, prin prezenta sentință, ești condamnat s-atârni spânzurat de gât până mori, pentru refuzul de a-ți cere iertare de la maică-ta.“ Ai crede că băiețelul care-și lipăie cuminte lăpticul și face baie cu rățușca și vaporașele plutind în cadă e cel mai căutat criminal. Or, de fapt, în casa asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Duncan. Stropii de salivă sclipesc în lumina becurilor din birou. — Amana, îi răspund. — Calendar aveau? Stropii de scuipat ai lui Duncan îmi împroașcă mâna, brațul și obrazul. Scuipatul este rece, de la aerul condiționat. Calendarul era cu o reproducere a unei mori vechi de piatră, din Noua Anglie, o moară de apă, îi spun. Oferit de un agent de asigurări. Notaseră pe el programarea copilului la pediatru. Și următorul examen al mamei la fără frecvență. Datele astea, ca și numele pediatrului, figurează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
din birou. — Amana, îi răspund. — Calendar aveau? Stropii de scuipat ai lui Duncan îmi împroașcă mâna, brațul și obrazul. Scuipatul este rece, de la aerul condiționat. Calendarul era cu o reproducere a unei mori vechi de piatră, din Noua Anglie, o moară de apă, îi spun. Oferit de un agent de asigurări. Notaseră pe el programarea copilului la pediatru. Și următorul examen al mamei la fără frecvență. Datele astea, ca și numele pediatrului, figurează, evident, în notele mele. Și Duncan zice: — Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
spune că este mântuitorul meu, trimis ca să mă mâne înapoi pe făgașul umanității. Ăsta e numărul care mi-a tot apărut pe pager în ultimele zile. Mona întoarce broșura și zice: — Uită-te un pic! În păr i se împletesc mori de vânt rupte, stâlpi de cale ferată și radiorelee. În fotografii, copiii zâmbitori sunt îmbrățișați de clovni. Părinții se plimbă ținându-se de mână sau se dau în bărci printr-un Tunel al Dragostei. — Putem să ne mai și relaxăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Sună puternic și plin. Este sunetul damnării. Privirea îmi alunecă și lumea se încețoșează într-un cenușiu neclar. Mușchii mi se înmoaie și mi se lungesc. Dau ochii peste cap și genunchii încep să mi se taie. Așa e când mori. Când ești mântuit. Dar a ucide e deja un reflex. Așa rezolv eu totul. Genunchii mi se taie și mă prăbușesc pe podea în trei etape - fundul, spinarea, capul. Iute ca un râgâit, ca un strănut, ca un căscat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cinstea lor, unele condeie ale scrisului românesc au făcut, și mai fac, fiecare în parte, cât o adevărată baterie de tunuri... De curând însă, la o altă întâlnire, scriitorul Constantin Munteanu mi-a vorbit despre noul său roman Cristina, sau morile de vânt ale vremurilor, finisat deja, în care aduce acțiunea la zi, încercând să mai salveze câte ceva din corabia căzută adesea sub vremi, dar având grijă să dea întotdeauna, în paginile sale, câștig de cauză Adevărului și Dreptății, uneori chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de sentimentele și trăirile noastre de zi cu zi. Și cum Mihai Vlădeanu, personajul central al ciclului romanesc Valea Brândușelor, a traversat ultima jumătate de secol ca un cal nărăvaș cu frâul cenzurii însângerându-l adesea, aștept romanul Cristina, sau morile de vânt ale vremurilor ca pe un finis coronat opus, sperând că va aduce la cheiul prezentului corabia cu cei plecați cândva la drum, să vedem câți au mai ajuns, dacă au atins țărmul visat și ce bagaje poartă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Râsului, piesă de teatru, Teatrul Tinetetului, Piatra Neamț, 1974; Nimic despre sânziene, piesă de teatru, Teatrul Dramatic, Brașov, 1982, publicată în revista Teatrul nr. 1/1978; Numeroase scenariii de teatru pentru Radio și TV. În pregătire pentru tipar romanul: CRISTINA, sau morile de vânt ale vremurilor, în 3 volume: vol. 1 partea întâi: Drăcușorul cu ochi verzi; partea a doua: Pe unde trece un scriitor... vol. 2 partea a treia: Doamna în hermină albă; vol. 3 partea a patra: La Parcul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gesturi de clovn, naiv pînă la orbire, idealist pînă la grotesc - și cine e ăsta, dacă nu eu, prezentat scurt și cuprinzător ? Adevărul e că n-am fost niciodată prea Întreg la cap. Doar că eu nu mă năpustesc asupra morilor de vînt. Eu sînt și mai și : eu visez cum mă năpustesc asupra morilor de vînt, tînjesc să mă năpustesc asupra morilor de vînt și, uneori, chiar Îmi Închipui că m-am năpustit asupra morilor de vînt. Mori de vînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ăsta, dacă nu eu, prezentat scurt și cuprinzător ? Adevărul e că n-am fost niciodată prea Întreg la cap. Doar că eu nu mă năpustesc asupra morilor de vînt. Eu sînt și mai și : eu visez cum mă năpustesc asupra morilor de vînt, tînjesc să mă năpustesc asupra morilor de vînt și, uneori, chiar Îmi Închipui că m-am năpustit asupra morilor de vînt. Mori de vînt sau fabrici de cultură sau - s-o spunem pe-a dreaptă - cele mai delicioase dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Adevărul e că n-am fost niciodată prea Întreg la cap. Doar că eu nu mă năpustesc asupra morilor de vînt. Eu sînt și mai și : eu visez cum mă năpustesc asupra morilor de vînt, tînjesc să mă năpustesc asupra morilor de vînt și, uneori, chiar Îmi Închipui că m-am năpustit asupra morilor de vînt. Mori de vînt sau fabrici de cultură sau - s-o spunem pe-a dreaptă - cele mai delicioase dintre obiectele imposibil de cucerit, acele rotițe erotice, mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
eu nu mă năpustesc asupra morilor de vînt. Eu sînt și mai și : eu visez cum mă năpustesc asupra morilor de vînt, tînjesc să mă năpustesc asupra morilor de vînt și, uneori, chiar Îmi Închipui că m-am năpustit asupra morilor de vînt. Mori de vînt sau fabrici de cultură sau - s-o spunem pe-a dreaptă - cele mai delicioase dintre obiectele imposibil de cucerit, acele rotițe erotice, mici și lascive moriști de senzualitate, fabrici carnale de bucurii perverse, tărîmuri de vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
năpustesc asupra morilor de vînt. Eu sînt și mai și : eu visez cum mă năpustesc asupra morilor de vînt, tînjesc să mă năpustesc asupra morilor de vînt și, uneori, chiar Îmi Închipui că m-am năpustit asupra morilor de vînt. Mori de vînt sau fabrici de cultură sau - s-o spunem pe-a dreaptă - cele mai delicioase dintre obiectele imposibil de cucerit, acele rotițe erotice, mici și lascive moriști de senzualitate, fabrici carnale de bucurii perverse, tărîmuri de vis pentru toți păcătoșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ca în trecut, nici măcar nu mai e ridicată la rangul pe care-l avea în timpul comunismului paralizat de ipocrizie. Această virtute cardinală, care stă la baza corectitudinii din întreaga societate, a fost contracarată asiduu de sloganul zilei: „dacă ești cinstit mori de foame”. Cu alte cuvinte, rămâi sărac. Va trebui ca pe viitor și această mentalitate să se schimbe, pentru ca lucrurile să reintre pe făgașul normal. La fel se poate vorbi și de spiritul civic (participarea cetățenilor la viața social-politică). Potrivit
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
până ce eu reușesc s-o duc jos, treaptă cu treaptă, ajutând-o să pășească pe pavajul cheiului. Își revine; aruncă o privire mândră în jur; își reia drumul fără să se oprească; pasul ei nu ezită; se îndreaptă spre Strada Morilor; eu abia reușesc să mă țin după ea. Povestirea trebuie să facă efortul să se țină după ea, să redea un dialog construit din gol, replică după replică. Pentru povestire, podul nu s-a terminat: sub fiecare cuvânt e golul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
au leșinat de emoție. - Îhî... Iau aparatul din geanta lui Tavi, îi verific blițul și, rotindu-mă ca un criminalist în jurul balabustei și al celor doi creatori, încerc să nu-mi scape nimic. Buricul închis într-un soare ca o moară de vânt, penisul zâmbăreț roș-albastru, ce indică direcția spre versurile lui Tavi, degetul lui Anatol înspre public. Biata fată, mâzgălită, împopoțonată cu tot felul de hârtiuțe și decupaje din ziare, arată ca o corcitură între o paparudă și-un caloian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
densitate mare, bătucite. Îi știi după călcătură, cum zicea bunică-mea, bum-bum, când sunt delicați, parcă-ți tropăie cai lipițeni în salon, le-auzi potcoavele pe lespezi, când gândesc, li se mai întâmplă, nu te hlizi, se freacă pietrele de moară și te-asurzesc zbaturile, când sunt subtili, ar trebui să strigi ca ardeleanu’... „pușcăăă măăă!”. Dar știi ce te lasă mut ca popândăul și-ți dă brânci să faci stânga-mprejur în tine însuți, să tragi podul de la mal? Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din flori... Nepotu’ lu’ Cutare și-a arătat-o dup-un tufiș, la prânz... Dacă nu era a lui Cutare, nu durea pe nimeni în cot de divorț, de ce scoți... așa... ești subiect, nu? Ești legat de cureaua familiei până mori? L-am băgat cu capul sub apă rece, să se trezească. - Cară-te, hai, fă pași, roiu’... n-am nevoie de îngeri păzitori! Nu vreau să fiu păzit, nu-mi trebuie infirmiere! Eu n-am nevoie de nimeni, de absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
e greu să expir aerul, să producă toate sunetele trebuincioase. Și, în plus, nici n-are rost să le răpesc oamenilor bucuria de-a fi măcar o dată pe lună șefi, mai mititei, dar tot șefi. Mă scot printr-un memento mori: - N-ar fi cazul să strângem niște bani de-o coroană pentru - Dumnezeu să-l odihnească lângă el - Pârvulescu? De-un ajutor? Poate câte cinci sute... Efectul e cel scontat. Mestecă de-acum, ca niște cățelandri, sfoara trecută prin seu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
melancolie, mă faci să mă simt ca-n Piața Roșie din Moscova în vremurile cele mai sumbre! Și parcă-mi trec tancurile diviziei a XIV-a prin stomac! - Care Lenin? n-are ce face criticul și-i dă apă la moară. - Ei, care Lenin? Dumneata! Să nu-mi spui că n-ai știut? Ai curat față de Lenin, când stă întins în sicriu, cu perna roșie sub cap, cu brațele pe lângă el, singurul mort care nu are mâinile pe piept, ai observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
iar ceilalți Într-altul, sau pentru că rămăsese ancorat Într-un timp trecut, pe care contemporanii săi se Încăpățînau să-l asigure că nu exista... - Nu e oare nebun cel care se căznește să lupte Împotriva uriașilor care sînt de fapt mori de vînt? - Mai simplu mi s-ar părea ca morile de vînt să se preschimbe În uriași prin intermediul magiei și să Încerce să-i Învingă, decît să-l Înfrunte pe regele Spaniei, imperiul său și miile de soldați. Iar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
timp trecut, pe care contemporanii săi se Încăpățînau să-l asigure că nu exista... - Nu e oare nebun cel care se căznește să lupte Împotriva uriașilor care sînt de fapt mori de vînt? - Mai simplu mi s-ar părea ca morile de vînt să se preschimbe În uriași prin intermediul magiei și să Încerce să-i Învingă, decît să-l Înfrunte pe regele Spaniei, imperiul său și miile de soldați. Iar tu asta Încerci... - Mă faci nebun? - Te fac să observi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mister. Un spațiu gol. Necunoscut. Nedefinit. Incognoscibil. Indefinibil. Astea-s toate cuvintele folosite de Brandy pentru a mă descrie pe mine înfășurată în vălurile mele. Nu doar o poveste care zice și-apoi, și-apoi, și-apoi, și-apoi până când mori. Când te-am întâlnit pe tine, zice, te-am invidiat. Am râvnit fața ta. Mi-am zis că fața aia a ta îți va cere mai mult curaj decât orice operație de schimbare de sex. Îți va oferi descoperiri mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]