911 matches
-
obișnuiți de a lua „visurile drept realitate” au privit Înapoi cu regret și mânie la acele „trei zile”, așa cum noi, adulții, ne amintim de lumea fermecată a basmelor, de justiția imanentă și eficientă care, până la urmă, intervine În drama și mocirla realității sociale și umane, pedepsind și răsplătind. Regretul acesta intens, el Însuși „convulsiv”, nu era decât o amintire a acestui „hybris colectiv”, a acestei bucurii exaltate care nu putea, În timp, vai, Înlocui „realitatea”, care cere pregătire, consecvență, uniune și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
logistic maxim al societății de transport! în lipsa divagațiilor relaxarea, senzațiile tăvălite pe banchetă, închide ușa glisantă cu vîrful degetelor, frîna o întredeschide, halta Rateș-Cuza luna și-a rupt din crugul ei pe fața de geam, mă duce cu preșul în mocirla literară, cu trenul, zicea, smintire din grosimea aburului, luna s-a șters, gara cu dotările imense pe cap de singur călător, cultura se croiește din confuzii, cît nu s-au închis liniile din lipsă de eficiență! Buhăești patru băieți fluierînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
-l înșfacă zdravăn țipînd: Trageți-mă afară, mototolilor! L-au scos cu puțin efort și fiecare dorea să-i atingă puțin monstrul. Nu vă atingeți de el ! Ia mîna, nu-l atinge! Costumul, cravata, butonii, pantofii, totul părea ieșit din mocirlă. Batista era curată pe jumătate. Băi băiete! Pe puțin 35 kg, pun pariu. Are băi, nu vezi că-i cît Victor? 35 kg? Pe puțin 45 kg. Pariez. Uitați-vă ce bot are! se grozăvește Victor. Ca prin minune apar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
peste vreo șase luni cînd o necruțătoare boală își va termina oribila lucrare. Și el știa că a ajuns la capătul firului. Noi, românii, plîngem pe la porțile NATO și UE, ne scărpinăm și stăm. Sărbătorim, luptăm politic, ne bălăcărim în mocirlă. Dar nu vedem oamenii care sînt ca Vannucci. Vannucci este arma împotriva tîmpitei noastre sărăcii. În țara lui Pericle (I) Mai încet, Nikos Treizeci și cinci de grade la umbră. Asfaltul se încinge, se înmoaie și amprentează pantofii trecătorilor. Totul fierbe în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
astfel încât, plângând dureros prin frunze, o vedeam cum vine în estaz și cu ochii umezi, până ce o prindeam în brațe și o mângâiam pe pieptul meu pe nebunateca copilă 169. Mai târziu, scârbit peste măsură de iubiri comune, înotânde în mocirla vieții obișnuite și desfășurate mai toate în umbra interesului, Eminescu va izbucni în interogații de un dispreț suveran: Ca toți să fiu? ca dânșii să fiu viclean fățarnic?/ Să cumpăr cu un zâmbet, un zâmbet iar zădarnic;/ Viața adoratei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
luat acum locul vechilor atelaje. Toți șoferii caută disperați un loc de parcare pe lângă intrarea mănăstirii, deja blocată de prezența multor tarabe ce vând obiecte cu conținut religios, încercând să evite „capcana” formată de amestecul de pământ și apă, adevărată mocirlă, de pe cealaltă parte a drumului, în pădurea din apropiere. Mai multe mașini sunt deja împotmolite, se chinuie să se detașeze de pământul lipicios, dar nimeni dintre cei ce se reped să intre în curtea mănăstirii nu dă o mână de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
am stat acolo toată noaptea. A doua zi ne-au dus În lagărul mic, dacă ați auzit - la Buchenwald, lagărul mic era groaznic. Era un cort enorm, deschis, bătea vântul, deja era decembrie... Ploua Înăuntru, bătea vântul și pe jos mocirlă. Nu puteai să stai. Te culcai acolo, nu te mai sculai. Trebuia să stăm În picioare. Ne rezemam unul de altul și stăteam În picioare toată noaptea. Noroc că nu am stat decât două nopți. După aceea ne-au dus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a valma și imaginația și orgoliul și umilința și sentimentul și cunoștința și intuiția și metafizica și precizia și orlogeria și inteligența și... și...". Poate că și noi, cei ce ne credem atât de puri în zborul nostru neântinat de mocirlele ce încă mai cuprind regiuni din Europa, poate că și noi mai păcătuim prin pene vopsite ce-am uitat să le rupem. Suntem totuși păsări cărora n-au reușit să le taie vârful aripilor. Pe unii ne-au resemnat cu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și cunoștința și intuiția și metafizica și precizia și orlogeria și inteligența și... și..., deci aș adăuga eu, e haosul urmând să se ordoneze. Poate că și noi, cei ce ne credem atât de puri în zborul nostru neîntinat de mocirlele ce încă mai cuprind regiuni din Europa, poate că și noi mai păcătuim prin pene vopsite ce-am uitat să le rupem. Suntem totuși păsări cărora n-au reușit să le taie vârful aripilor. Pe unii ne-au însemnat cu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ar fi adus un plus de imagine, de credibilitate și, în urma unor anticipate, ar fi ieșit cu poziția întărită. Amăginduse că au de îndeplinit misiunea de a duce România în U.E. (hotărârea e luată de alții, demult!), vor supraviețui în mocirla guvernării, îndreptându-se încet, dar sigur, spre anonimat, urmând soarta altui partid „istoric”, care încearcă să se adune din petice, ca Zdreanță. Ce și-or fi zis ei, în gândul lor liberălesc? „Și așa e ultima noastră guvernare, de ce s-
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
-i coaptă, n-are cine s-o spargă. Tineretul, care crede că are Europa și S.U.A. la picioare, este departe de politică, nu-l interesează, pensionarii sunt numai mulți, iar intelectualii se gudură pe lângă putere. Între timp „zoioșii” înoată în mocirla democrației, fără să-și dea seama că alimentează atât tendințele de stânga, cât și de dreapta. Puțin a lipsit ca în perioada interbelică să le pună mâna-n gât legionarii și, drept să vă spun, n-ar fi făcut-o
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ori sufletești îl vor scoate din luptă”! Puterile fizice ne-au părăsit, este adevărat! Dar nu și cele sufletești! Până vom fi conștienți și luciditatea minții nu ne va părăsi, vom striga sufletului tânăr românesc: Trezește-te!!! Ridică-te din mocirla păcatului la cunoștința Luminii mântuitoare! Adună-te cu cei buni la picioarele lui Hristos și pornește din nou la luptă. De la ICOANĂ, urcând muntele suferinței (biruindu-ți patimile trupești), trecând prin pădurea cu fiare sălbatice (ucigând în tine orice gând
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați”, nu era un act propagândistic, ci exprimarea stării de conștiință pe care o aveau. Se socoteau trimișii lui Dumnezeu în acest sfârșit de mileniu diabolizat, întors la antropocentrism, ca porcul la mocirlă sau câinele la vărsătura lui, care să trezească la conștiința teo-centristă sufletul tuturor neamurilor. Neamul românesc, prin ei, este mesagerul divin care face cunoscută lumii Lumina Jertfei lui Hristos. Ei pot fi socotiți apostolii și proorocii acestui veac; primesc moartea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fost izolați la Zarcă câte unul în celulă și li s-a aplicat tratament medical adecvat, ca și colaboratorilor lor apropiați. Asupra victimelor, pe lângă tratament medical s-a încercat trezirea morală. Mulți se scăldau, sărmanii de ei, ca porcii în mocirlă, unul altuia făcându-se draci, cum spun Sfinții Părinți. Câțiva au rupt cu păcatul și au venit la Biserică; am înțeles că pe cel ce vrea cu adevărat să se mântuiască și Dumnezeu îl ajută. Apoi, printr-un decret, mulți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în seamă păcatul acesta”. Când trupul nu se mai zvârcolea sau pieptul nu mai sufla, iar zăpada se năclăia cu sânge, bucata de om era apucată cu smucitură de fiară, târâtă și aruncată într-o cameră plină peste glezne cu mocirlă de urină și fecale, în întuneric de iad. Între noi era și un evreu tânăr, Rubin Scheinhorn, adus la Jilava de conaționalii lui, frați israeliți, pentru că nu a vrut să colaboreze cu stăpânirea la actul de bolșevizare a țării românești
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
hotărâtă, era modest și familist. În primele zile persoana lui a constituit un semn de întrebare. Suspectat de a fi informator, bietul om suporta neîncrederea noastră și opresiunea fraților lui după trup. Dezorientați în întunericul camerei, după câteva mișcări prin mocirla infectă, căutam pereții să ne sprijinim, dar pe pereții uzi alunecam și ne prăbușeam iarăși. Se auzeau doar gemete și bălăceală în mizerie. Organismul se congestiona și umflăturile sângerânde dădeau dureri acute până la os. Corpul ardea în flăcări, dar simțeam
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
corect sau mai puțin corect, în funcție de posibilitățile fizice. Ni s-a ordonat apoi să ne așezăm în careu. În latura din față, cam pe la mijloc, era și Oprișan. Țurcanu își coborâse numele, Eugen, simbol al curățeniei sufletești și trupești, în mocirla urii și crimei sadice. O, dacă fiecare dintre noi am avea în conștiință gândul că vom fi chemați la Judecata de Apoi cu numele cu care Dumnezeu ne-a înfiat prin Botez, scoțându-ne din mâna lui satan! Iar noi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
am dat seama că înainte de proces (sentința fiind deja pronunțată, urma doar mascarada oficială a procesului) voiau să știe precis pe cine ar mai putea înșela pentru a acoperi fărădelegile sau pe cine ar mai putea lichida, târându-l în mocirlă, pentru a spăla obrazul securității, nu atât în țară, cât pentru străini. Fiind prea mulți martori împotriva lor, ceea ce însemna să îi lichideze pe toți, pregătind metode lente, dar sigure. M-au mai chemat de vreo două ori la anchetă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
din tine este întuneric? Cum să alungi întunericul dacă nu răspunzi la chemarea: „Veniti de luați lumină”? „Eu sunt lumina lumii”, zice Hristos, „Cine umblă în lumină, vede pe unde merge și nu se poticnește”. Orbecăiala lumii în întunericul și mocirla păcatului ca într-o stare de bine și bucurie, pervertirea binelui în rău, o dorește diavolul pentru sufletul omului. O propunere mică pe care și-o face cineva de a renunța măcar parțial la o patimă rea, țigara, băutura, pune
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
biruința păcatelor personale și pentru creșterea capacității de jertfă pentru aproapele și pentru întreaga comunitate națională. Vedem atitudinea celor răi față de această condiție de viață propusă pentru toți; o consideră sfidare la adresa lor. Dacă nu te vor putea întoarce în mocirla lor prin tot felul de tentații, te vor lovi, calomnia și batjocori, îți vor crea situații greu de suportat, îți vor pune piedici greu de trecut. De aici poți înțelege că altcineva lucrează prin ei. Nu faptul că ai plecat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
atmosferă de inocență și de bucurie redobândită. Era vară. Mă găseam în relații foarte bune cu Clement, care pe atunci era încurcată cu unul din tinereii ei imbecili. După ororile din California, mă simțeam iar liber și fericit. Și după mocirla în care mă bălăcisem în America, simțeam nevoia de a mă întoarce iar la Shakespeare. Un regizor aflat în trecere, pe nume Isaiah Mommsen, m-a distribuit în Prospero. A fost ultimul rol substanțial pe care l-am jucat. Lizzie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să înnebunească de suferință și regret, o poți face să se îndrăgostească din nou de tine în chip disperat, ne poți distruge pe amândoi. — Gilbert, oprește-te. N-am de gând să joc jocul tău și să mă împotmolesc în mocirla ta. N-ai decât să te împotmolești de unul singur și să visezi de unul singur. De ce n-a venit Lizzie să-mi spună ea ce gândește și ce vrea? Se teme să dea ochii cu mine pentru că mă iubește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe pământ! Dă-o naibii, chiar tu mi-ai spus lucrul ăsta. O femeie fericită nu vorbește despre moarte. — Aș vrea să nu-ți fi spus atâtea lucruri, îmi pare rău că ți-am spus atâtea! Desigur că-i o mocirlă, dar e mocirla mea, în care trăiesc și asta sunt eu însămi. Nu pot să fug și să las în urma mea totul sfâșiat și în voia soartei, ca o cochilie sfărâmată. — Asta-i întocmai ceea ce trebuie să faci. Să evadezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o naibii, chiar tu mi-ai spus lucrul ăsta. O femeie fericită nu vorbește despre moarte. — Aș vrea să nu-ți fi spus atâtea lucruri, îmi pare rău că ți-am spus atâtea! Desigur că-i o mocirlă, dar e mocirla mea, în care trăiesc și asta sunt eu însămi. Nu pot să fug și să las în urma mea totul sfâșiat și în voia soartei, ca o cochilie sfărâmată. — Asta-i întocmai ceea ce trebuie să faci. Să evadezi, să fugi, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a văzut cineva. — Charles, Charles! — M-ai dezamăgit, i-am spus în continuare lui James. Nu te-aș fi crezut niciodată capabil de meschinărie sau trădare, niciodată nu m-aș fi gândit că ai să te lași târât în asemenea mocirlă. E o perversă și banală stupiditate omenească, de care tontul de mine și-a închipuit că tu nu poți fi atins. Te-ai purtat ca orice om de rând care nu se poate gândi la consecințe. Și una dintre consecințe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]