727 matches
-
acesta apăsător de vinovăție de care ne va fi greu să scăpăm. Există, ca după orice victorie, o stare de surescitare, dar oamenii se simt oarecum rușinați să dea frâu liber pornirilor personale în numele victoriei generale. Cu toate acestea, focul mocnește; iar într-una din zilele acestea explozia de plăcere va fi trăită ca lucrul cel mai firesc din lume". Într-adevăr, în curînd "Franța [...] se distrează cu mic, cu mare, [...] petrece zi și noapte". Sunt "milioane de lucruri" care să
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lui D. este un puternic sentiment al tradiției. Cel dintâi volum o și conturează în datele ei caracteristice: „Nordul” bucovinean, cu istoria și geografia lui arhaică, cu o umanitate viețuind eminescian, înfrățită cu arborii și izbucnind în sângele poetului sau mocnind într-un prezent perpetuu, dătător de identitate și energie existențială („Străbunii vin și ne ocupă gândul”). D. e un cântăreț al armoniei cosmice, pe care o preia de la spiritul locului. În al doilea volum, Pădurea românească (1976), strămoșii îi apar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286662_a_287991]
-
Odată cu crearea sciziunii a întreprins și o persecuție susținută contra soldaților creștini, poruncind ca în fiecare oraș să fie eliminați și să se retragă gradul oricărui militar care nu va accepta să aducă jertfe demonilor. În aceste condiții înțelegem ura mocnită în suflet contra creștinilor, tăinuită latent. Era evident că: Nu s-a abținut... niciodată... de la persecutarea creștinilor... Iar această persecuție era în același timp ascunsă și pe față. Căci în vorbe era deghizată, iar în fapte pe cât se poate de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
produs. Este vestea care declanșează criza. (Crizele, în piesele lui Constantin Popa, nu au nimic artificios, ele fiind pregătite prin gradate tensionări ale subtextului.) Armonia ce părea să domnească se fisurează văzînd cu ochii, lăsînd locul unor stări conflictuale care mocneau de mult. Și, dintr-un reproș în altul, dintr-o simplă maliție într-un nestăpînit acces de nervi, mai cade o mască, mai iese la iveală o turpitudine. Mai ales tînărul Alex avatar al rebelului în tipologia pe care tinde
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
își facă... "gimnastica sentimentală") ori se preface, mucalit, a căuta lângă personajul feminin cu o identitate incertă "acele chei/ ce merg la garderoba uitatelor idei". Într-un cuvânt, își imaginează mici istorii sentimentale desfășurate de regulă în interioarele casnice unde mocnește spleen-ul provincial, deocamdată ostoit de jocurile erotico-livrești: Aer cald, ochii-s fierbinți/ tremură jumătatea-nsorită-a orașului/ trecem agale, cuminți,/ prin mansarde,/ anonimi fără steaguri, fără cocarde.// La noi e liniște peste olane,/ să facem pasiența din cărți și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poeme/ de dragoste"; "simțămintele/ și pingelele tocite" etc. Lestul confesiv se mai păstrează doar în câteva poeme răzlețe unde operatorul de limbaj uită să își țină sub control neliniștile ("ești tulbure / un abur/ o vreme de demult"; "sângele meu rugină mocnind/ pe armele/ tale"; Doamne,/ sunt suflete/ mâncate de plâns/ cristalele albe/ ale zăpezii/ pe sârma ghimpată./ viața mea se-nclină") sau se lasă contaminat de crispările decorului atrofiat expresionist ("Urc până la culmea/ dealului./ muncesc până ajung/ să văd puțurile părăsite
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
îi arată celuilalt limitele peste care nu trebuie să treacă dacă vrea să mențină raporturi bune cu noi și să nu suscite inutil o reacție agresivă" (Brillon, 2010, p. 40)41. Pe cât posibil, este recomandabil să nu lăsăm furia să mocnească în noi, între noi și ceilalți. Este esențial să găsim timp și momentul potrivit pentru a ne elibera de ea, pentru că în caz contrar aceasta riscă să ne învenineze și, mai devreme sau mai târziu, să ne pericliteze orice relație
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de Jack London 44 în 1902. "De ce nu rămîn acasă la ei? Oamenii Zăpezilor nu rătăcesc, oare, și ei pe pămînturile Soarelui? Pentru că soarele li se strecoară în vene, le aprinde și le umple inima de dorințe și de pasiuni. Mocnesc în ei dorințe pe care nu ajung să le satisfacă niciodată. Mai mult decît atît: sunt cuprinși de o agitație diabolică. S-au împrăștiat pe pămînt și suferă, se chinuie, luptă incontinuu." Pentru prima oară în istoria omenirii, o lume
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
concepției poetice folclorice, care obligă la respectarea structurii formale tipice, pe care autorul o exersează cu ușurință de la colind până la bocet și blestem sau la rezonanțe baladești pe motivul Iancului. Un ciclu de elegii, închinate satului patriarhal ce se stinge mocnit într-o vatră ancestrală neîntreținută azi cu credință, este Satul care moare. Lamentoul atinge coardele grave ale resemnării, când însuși sensul dumnezeiesc dătător de viață pare să fi dispărut. Un sentiment al zădărniciei învăluie suflul existențial al ființării. Aceleași mâhniri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
cel ce astăzi urci bolțile de-azur Erai de-abia o pată prin neguri călătoare, O forță-n mers ce-și caută o formă și-un contur. Așa erai, dar timpul ți-a modelat conturul, Și incendiul ce-n tine mocnea de veșnicii, Înflăcărat deodată a luminat azurul Și ale mele negre și mari melancolii. Așa erai pe vremea întîiei aurore, Pe când eu, negrul greier, rapsodul fără glas Ce te cînta-nstrunîndu-și elitrele sonore, Așa am fost de-a pururi și-același
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
încet ca un cer înnorat, devine bubuitoare spre mijloc, apoi se rezolvă. Misterul existenței epice nu stă în observație, ci în durată. Nici aici scriitorul nu observă individul rural. Eroul cărții este țăranul colectiv cu psihologie de gloată, în fundul căruia mocnesc instinctul de pământ, nemulțumirea ancestrală. Izbucnirea se produce repede, în termeni ilogici, mitologici. S-ar putea observa că autorul pune oarecare complăcere în scenele de violență (violuri bestiale, stâlciri, sugrumări, evirări, spânzurări, împușcări), ceea ce înseamnă că el trăiește mai ales
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de aer rece, sănătos, o prevestire a transformărilor și răsturnărilor pe care viața socială le impune, transformări Împingând istoria oamenilor pe trepte tot mai Înalte, către o viață mai bună. Este vorba de sentimentul de revoltă Împotriva exploatării care clocotește mocnit În mintea și În sufletul oamenilor, izbucnind cu furie În scenele răscoalei din 1907. Pentru prima dată În istoria literaturii noastre conștiința țăranului sărac este redată În complexitatea și bogăția ei de nuanțe. Nu sunt puține romanele literaturii noastre care
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
misiuni. Dar există și piedici peste care scriitorul nu a putut trece. (Ă). Există În Bijuterii de familie un personaj central, Marinică, omul care aprinde În satele din câmpia Dunării focul răscoalei, agitatorul care stârnește Într-o vâlvătaie, spuza ce mocnea ascunsă În sufletele țăranilor. Dar Marinică, așa cum a fost construit de autor, nu este un erou ci o fantomă, plutind prin paginile cărții. (Ă). Ce anume a vrut să spună Petru Dumitriu cu acest personaj? Este greu de răspuns, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
produs. Este vestea care declanșează criza. (Crizele, în piesele lui Constantin Popa, nu au nimic artificios, ele fiind pregătite prin gradate tensionări ale subtextului.) Armonia ce părea să domnească se fisurează văzînd cu ochii, lăsînd locul unor stări conflictuale care mocneau de mult. Și, dintr-un reproș în altul, dintr-o simplă maliție într-un nestăpînit acces de nervi, mai cade o mască, mai iese la iveală o turpitudine. Mai ales tînărul Alex avatar al rebelului în tipologia pe care tinde
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
a (se) slăbi, a (se) spuzi, a (se) știrbi (derivate); ● nereflexive: a ațipi, a degera, a deveni, a evolua, a expira, a fermenta, a flexiona, a germina, a involua, a îmboboci, a încolți, a înflori, a înfrunzi, a înmuguri, a mocni, a naufragia, a năpârli, a răguși (primare); a adormi, a amorți, a amuți, a asurzi, a cheli, a clocoti, a crește, a decădea, a dospi, a flămânzi, a fuziona, a îmbătrâni, a încărunți, a îngheța, a întineri, a învia, a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
miros, substanțe: La saună, se asudă/se transpiră mult; (f) aspectuale: nu există nereflexive primare. Verbe de schimbare de stare ca a expira, a fermenta, a flexiona, a germina, a îmboboci, a încolți, a înflori, a înfrunzi, a înmuguri, a mocni nu acceptă diateza impersonală pentru că nu pot avea subiect uman. Pentru unele verbe care descriu o configurație spațială (a apune, a asfinți, a bălti, a răsări) explicația este aceeași; pentru verbe ca a avansa, a coti, a rămâne, a sta
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
part. încolțit, -ă nom. încolțirea, încolțitul A ÎNFLORI Cireșii înfloresc primii part. înflorit, -ă nom. înflorirea, înfloritul A ÎNFRUNZI Copacii înfrunzesc primăvara part. înfrunzit, -ă nom. înfrunzirea, înfrunzitul A ÎNMUGURI Pomii înmuguresc primăvara part. înmugurit, -ă nom. înmugurirea, înmuguritul A MOCNI Focul mocnește în sobă part. mocnit, -ă nom. mocnirea A NAUFRAGIA O navă a naufragiat în Canalul Suez part. naufragiat, -ă nom. naufragierea A NĂPÂRLI Șarpele năpârlește toamna part. năpârlit, -ă nom. năpârlirea, năpârlitul A RĂGUȘI Ion a răgușit din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
-ă nom. încolțirea, încolțitul A ÎNFLORI Cireșii înfloresc primii part. înflorit, -ă nom. înflorirea, înfloritul A ÎNFRUNZI Copacii înfrunzesc primăvara part. înfrunzit, -ă nom. înfrunzirea, înfrunzitul A ÎNMUGURI Pomii înmuguresc primăvara part. înmugurit, -ă nom. înmugurirea, înmuguritul A MOCNI Focul mocnește în sobă part. mocnit, -ă nom. mocnirea A NAUFRAGIA O navă a naufragiat în Canalul Suez part. naufragiat, -ă nom. naufragierea A NĂPÂRLI Șarpele năpârlește toamna part. năpârlit, -ă nom. năpârlirea, năpârlitul A RĂGUȘI Ion a răgușit din cauza înghețatei part
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
din nou. Numai spre amiază, când s-a Încins tot rugul, se face tare cald. Până seara nu mai rămâne decât puțin jar roșu care se stinge repede și se preface În cenușă. În timpul nopții se păstrează numai un foc mocnit din câteva bucăți de lemn, Învelit grijuliu În nori, ca dimineața să se poată aprinde repede focul cel nou”272. Păsările și șopârlele par să joace un rol important În legendele aborigenilor, Însoțite În cadrul ceremoniilor de muzică și dansuri mimetice
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
timpului, de lupta poporului muncitor pentru socialism. Ceea ce nu-l va împiedica să facă o serie de adnotări critice: - Realitatea, așa cum apare ea din lectura nuvelelor, este totuși mai săracă și mai palidă decât viața pe care o simt cum mocnește în filele ziarelor. (...) Lupta de clasă ce se ascuțea în acea vreme, pe măsură ce clasa muncitoare smulgea noi și noi poziții exploatatorilor, nu este înfățișată cu vigoare. Eroul pozitiv, animatorul luptelor și constructorul lumii noi este palid, adesea zugrăvit schematic, artificial
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pământ se răcesc foarte mult. Vaporii de apă care vin în atingere cu aceste corpuri se condensează, iar picăturile de apă îngheață, formând un strat fin alb-strălucitor. Bruma este dăunătoare culturilor. Oamenii iau măsuri de protejare a culturilor, făcând focuri mocnite în grădini sau în livezi. Fumul cald împiedică formarea brumei. Lapovița se formează iarna, în zilele mai calde, când cad picături de apă amestecate cu fulgi de zăpadă. Poleiul este o pojghiță de gheață care se formează iarna deasupra solului
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
erau veritabile societăți multiculturale avant le mot, unde catolicii, ortodocșii, musulmanii, evreii și ceilalți trăiau Într-o vecinătate familiară. Această veche Europă nu trebuie idealizată. Ceea ce scriitorul polonez Tadeusz Borowski numea „talmeș-balmeșul incredibil, aproape comic, de popoare și naționalități care mocnea periculos În inima Europei” era răvășit periodic de revolte, masacre și pogromuri - dar el era real și a rămas În amintirea oamenilor. Între 1914 și 1945 Însă, acea Europă a fost făcută una cu pământul. Cea care a apărut timid
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Peste Hamburg, Köln, Düsseldorf, Dresda și alte câteva zeci de orașe germane, avioanele britanice și americane au lansat o ploaie de bombe. În est, orașul bielorus Minsk a fost distrus În proporție de 80%; Kiev, capitala Ucrainei, era o ruină mocnind În flăcări, iar Varșovia, capitala Poloniei, a fost distrusă și incendiată sistematic În toamna lui 1944, stradă cu stradă și casă cu casă, de armata germană În retragere. Când războiul s-a terminat În Europa - În mai 1945, când Berlinul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
este falsificată, avutul furat, înstrăinat, iar peste toate relele propaganda revizionistă maghiară s-a dezlănțuit iarăși furibund, perfid, dezgustător și amenințător cu teza autonomiei, care înseamnă stat în stat, amenințând integritatea granițelor statului român NAȚIONAL și indivizibil. Culisele aspirațiilor maghiare „mocnesc” manevrate și de alte „îndemnuri”, masonerie, finanțe, interese perfide care urmăresc destrămarea și dezmembrarea statului Național Unitar Român. Transilvania, nume dat de Iulius Caius Cezar în anul 50 î.H., Patria Dacilor și inima României, a fost cuvânt interzis de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Vremea ce o trăim acum e gravă. Ea cere luptă și sacrificii. Dușmanii Crucii și ai neamului lucrează cu temei. Trăim clipa când pe cel pasiv și îndepărtat de Dumnezeu îl doboară iadul. Trăim în umilință și nedreptate. Noi pătimiri mocnesc. Noi chinuri ne pândesc. Deșteaptă-te române! Vrem alte dimineți. „Cel ce intră în această luptă trebuie să știe de mai înainte ce va avea de suferit. După suferință vine întotdeauna victoria. Cel ce va ști să sufere, acela va
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]