3,297 matches
-
și articolelor de critică literară consacrate poeziei lui Giurgiuca, și după lectura atentă a creației lirice, Adriana Todoran conchide că Emil Giurgiuca este, „în primul rând un poet al naturii”, continuator în parte al liricii transilvane mesianice, îmbinate subtil cu modernismul și lirica înnoitoare de sorginte blagiană. Prezentarea poeziei se face urmărind motivele fundamentale, cu aprecieri originale de cele mai multe ori: natura, protestul liric împotriva Dictatului de la Viena (1940), reveria, lumea poveștilor și a legendelor, crezul poetic, nostalgia copilăriei, motivele religioase în
Un studiu monografic despre Emil Giurgiuca by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3373_a_4698]
-
fi statutul literar ca atare al reportajului? Putem vorbi de un asemenea statut? Pentru a da un răspuns afirmativ, ne vine în ajutor fenomenul disoluției și amestecului speciilor și al genurilor consacrate ce-și caută un nou echilibru în evoluția modernismului, într-un proces cu alură inevitabilă. Avem pe de-o parte o funcție informativă a textului, pe de alta una „inefabilă”, de ordin estetic. Făcînd un ocol prin considerațiile unor Jean Caune, Emmanuel Pedler, Jürgen Habermas, eseistul nostru subliniază devansarea
Reportajul ca spectacol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3227_a_4552]
-
Codrin Liviu Cuțitaru La sfîrșitul victorianismului și debutul modernismului, americanul (naturalizat în Anglia!) Henry James are intuiția excepțională că marile bătălii epice se vor duce, în viitor, mai curînd pe teritoriul fenomenologiei narative decît pe cel - cumva tradiționalist - al narațiunii propriu-zise. Prin urmare, el devine unul dintre primii scriitori
Americani în Europa by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/3019_a_4344]
-
trupele bucureștene sunt remarcabile) și mai ales filme (scuzânduse pentru intervalele în care, din varii pricini, au absentat din sălile de cinema). Febrilitatea lui Marian Papahagi e cuceritoare. Citește monstruos, dar e angoasat de „deslânarea” lecturilor sale: „amestec Erasm cu modernismul portughez, metodele teatrale ale lui Grotowski cu Xavier de Maistre, Gide cu Machado de Assis, patristica și reprezentațiile teatrale la Florența în secolul XVI, istoria conciliilor ecumenice cu Elogiul nebuniei și cam asta” (p. 49). Surprinzător de circular, totuși, haosul
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]
-
pe care le aveți. Dar iată cum stau lucrurile în literatura noastră de după 1800: generațiile coincid aproape perfect cu modificările de paradigmă istorică. 1840, debutul Romantismului cu programul Introducției la „Dacia literară”; 1870, junimismul critic maiorescian; 1900, naționalismul iorghist; 1920, modernismul lovinescian; 1950, realismul socialist, urmat de mica liberalizare care a permis un remake modernist; 1980, postmodernismul; 2000, literatura postcomunistă. Singurele „precipitări” se constată în apariția modernismului lovinescian, când la mijloc este Primul Război Mondial, și în cazul literaturii douămiiste, când
Neuitatul Thibaudet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3261_a_4586]
-
cu programul Introducției la „Dacia literară”; 1870, junimismul critic maiorescian; 1900, naționalismul iorghist; 1920, modernismul lovinescian; 1950, realismul socialist, urmat de mica liberalizare care a permis un remake modernist; 1980, postmodernismul; 2000, literatura postcomunistă. Singurele „precipitări” se constată în apariția modernismului lovinescian, când la mijloc este Primul Război Mondial, și în cazul literaturii douămiiste, când la mijloc este Revoluția. Tinerii care s-au luat la harță cu vârstnicii în anii 1930 aparțin aceleiași generații: Mircea Eliade are doar cu opt ani
Neuitatul Thibaudet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3261_a_4586]
-
apariția Marilor Speranțe, asistăm la debutul modernității - ca stare de spirit - în roman. Ficțiunea se construiește acum sui generis, nemaifiind „invenția” exclusivă a unei singure conștiințe auctoriale. Deus otiosus, acel autor omniprezent și omniscient al trecutului, se descompune ireversibil, în modernism, în rețeaua semiotică a propriei creații. David Copperfield, o altă capodoperă a subtilităților metatextuale, este cel de-al optulea roman publicat de Charles Dickens și a apărut în folieton (între 1849 și 1850) înainte de a fi un volum de sine
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
putea fi destul de prețioase“. Gustul lui merge în sensul literaturii naționale. Epoca este a înfruntării dintre curentul poporan, cunoscut și ca, după numele revistei conduse la început chiar de Chendi și apoi de Iorga, sămănătorism, și simbolism, primul avatar al modernismului poetic, susținut de viitorul mare lingvist Ovid Densusianu. Chendi n-are antene decât pentru cel dintâi. Nu e la el atât o chestiune de ideologie literară, cât una de sensibilitate. Îl adoră pe Goga, îl detestă pe Macedonski. Despre simbolistul
Centenar Ilarie Chendi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2979_a_4304]
-
asiduu de Geo Bogza, de Ștefan Roll, de Victor Brauner și întreaga liotă tributară suprarealismului autohton. Numai că antecedentele ilustre vorbeau prea puțin vizitatorului, vag inițiat. Informațiile lui, pe atunci, proveneau strict din Istoria călinesciană, parcimonioasă și parțială cu evoluțiile modernismului. Altele erau motivațiile vizitei. Trecuseră câteva luni numai, de când Sașa Pană dăduse proba că înțelege să încurajeze incipientele tentații ale liceanului de a-și apropia domeniul literelor. Nici mai mult nici mai puțin, îi acceptase colaborarea în cadrul programelor postului cultural
Centenar Sașa Pană: Cele mai vechi amintiri by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/14929_a_16254]
-
Gabriel Dimisianu Reiau examinarea momentului literar 1945-1948 cu aceste însemnări pe marginea romanului Revolte al lui Felix Aderca, apărut în 1945 la Editura Fundațiile Regale. Să încep prin a aminti că F. Aderca, unul din militanții cei mai energici pentru modernism, a fost un scriitor prolific și inegal, răspândit în variate activități, manifestat ca poet, romancier, dramaturg, eseist, critic literar, traducător, autor de s.f., alcătuitor de biografii romanțate și de cărți de aventuri pentru tineret. Să mai adaug că romanul Revolte
Un roman parabolă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15395_a_16720]
-
și toți pereții se dezgolesc provocator// din tablou mă salută bunicul chefliu/ ofițer cu mâna zvâcnind la chipiu/ călare pe râsul nostru de copii/ pierduți în aurore sinilii" (Tablou). Fluida materie lirică iese mai întâi, decantată, purificată, din retortele (neo)modernismului, cu accentul pe metaforă și stilul înalt al ,șaizeciștilor"; cu o aceeași radiere a realității cotidiene și fixare într-un cer intermediar. Nimic biografic, prozaic, accidental în sens existențial nu transpare în asemenea versuri limpezite de orice ,impuritate", abstrase din
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
imagini exotice, fără nici un moment de respiro sau baremi de liniște sapiențială. Plăcerea nebună a celui care se joacă și se bucură de cuvinte, asociindu-le imprevizibil, răsucindu-le și ciocnindu-le ca la biliard, e mai puternică decât figurația modernismului abstract și imaginația eterată a exponenților lui. În Orologiul cu statui, elementele intră într-o adevărată frenezie (combinatorie sau disociativă), particulele sunt de o mirabilă diversitate, între pulsari apar ,vâltori nesfârșite", iar din ,cristalul orb" ,se îngrașă corpusculi entropici". ,Fluviul
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
coaja curge albă de pe nuci/ lumea se transformă în culoare/ absorbi copacii făcându-i simboluri și fulgi"). Cele două modalități lirice au deopotrivă avantaje și dezavantaje: speculație mai bogată într-o parte, expresivitate sporită în cealaltă, o anume fadoare a modernismului grav, o lipsă de substanță a postmodernismului pestriț. Poate că nota de originalitate a lui Liviu Georgescu - ultim ,optzecist" - e de căutat și de găsit în această curioasă poziționare într-o intersecție a epocilor și formulelor literare.
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
și voci ale Noului, scriitori, arhitecți, ingineri și edili mergând în sensul progresului. Nu întâmplător, creatorii cel mai frecvent întâlniți în această originală Întoarcere... sunt Arghezi, Camil Petrescu, Felix Aderca și Mihail Sebastian, Lovinescu însuși, adică tot atâția exponenți ai modernismului și oponenți virulenți ai tradiționalismului. Mai rar apar avangardiștii (cu excepția lui Geo Bogza), poate pentru că excesele lor debordează din cadrul unui liberalism consistent, dar moderat, democratic. Soliditatea instituțiilor și exhibițiile rebelilor merg mai greu împreună. Cât despre punctele de vedere și
Tren de plăcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11116_a_12441]
-
în pragul morții și stările-limită ale corporalității sunt autentice la cel de-al doilea și mult prea artificioase la cel dintâi. Privit cu exigență maximă, H. Bonciu e un scriitor minor. Integrat în peisajul interbelic, rolul său de catalizator al modernismului nu e deloc de neglijat. Ținta lui principală e sfidarea antiburgheză, ce se găsește la originea unei bune părți a modernismului. Aceasta e partea socială. Sensul negativist se regăsește în toate componentele acțiunii sale literare. În direcția estetică sunt vizate
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
Privit cu exigență maximă, H. Bonciu e un scriitor minor. Integrat în peisajul interbelic, rolul său de catalizator al modernismului nu e deloc de neglijat. Ținta lui principală e sfidarea antiburgheză, ce se găsește la originea unei bune părți a modernismului. Aceasta e partea socială. Sensul negativist se regăsește în toate componentele acțiunii sale literare. În direcția estetică sunt vizate deconvenționalizarea narațiunii, puternica ei subiectivizare, deconstrucția romanului și a personajului. Autorul pactizează cu personajul. Romanul Bagaj... se prezintă ca o transcriere
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
au fost valorificate descoperirile mai noi, dintre care reeditarea corespondenței cu Aretia Panaitescu de către Barbu Cioculescu este cea mai importantă. Noi sunt și câteva trimiteri la psihanaliza lui Jung, la manierismul lui Hocke sau la ideea lui Hugo Friedrich despre modernism ca ,romantism deromantizat". Dar cea mai importantă referință se face, relativ frecvent și, deci, semnificativ, la Dionisie Areopagitul. Ea e un simptom al tipului de lectură teologică, fundamental nou față de 1965. Acum, în 2004, Dumitru Micu are un principiu unificator
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
punctul cel mai interesant al discuției - modelul teoretic conturat se dovedește incongruent cu aplicațiile critice pe care tot Lovinescu le face. De observat, mai întâi, că elogiul prozei obiective și negarea lirismului în roman par caduce în raport cu teoria și practica modernismului epic, romanul subiectiv fiind bine ilustrat în deceniul patru de Camil Petrescu, Anton Holban, Mircea Eliade ori M. Blecher. Apoi, criticul, nerefuzându-și satisfacția de a constata evoluția Hortensiei Papadat-Bengescu în sensul creației obiective, își vede flagrant contrazisă teza subiectivității
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
aceleiași umori care îl determinase să-l includă pe Ilarie Voronca printre "tradiționaliști", îl plasează pe Topîrceanu în rîndul "moderniștilor". Trece parcă voit peste una din puținele izbucniri sarcastice ale poetului : Și noi facem mallarmism cuțovlah, pe care îl numim modernism" (Scrisori fără adresă). Contestat de unii critici ai vremii lui (Iorga, Lovinescu, P. Constantinescu), ignorat în mare măsură de criticii mai noi, George Topîrceanu (21 martie 1886 - 7 mai 1937) rămîne, fără discuție, un scriitor interbelic extrem de agreat de cititori
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10755_a_12080]
-
catalyst of the ideologies strongly remarked after the end of the First World War. The Italian cultural space, through the ideas promoted by Benedetto Croce, Giovanni Gentile and Antonio Gramsci, were strong integrated în this context.. Keywords: Gramsci Antonio, Marxism, Modernism, conservative, B. Croce, State aș an activity, power State, G. Gentile. Descumpănirea culturală de la sfârșitul secolului al XIX-lea se anunță, în mod esențial că, o criză a filosofiei pozitiviste ce a dominat universul gândirii în a doua jumătate a
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
a modernist one. On the contrary Gentile puț forward a conservative social vision. He was afraid of the labour moviment. În the beginning of first word war, Gentile was facsinated by intervenționist rethoric: on the contrary Croce criticize it. Keywords: Modernism, conservative, naționalism, word war, State. Nel 2010, nel carteggio del nazionalista Vittorio Cian, è stată pubblicata un'interessantissima lettera di Benedetto Croce, a seguito della commemorazione che l'interlocutore aveva dedicato a Umberto I. "Tu săi che le mie simpatie
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
parte con i socialiști, tenendo în piedi lo stato di diritto. Nel mio successivo volume del 2002, ho voluto mettere în parallelo le posizioni del giovane Croce con quelle originarie di Giovanni Gentile. Facevo notare, în quella șede, che îl modernismo di Gentile appare attraversato da "opposte correnti" ed anzi che esso, di queste, possa avere costituito una "proiezione capovolta"3. Gabriele Turi aveva fatto notare come i suoi scritti giovanili șui costumi popolari siciliani fossero intrisi di un populismo refrattario
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
crociano. L'intesa fra i due, nel primo Novecento, nasceva sulla base della necessità di stringere un'alleanza contro la superficialità della cultură positivistica e la scarsa tensione etică dell'Italia giolittiana, mă partiva da premesse diverse. Quando parlavo di modernismo come proiezione capovolta, intendevo îl fatto che la statualità modernă, per Gentile, diventava sostanzialmente la garanzia dell'ordine perduto con la fine dell'antico regime. Anche îl giudizio sul marxismo sembrava în parte convergere, nel senso che per Gentile esso
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
comunicarea de masă. Astfel orașul devine motorul modernității, cel care generează cultură înaltă a elitei și permite stabilirea unor canale eficiente de comunicare între indivizi. Aceste elemente și nu numai, vor închega comunitatea, iar comunitățiile astfel constituite vor întări statul-națiune. Modernismul aici descris, va fi contestat de perenialism, concept ce plasează națiunea ca fiind un fenomen social cu origini în vechimea istoriei, o versiune actualizată a comunităților entice imemoriale, situație ce induce existența unei continuități între grupurile entice premoderne și națiunile
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
semnarea Tratatelor de la Romă. Documentul poate fi vizualizat la adresa http://www.eu2007.de/de/News/. 10 Ibidem. 11 Georgiu Grigore, op.cit., p. 157. 12 Paul Sabourin, Naționalismele europene, Editura Institutul European, Iași, 1999, p. 70. 13 Anthony Smith, Naționalism și modernism, Editura Epigraf, Chișinău, 2002, în Grigore, Georgiu, op. cît., p. 157. 14 Paul Sabourin, op. cît., p. 127. 15 GeorgiuGrigore, op. cît., p. 57. 16 Ion Diaconu, Cultura și drepturile omului. Identitate. Diversitate. Multiculturalism, Editura ProUniversitaria, București, 2012, pp. 11-17
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]