1,306 matches
-
Shakespeare. Din prostească lene și nerăbdare, din nu mai puțin prosteasca marotă de a fi la curent cu toate noutățile, în loc să profităm de neprețuitul privilegiu de a-l putea citi pe Iorga în original, ne pierdem vremea cu toate pedantele mofturi, atât în perisabile, ale unor literați francezi, dintre care unii neagă pasiunile și conștiința, alții inventă ceva ce poartă neperceptibilul nume de „aliteratură”, iar alții își fac o fală din a fi urinat pe mormântul lui Chateaubriand! Crispări ale neputinței
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
pildă, pe care-l găsesc pretențios și lipsit de har). Pretențiile acestea de nivel estetic superior și teama de a se compromite cu gusturi prea simple și cu aprecierea unor opere prea accesibile sunt un simptom clar de subdezvoltare intelectuală. Mofturile estetice sunt posibile numai la cine nu are în fond nici un fel de gust pentru artă ca atare, ci doar multă grijă de a părea foarte rafinat și profund. De fapt, aceste mofturi estetice sunt o formă de mitomanie. Acum
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
sunt un simptom clar de subdezvoltare intelectuală. Mofturile estetice sunt posibile numai la cine nu are în fond nici un fel de gust pentru artă ca atare, ci doar multă grijă de a părea foarte rafinat și profund. De fapt, aceste mofturi estetice sunt o formă de mitomanie. Acum vreo treizeci și ceva de ani se bucura de mare trecere printre snobii intelectuali un foarte mediocru scriitor englez, Charles Morgan, autor al unor romane pretențioase și plate în care era vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
au dat multor grafomani iluzia că pot fi „cazuri interesante”, că tot scormonindu-și bizareriile, morburile și „trăirile”, reale sau închipuite, au o așa-numită „viață interioară” și fac, dragă Doamne, „introspecție”. Acuitate, subtilitate, „scalpel pătrunzător” și așa mai departe: mofturi! Eugenio D’Ors vorbea odată de „mitul lugubru al vieții interioare”; de asemenea, la noi, T. Mazilu în același admirabil volum pe care-l pomeneam la început îi denunța și el iluziile. N-am nimic, vai de mine, contra vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
1 mai 1893 până la 1 mai 1894. Actorul Ștefan Vellescu, autor și de scrieri dramatice ocolite de succes, este director și proprietar al acestui mensual, pe care l-a scos cu scopul de a face concurență revistei lui I.L.Caragiale, „Moftul român”. Gazeta nu obține însă audiența scontată și, după unsprezece numere, Vellescu renunță la editarea ei. Un program vag, redactat în termeni ezitanți, este propus prin articolul Albine și viespi, tipărit în primul număr. Revista va întreprinde o selecție a
ALBINE SI VIESPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285226_a_286555]
-
prezente înțepături la adresa revistei concurente și a directorului ei, considerat „un moftangiu”. Apariția în cotidianul „Vestea” a unui articol dedicat lui Caragiale provoacă din partea lui Vellescu o reacție iritată (Biografia unui om maaare!?). Criticile sunt îndreptate și spre literatura „directorului mofturilor bucureștene”. Acesta, se spune cu ironie, ar pregăti o comedie nouă, intitulată Piper fără sare sau Nș 13”, care ar reprezenta „o săritură bunicică de la Nș 9 la Nș 13”. Aluzia la comedia lui Caragiale O noapte furtunoasă sau Nș
ALBINE SI VIESPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285226_a_286555]
-
dramaturg și prozator. Este fiul Margaritei (n. Violani) și al lui Iulius Ispirescu, avocat. Urmează școala primară și Liceul „I.L. Caragiale” în orașul natal și va absolvi Facultatea de Filologie a Universității din București. Funcționează ca redactor-șef al revistei „Moftul român” (din 1990), director artistic al Teatrului Național din București (1993-1996), consilier la Centrul de Integrare Europeană - UNESCO (1992-1999). A debutat, la recomandarea lui Nicolae Velea, cu povestiri scurte în „Luceafărul” (1960), iar în dramaturgie, cu piesa Trăsura la scară
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
o dotă substanțială). Apare în „L’Élan littéraire” (Liège), în „Bulletin officiel de l’Académie des Muses Santonnes”. La întoarcerea în țară încearcă, fără succes, să ducă mai departe „Literatorul”. Dezaprobarea publică îl va urmări în continuare multă vreme. „Ghimpele”, „Moftul român” fac din M. un trist personaj de comedie. Refugii îi vor fi poezia, cenaclul, colaborarea la revista simbolistă „La Wallonie” (Liège), la „Revue française” și la „Revue du monde latin”. Reapar „Literatorul” (doar câteva numere, 1886-1887) și „Revista independentă
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
mea, e ora indexării, apărându-i în 1994. Este prezent, de asemenea, în numeroase antologii de proză umoristică. Colaborează cu versuri, proză și publicistică la „Ateneu”, „Vatra”, „Luceafărul”, „Orizont”, „România literară”, „Transilvania”, „Tribuna”, „Urzica”, „Al cincilea anotimp”, „Orient latin” (Timișoara), „Moftul român”, „Cuvântul liber” (Târgu Mureș), „Adevărul Harghitei”, „Mesagerul transilvan” (Cluj-Napoca) ș.a. Deși prozele lui H. nu au trecut neobservate la apariția în paginile revistelor, volumul Iubita mea, e ora indexării atrage atenția asupra unui alt gen de literatură, fiind o
HURUBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287471_a_288800]
-
culturală consistentă și nu tocmai blajină, cu medii neutre, fără acele influențe inevitabile născute din coabitarea curentă, pare a fi luat locul tuturor celorlalte motivații cu funcții bine precizate în asemenea momente. Venirea la București nu este, așadar, un simplu moft, ci o modalitate directă și eficientă de spargere a barierelor de cunoaștere și de comunicare. Iar în acest context, venirea lui Tolan este cu adevărat una impresionantă. El nu a adus aici atît o expoziție, fie ea și alcătuită din
Un enciclopedist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17149_a_18474]
-
se și căsătorește. Acolo i se naște, în 1900, și primul copil, viitoarea romancieră Henriette Yvonne Stahl, cel de-al doilea, Henri H. Stahl, ilustru sociolog peste decenii, venind pe lume după un an, la București. În 1901 debutează la „Moftul român”, cu sceneta Furtună conjugală, iscălită Stahl. Tot atunci se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, licența luându-și-o în istorie, probabil în 1907. Între timp intrase în corpul stenografilor de la Parlament, al cărui
STAHL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
ca piese de teatru pentru amatori. După 1989 compune, pe lângă scenarii de film și televiziune, farse radiofonice, teatru pentru copii, versuri pentru cuplete de muzical (Idolul și Ion Anapoda, adaptare după G. M. Zamfirescu), comedii (Furtul secolului, premiată de revista „Moftul român”). Pentru libretul la Divanul persian (muzical după Mihail Sadoveanu) este distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor. Scenariile sale obțin de două ori Premiul Asociației Umoriștilor și trei premii ale Asociației Profesioniștilor de Televiziune din România. S. inaugurează în 1955 colecția
SAVA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289517_a_290846]
-
Descrierea mesei este înceată și ritualul ei dezvăluie relațiile adevărate din sânul familiei. Copiii din prima căsătorie nu se înțeleg cu cei din a doua, iar tatăl, pentru a păstra unitatea familiei, este dur și justițiar. Când mezinul, Niculae, face mofturi la masă, mâna tatălui îl lovește necruțător. Din primele douăzeci de pagini cititorul ia cunoștință de toate problemele familiei: existența celor două loturi de pământ și lupta pentru a le păstra neștirbite, disensiunile dintre frații vitregi, planul de a fugi
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
în lagărele de refugiați prin care a trecut în Germania și Italia, în fuga sa spre Occident. U. a mai publicat volumele de versuri pentru copii Balada neatârnării (1977), Pescarii de pe apa de argint (1989) și o culegere de epigrame, Mofturi de privighetoare (1992). Postum a apărut Nod în papură (2001), unde editorul a reunit poeziile tipărite după 1991 în „Renașterea bănățeană”, la rubrica aleasă a da și numele cărții. Sunt aici texte concise, alcătuite mai ales din câte două catrene
URECHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]
-
1976; Balada neatârnării, cu ilustrații de Doina Micu, Timișoara, 1977; Eminescu, Timișoara, 1979; Ulcioare de Horezu, Timișoara, 1982; Toamna poetului, Timișoara, 1986; Pescarii de pe apa de argint, Timișoara, 1989; Orașul martir Timișoara, Timișoara, 1990; Premiul Nobel pentru singurătate, Timișoara, 1991; Mofturi de privighetoare, Timișoara, 1992; Nunta utopică, Timișoara, 1993; Poezii alese, pref. Eugen Dorcescu, Timișoara, 1998; Nod în papură, îngr. și pref. Mugurel Jula, Timișoara, 2001. Repere bibliografice: Micu-Manolescu, Literatura, 148; M.N. Rusu, Damian Ureche, LCF, 1966, 6; Ion Cocora, „Invitație
URECHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]
-
lui I.L. Caragiale, acesta trimițându-i apoi, după plecarea în Germania, scrisori afectuoase, pline de umor. U. avea faima unui personaj original, biciclist pasionat, excursionist, alpinist, dar și om de spirit scăpărător, cunoscut și apreciat pentru foiletonistica lui umoristică din „Moftul român”, „Vieața” (e, până în martie 1895, unul din directorii publicației), „Naționalul”, „Lumea veche” (revistă literară și umoristică pe care o editează în 1896 și la care colaborează și bunul său prieten I.L. Caragiale), „Adevărul de joi”, „Pagini literare”, „România jună
URECHIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290375_a_291704]
-
re)capătă aplombul și eficacitatea. Un tur de forță a realizat Z. alcătuind majoritatea articolelor despre reviste și ziare în Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, unde sute de micromonografii îi poartă semnătura („Adevărul”, „Albina românească”, „Arhiva”, „Buciumul”, „Epoca”, „Moftul român”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Gazeta de Transilvania”, „Românul”, „Timpul”, „Tribuna”, „Universul” ș.a.m.d.). Se adaugă o seamă de profiluri de autor (Alexandru Antemireanu, Ion C. Bacalbașa, Eugeniu Carada, Sofia Cocea, Alexandru D. Xenopol ș.a.). Sunt cuprinse
ZASTROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290716_a_292045]
-
Societății Scriitorilor Români). Atât în studiile introductive, dar mai cu seamă în Publicul și arta lui Caragiale, scriitorul e definit ca un spirit junimist, neîncrezător față de „inovație” (forma fără fond), dar și față de noutatea ca atare, luată drept gogomănie și moft, ca un „moralist” în sensul francez: constructor de tipuri și portrete. Observația lui Caragiale s-a aplicat unei societăți specific românești, iar așa-zisul schematism al personajelor din Momente se explică prin stadiul de nediferențiere a tipului de mahala. Z
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
sarcastică, Z. pune în discuție mai toate ideile curente ale epocii, de la doctrinele filosofice (intuiționism, freudism) și politice (liberalism, comunism, fascism) până la ultimul strigăt al modei. S-a regăsit adesea pe pozițiile junimiste și ale lui Titu Maiorescu, respingând nonvaloarea, „moftul” cultural, diletantismul, imitația pripită, „beția de cuvinte”, „slugărniciile tardive”, totul în numele autenticității, singura care trebuie să canalizeze actul de cultură, talentul și creația, „tehnica”, adică „localismul esențial”, traductibil ca specific național. Rămâne atașat de marile valori naționale (Eminescu, Creangă), veștejește
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
prinț străin pe tronul Principatelor Unite: premisele unei opțiuni, În Europa XXI, VII-VIII, 1998-1999, Iași, p. 83 și urm.; Idem, Carol I al României, p. 25-38. </ref>. Se cuvine a fi admisă acea accepțiune indicativă de faptul că, peste orice „mofturi partidice”, cerința „prințului străin” răspundea stingerii „suferinței recunoașterii externe de titlu princiar”, nu neapărat după normele occidentale ale „preseanței”, În cazul voievozilor Moldovei și Valahiei. Ion Ghica, el Însuși Încercat de ambiții de domnie, semnala inadecvențele titlului de „principe”, nespunându
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
în acest context, deoarece dovedirea filiației a fost un proces-cheie. Pentru cei care proveneau din familii mai înstărite înainte de colectivizare, rudenia a devenit o resursă vitală; pentru cei ce proveneau din familii mai modeste, rudenia celor dintâi a devenit un „moft” și un mijloc de a acapara pământ. Pe lângă prezentarea legislației și a tribulațiilor legate de aplicarea legii, Katherine Verdery situează comparativ contextul agriculturii de după 1990 din România atât în rândul statelor din estul Europei, cât și al țărilor puternic industrializate
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
BUNICII 2.1. Copii crescuți de ambii bunici versus copii crescuți de bunicul „unic” Deși între bunici și nepoți există o legătură emoțională puternică iar aceștia din urmă se simt foarte bine în compania bunicilor, dispuși să le satisfacă toate mofturile, atunci când bunicii preiau sarcinile și responsabilitățile părinților, situația se schimbă. „În unele state (Anglia, Germania, Portugalia), recensămintele populației utilizează o categorie specială care desemnează nucleele familiale constituite din bunici (sau bunic) și unul sau mai mulți nepoți care coabiteză pentru
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
cei de pe vremea lui Ceaușescu”, care de obicei lucrează „la stat” și sunt „leneși” sau „acri”, încă „se mai cred pe vremuri”, și vânzătorii „noi” sau „tineri”, ce „lucrează la privat”, sunt „drăguți și amabili”, „te servesc repede și fără mofturi”. Diferențele de comportament față de client „înainte” și „după” ’89 sunt precizate și de lucrătorii în domeniul comerțului și serviciilor. (S2), care a fost și este în continuare gestionară, comentează situația în felul următor: Nu conta vârsta, nu conta, să zicem
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
patrimoniale publice. De cele mai multe ori, ei se cred neglijați, mai ales, pentru că nu ocupă o funcție mai bună în sistem. Totul începe de la existența unor probleme personale de natură financiară, prin îmbolnăvirea unor membri ai familiei, ca urmare a unor mofturi pe care nu-și permit să le satisfacă sau dorinței de a trăi pe picior mare. Totuși, pe ultima sută, operează bunul-simț. După ce „șterpelesc” o jumătate de milion de dolari, pentru o foarte lungă perioadă de timp, se opresc. Detractorul
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
producție și regie în cadrul firmei Filmer. Colaborează, începând din 2002, la „România literară”, care îi va acorda și Premiul pentru debut la apariția romanului Mesteci și respiri mai ușor (2002), carte ce obține, de asemenea, un premiu oferit de revista „Moftul român” și o distincție din partea revistei „Cuvântul”. Făcând parte dintr-un val de tineri furioși ai „noii generații”, P. pare că adună la un loc, în textul său, scriitori dintre cei mai diferiți, români și străini. Scrisul lui este ilustrativ
POPESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288925_a_290254]