1,324 matches
-
cu ceilalți și cu munca noastră (Manz, 2005, pp. 23-24). Când suntem bine dispuși, lumea, viața, oamenii, viitorul ni se par importante; suntem plini de speranță, totul ni se pare minunat. Când suntem prost dispuși, ele ni se par întunecate, mohorâte, derizorii, îndoielnice, fără sens. În relațiile interpersonale, disciplina emoțională ne poate ajuta să ne împăcăm mai bine unii cu alții, să ne apropiem mai mult, să ne respectăm, să ne sprijinim/să ne susținem. Disciplina emoțională implică angajamentul de a
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
deciziilor și acțiunilor partenerului ca fiind inoportune, nejustificate, insuficiente, greșite, hazardate etc.); • disprețul, ura, minimalizarea partenerului; • închiderea afectivă și verbală; • izolarea; • dorința prea mare de control sau de putere 77; • dezaprobarea (și/sau contestarea) unicității partenerului; • (constanta) proastă dispoziție; atitudinea mohorâtă, îmbufnată, de neîmpăcare; • batjocorirea, umilirea partenerului; • lipsa de interes, de atenție, de grijă față de el; • starea încordată, de permanentă nemulțumire; • găsirea de obstacole în calea cooperării; • neglijarea stărilor emoționale ale partenerului; • lipsa de sensibilitate și dificultatea de a găsi o
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
o imagine mult mai autentică despre sine. Sociabilitatea se diminuează, făcând loc rezervei, discreției; asta se Întâmplă Întricât lucrurile care altădată Îl amuzau acum i se par dintr-odată superficiale și lipsite de interes. Conjuncție disonantă: Perioadă de stări sufletești mohorâte. Maturizarea inerentă acestui tranzit dă impresia că Îl „Îmbătrânește brusc” pe individ, iar bilanțul pare negativ. Individul adoptă un comportament distant, morocănos, sever. Pe de altă parte, toate neplăcerile de ordin fizic ce apar În timpul unui tranzit al lui Saturn
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
îngrijitor al postumei Lupta cu inerția și autor al volumului Moartea unui poet, 1972) -, precocele Labiș devenise în scurt timp personalitate polarizantă: era clasicizat. Cum cercul vieții lui fulgurante se încheia în a douăzeci și doua noapte a unui decembrie mohorât (1956), cum ale sale ultima verba (notate de Aurel Covaci la căpătâiul muribundului) se refereau la Pasărea cu clonț de rubin care-l strivea, evenimentul tragic a avut imensă audiență. După mai mult de două decenii, Mircea Tomuș punea sub
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
elegie cu acest titlu, propulsând-o într-un timp cosmic, undeva deasupra limitelor planetare: Pe fag dulce-amărât / Arde, mamă, alba-ți stea. / Te uitași la ea atât / Încât semeni azi cu ea" (Steaua mamei). Accente imnice imensifiante alternează cu paranteze mohorâte, lamentatorii, nimic neputând suplini dispariția ei: "Nu-mi mai e dor de nimic, mamă, / Numai de tine mi-i dor" (Litanii pentru orgă). Văzută ca prezență complexuală a-tot-veghetoare, ea dă sens unor chemări prelungi, reminiscențelor afective, traducând și particularizând ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
la 3 iulie 18895, iar Maiorescu a acceptat-o. Ceva mai tîrziu (1898), prin Memoarul familiei mele, tot ea și-a repetat afirmația, mai pe larg: "Mama mi-a spus odată cînd era mai veselă căci de obicei era mereu mohorîtă că pe Mihai l-a născut într-o iarnă grea, din 1849, cu o zi mai devreme de Crăciun, botezîndu-l în legea străbună, în luna ghenarie, la Botoșani, căci sătucul nostru nu avea preot și că tata a vrut așa19
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
să aibă o sursă mult mai misterioasă. Iar la sfârșitul tragediei, imaginea celor doi etern îndrăgostiți, imortalizată prin cele două statui de aur ce le vor împodobi mormintele, va căpăta o aură, un nimb strălucitor, singurul care va lumina dimineața mohorâtă a înmormântării, când soarele, întristat, nu va voi să se arate printre nori. Frumusețea, dragostea și moartea își împletesc sclipirile în această stranie lumină, izvorâtă cu siguranță de altundeva decât din natură, până-ntr-atât de bine știe Gorgo să
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
obiective mai înalte. Un fitecine valorează mai puțin, în materie de ideal, decât un obiectiv înalt, cum ar fi viața preafericită. Democrit definește idealul astfel: să-ți petreci viața în modul cel mai fericit cu putință și cel mai puțin mohorât. Fără a te măsura cu altul, ci luând întotdeauna ca reper acest ideal. 9 Și apoi să râzi... Să nu te temi de nimic și de nimeni - nici de zei, nici de cei mari; să nu întreprinzi nimic peste puterile
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
departe; prea devreme; dificil; dormi; a doua zi; existență; familie; feerică; forțe noi; fresh; grea; harnic; inimioare; inițiere; interesantă; iubire; îmbulzeală; un alt început; un nou început; înflorită; înnorată; întrebări; întuneric; lecții; lenevie; lenoasă; liniște; liniștită; lună; magnetul trezirii; mare; mohorît; moment al zilei; muncă; nasol; nașpa; nedormit; nervi; noi; nori; nouă zi; nu; oameni; obositoare; obositor; oftare; ora 8; oră; oribil; piele; plînsete de copii; poftă de a trăi; porumbei; proaspătă; puritate; e răcoare; răsare; a răsărit; rea; realitate; relaxare
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
moft (3); necăjire (3); neînțelegere (3); neliniște (3); neplăcere (3); plînset (3); rău (3); adîncă (2); amar (2); boală (2); copil (2); dură (2); emoții (2); eșec (2); gînd (2); indignare (2); izolare (2); liniște (2); de lungă durată (2); mohorît (2); necazuri (2); nevoi (2); nu (2); obidă (2); oboseală (2); om (2); pe (2); plecare (2); prieten (2); prieteni (2); prostie (2); sesiune (2); suflet (2); supărat (2); temporară (2); urît (2); veșnică (2); pe viață (2); actual; Adi
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
3); culoare (3); emoție (3); frunze uscate (3); moarte (3); natură (3); recoltă (3); roade (3); ruginiu (3); arămie (2); belșug (2); cad frunzele (2); fericire (2); fructe (2); frumos (2); frumusețe (2); frunze arămii (2); grea (2); întristare (2); mohorît (2); neplăcere (2); posomorît (2); răcoare (2); sumbră (2); sumbru (2); timpurie (2); vînt (2); ziua mea (2); afară; agonie; an școlar; cel mai frumos anotimp; apă; apus; apus devreme; arături; argintie; argintiu; avuție; bani; blîndă; boboci; bucurie; cad frunze
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
supărat (163); vesel (49); supărare (27); lacrimi (24); fericit (21); durere (20); bucuros (19); singur (15); melancolie (14); suferință (14); posomorît (13); lacrimă (12); om (10); plîns (10); melancolic (9); nefericit (9); abătut (8); amărît (8); depresie (8); îngîndurat (8); mohorît (8); ploaie (8); necaz (7); singurătate (7); copil (6); necăjit (6); plînge (6); tristețe (6); urît (6); dezamăgire (5); îndurerat (5); probleme (5); sărac (5); deprimat (4); eu (4); indispus (4); mîhnit (4); rău (4); sentiment (4); stare (4); suferind
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
curcubeu; demult; devreme; dificultate; dispoziție; drag; dulce; Dumnezeu; durată; efemeritate; elefant; etern; faină; fără; favorabilă; fericire; frumusețe; fuge; furtunoasă; generații; ger; grade Celsius; grețoasă; greu; hobby; imensitate; interes; iubire; cum te îmbraci; încîntat; îndepărtată; îngrijorare; înnourată; întunecată; întunecoasă; mare; meteorologie; mohorîtă; multă; natură; nea; necunoscut; negativă; nervi; nestatornic; nestatornică; ocupație; odihnă; ore; parcare; pas; perioadă; pierdută; planuri; plimbare; ploi; posomorîre; primăvara; prognoză; prognoză meteo; rapid; de război; război; sănătate; scurtă; senin; senzație; senzații; sîngeroasă; cu soare; somn; sorți; speranță; starea naturii
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Moș Crăciun, / Moș Crăciun / Cel mititel, / Mititel / Și-nfășățel."119 Liantul ontologic dintre cer și pământ este ilustrat antitetic, opozițiile semantice având rolul de a anula, de fapt, dihotomia existențială sacru / profan. Oximoronul, de la nivel sintagmelor descriptive (veșmânt de primăvară, negru, mohorât) este reluat la nivelul macro-textului care se organizează în jurul conflictului existențial dintre Dumnezeu și Moș Crăciun care-și părăsește statutul de zeu solar și duce pe umeri povara pământescului: "Bună vremea la fereastră, / La boieri, la dumneavoastră, / Ia sculați, / Boieri
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Dumnezeu și Moș Crăciun care-și părăsește statutul de zeu solar și duce pe umeri povara pământescului: "Bună vremea la fereastră, / La boieri, la dumneavoastră, / Ia sculați, / Boieri, sculați, / Vestea nouă de-ascultați, / Că s-a născut Dumnezeu / Cu vestmântul mohorât, / Lung din cer până-n pământ. / Lucia, măre, soarele, / Iar la dreapta stelele. / S-a făcut pârâu de vin, / Dumnezeu că mi-a sosit. / Se scăldară, / Se-mbăiară, / Cu sfânt mir se miruiră, / Cu veșmânt de primăvară, / Veșmânt negru, mohorât. / Tare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vestmântul mohorât, / Lung din cer până-n pământ. / Lucia, măre, soarele, / Iar la dreapta stelele. / S-a făcut pârâu de vin, / Dumnezeu că mi-a sosit. / Se scăldară, / Se-mbăiară, / Cu sfânt mir se miruiră, / Cu veșmânt de primăvară, / Veșmânt negru, mohorât. / Tare-i lung până-n pământ, / Parcă-i soare răsărind. Mai de la vale de el, / Scaldă-se și Moș Crăciun, / Dar Dumnezeu ce-mi grăia: / Măi, tu cui te-mpotrivești? / Ție că mă-mpotrivesc, / De mă scald, de mă-mbăiez, / C-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
orgoliul rănit, demnitatea, mândria, resemnarea, amestecul acesta de sentimente mai mult sau mai puțin contradictorii doar cu ajutorul privirii, al atitudinii, al mersului: un anume mod de a traversa curtea, de a se întoarce în grajd, de a rumega, o expresie mohorâtă, o privire fixă, apoi păscutul la oarece depărtare de celelalte surate, și asta fără a renunța o clipă la aerul acela sălbatic, impenetrabil (lăsându-se înjugată cu adversara, muncind din greu o zi întreagă fără a crâcni, fără a amesteca
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
tratamentul cu mercur. Avem nevoie de un mit Eminescu revigorat, în care să ne regăsim identitatea ("we are what we myth")232 și asumând-o, să vedem, în om și poet, exact ceea ce a fost; un individ când exuberant, când mohorât, care a iubit și a suferit din iubire, opera sa având culmile, dar și neîmplinirile inerente. Din perspectiva laturii sale umane, un eminescolog avizat și pe deplin credibil e încă și mai tranșant: "Eminescu nu era decât scribul neglijent și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
eșecul, viciul, frustrarea, violența, inclusiv ca efecte ale mâniei de clasă, din acest punct de vedere personajele lui Ammaniti amintind de tipologia pasoliniană. Visând un viitor mai bun, se străduiesc să supraviețuiască în prezent, torturați de mii de gânduri toxice, mohorâte, feroce vindicative. Așa că nu întâmplător singurul personaj pozitiv al romanului este un bătrân pediatru, obișnuit să-și îngrijească micii pacienți ca și cum ar fi proprii copii. Dar în acea noapte extrem de ciudată când cerul s-a hotărât să toarne asupra orășelului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ca și "o amintire din copilărie" (Cărtărescu: 2011, pp. 61, 143): (h2d) Siretiul, în vărateca lui lene, e oprit adesea în drumul său de iazuri mari, încungiurate cu papură ce-și înalță ciucalăii copți în soare, cu stuf, cu măturile mohorâte ca blana de urs și răgoz verde. Pe malurile iazurilor jur împrejur mătreața de un verde tânăr strălucește ca mătasa, iar în mijloc ochiul verde cel clar al apei pare negru, reflectând în el umbra lumii ce-l înconjură (Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ce curgeau prin pod și un mucegai verde se prinsese de var; cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor vechi și gratiile erau rupte, numai rădăcinele lor ruginite se iveau în lemnul putred. În colțurile tavanului cu grinzi lungi și mohorâte painjenii își esercitau tăcuta și pacinica lor industrie; într-un colț al casei, la pământ, dormeau una peste alta vo câteva sute de cărți vechi, multe din ele grecești, pline de învățătură bizantină. [...] Înaintea patului o masă murdară al cărei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
deopotrivă pentru cuplul antrenor gimnastă. Multă atenție la ajutor, asigurare, la sesizat și corectat greșelile inerente, la Învins reținerile, nehotărârea. frica și obligatoriu la apariția satisfacțiilor, a mulțumirii și chiar entuziasmului consecutiv reușitelor. Fără reușite ritmice munca devine cenușie, chiar mohorâtă. Și pentru reușite se cer respectate unele condiții, dintre care amintim doar două: 1. A găsi momentul cel mai potrivit fiecărei gimnaste când să Încerce prima dată mișcarea nouă, eventual o stare creată special, când se consideră că sunt șanse
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
moment de răscruce și, chiar dacă prăpastia care ne despărțea avea să devină curând un abis, chiar dacă delirul său de megaloman și de mitoman sfârșea după câtva timp prin a mă agasa - și atunci înțelegea că trebuie să plece, și pleca mohorât - orele petrecute împreună în acea săptămână sunt una din amintirile ce continuă și azi să mă tulbure prin intensitatea lor. Tot în acele zile am descoperit că eleganța sa, cu care mă interpelase totdeauna, ținea mai mult de grija minuțioasă
Destin by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/8428_a_9753]
-
Le Buisson" pictat de Van Gogh Ca și cum aș fi făcută ferfeniță de foarfeca picioarelor Ca și cum aș descifra cartea scrisă cu vîrful salciei Ca și cum în compartimentul meu ai fi numai tu călător Ca și cum verdele pinului lui Cézanne e negru în zi mohorîtă Ca și cum te-ai desprinde dintr-o lumină mătăsoasă Ca și cum te-ar dezmierda ochii mulțimii prezente la dezastru Ca și cum m-ai apăra cu palme-solzi Ca și cum muntele ce-l urc îl duc pe umeri Ca și cum aș dormi într-un pat de struguri
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
făcut o incursiune în Berlinul de Est. Unter den Linden și Alexanderplatz se transformaseră, se occidentalizaseră într-un mod bizar și neconvingător: un minaret uriaș pe post de turn Eiffel, clădiri cu pereți de sticlă, zone pietonale, dar și vitrine mohorîte și cheap ce degajau o tristețe ascunsă, prea multe uniforme în comparație cu ținutele civile, ca pentru a ține sub observație aspirația spre Occident pe care o exprimau jeanșii, gecile și pletele tinerilor. Am străbătut din nou dezolanta Alee Karl Marx pentru
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]