1,363 matches
-
plăpânde, amorțite de frig caută adăpost sub stratul gros de frunze uscate; pe firul de telegraf a așezat ,ca niște mărgele pe ață ,șirul ultimelor rândunele călătoare; noaptea se lasă molcom peste pădure, ca o pânză întunecată ; noapte neagră și mohorâtă; nopți reci suflate cu argint de lună; norii groși, plumburii mătură crestele dealurilor; plouă cu picuri de cerneală; IARNA - expresii frumoase -steluțe argintii umplu văzduhul; -fulgii se joacă prin aer ca un roi de fluturi albi; -ninge des, zăpada cade
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
la perceperea de către om a manifestărilor ei. Divinitatea lituaniană echivalentă lui Zamolxis (Žameluks / Žiameluks / Žemeluks) cu ultimul component însemnând „lumină, strălucire” este semnalată și cu alt element în partea finală: Žeminiuke, pe care îl întâlnim în lit. niũkùs „posomorât, sumbru, mohorât”, niùkti „a se posomorî, a se încrunta”, niũksόti „a fi sumbru, a se întuneca” și în substantive ca vgr. νύξ, νυκτός „noapte; întuneric, beznă, obscuritate”, sl. noč „noapte”, lit. naktìs „Ib.”, alb. natë „noapte, ceva întunecat, posomorât”, lat. nox, noktis
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ideal”. Identitatea solară a feciorului este revelată și prin punctul cardinal din care se face văzut lumii: „Lerui Doam’le/ Cată-n sus și cată-n jos,/ Cată-nspri soari răsare,/ Nu știu soare răsărea/ Sau îi Ionel gătit/ Cu contișu mohorât,/ Cu jubeaua vișânea” (Pogonești - Vaslui). Articolele de vestimentație îi dau flăcăului un statut superior și în plan mundan, atât contișul (< contuș), cât și jubeaua (< giubea) fiind haine ample, îmblănite, purtate de boieri sau țărani bogați. Ezitarea receptorului în a recunoaște
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
urmează traseul arhetipal al astrului. Calul strălucitor, cerut ca zestre fetei în colinda tip III, Tocmeala zestrei, are puteri hiperbolice asupra țărânii, specifice unei ipostaze a zeului solar fertilizator: „Și pe murgul cel din grajd,/ Înșălat și înfrânat/ Cu șalvarul mohorât,/ Numai aur și argint./ Și cu șeaua ’ndaurit,/ Face dâră pe pământ.” (Șerbănești - Dâmbovița). „Culoarea aurie a obiectelor legate de împărăția de peste 9 țări și 9 mări constituie culoarea soarelui. Popoarele care nu cunosc religia solară nu atribuie nici uneltelor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
consacrator, el se săvârșește în urma unui proces de selecție bazat pe cunoaștere magică: „La luncile soarelui/ Grele ploi că au ploiatu,/ De luncile s-au spălatu;/ Roșu soare a răsăritu,/ De luncile-or înfloritu;/ De galbene-s gălbinioare,/ De vânăte-s mohorâte./ Feciori fete-au d-oblicitu,/ Tot alegu-mi și-mi culegu” (Blandiana Hunedoara). Predominarea perfectului compus, aflat în contrast cu prezentul prin care se descriu florile, sugerează situarea într-un timp profan, dar unul puternic încărcat de vitalitate și fecunditate, dovadă fiind soarele roșu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
creață/ Și la țâță-i tămăiță/ Și la brâu e foionfiu” (Leșnic - Hunedoara). Marea este aici o mască pentru ipostaza masculină, prin simbo¬listica aratului și prin alegerea fetelor de măritat. Prezența lor este provocată de florile de culoare violetă, „mohorâtă”, adică aparținând cromaticii crepusculare, specific inițiatică, prin sugestia trecerii de la o etapă existențială la alta. Prima cultură după potop, îngrijită de însăși marea primordială, nu este deci de plante alimentare ori textile, ci una pur estetică, ce invocă apariția fecioarelor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și virtualei nunți: „Calu-i sur cam porumbatu/ Cu trei sfraguri de bumbacu,/ Cu trei pene-n comânacu,/ Cu trei pene-nseluite/ Cu d-argint învăluite,/ Cu d-aur acoperite” (Leșnic - Hunedoara), „Mândru-i june și-mbrăcat/ Tăt în haine de bumbac,/ Mohorâte-s d-argintite,/ Cu d-aur acoperite” (Zam - Hunedoara). Fata de împărat, fecioara inițiată, este singura care îl vede, motivul acesta cu răspândire mare sugerând de fiecare dată predestinarea și caracterul ales al „receptorului”. Tatăl mâniat, probabil de „pierderea” viitoare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Țara se mișcă, se împotrivește! Se află de reprimarea împotrivirii de la București din 21 decembrie. În ziua următoare, vineri 22 decembrie 1989, la Bârlad era liniște. Eram convocați în ședință de partid să ne plătim cotizațiile lunare. O vreme închisă, mohorâtă și eram stăpâniți de frământări și multe întrebări. Până să ne vină rândul, discutăm pe grupuri mici, în șoaptă. De la ședința din august secretarul nu mi-a mai zis nimic. Tăcerea lui era mai periculoasă decât credeam eu! După plata
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mei, el nu înțelege practic ce înseamnă să-ți iubești părinții pentru că lui îi sunt străine astfel de sentimente, cu mama lui el având o ruptură absolută și irevocabilă. Am avut noroc cu timpul, că s-a așternut un cer mohorât și o ploaie frumoasă și astfel am plecat înapoi spre Făgăraș. Și aici sufăr gândindu-mă la mama, dar sunt cel puțin în lucrurile mele și nu-mi amintesc la tot pasul de ea ca la Cârțișoara. Pot ține telefonic
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
cea mai îndepărtată vârstă, bucurându vă din plin de viitorul urmașilor, luminos și plin de roade! Sărbătorile ne oferă ocazia plăcută să facem un popas în calea vieții și să ne întoarcem cu gândul spre zilele mai senine sau mai mohorâte pe care le-am parcurs. Și astfel, și de data aceasta, mi-am amintit cu drag de anii frumoși pe care i-am petrecut la Bârlad, în mijlocul unei societăți primitoare și alături de colegi binevoitori, ca și de școlari îngăduitori, cu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
stafia bâigui mersi în timp ce Marta se deplasă în direcția extractorului de suc Waring și începu să stoarcă portocale. Epuizată, stafia se zgâia la oalele de cupru care atârnau de cârligele unui raft de deasupra tejghelei din mijlocul bucătăriei, sorbindu-și mohorât cafeaua în timp ce își muta privirea asupra unui exemplar din Daily Variety care stătea deasupra unui teanc ce includea The New York Times, secțiunea Calendar din The Los Angeles Times și Hollywood Reporter. Auzind voci sus, la etaj, am inspirat adânc și m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sau mai bine-zis din vârful Bucovinei, într-o zi de toamnă deloc frumoasă. În loc de paleta de culori de la galben până la roșu ruginiu care ne-ar fi amintit de toamnele frumoase, privirea ne era deranjată într-un fel de atmosfera mohorâtă a unei zile reci, ploiase și foarte, foarte friguroasă la început de septembrie. Norii cenușii ca niște pale de lână se încăpățânau să nu ne arate un petec de cer albastru; așa măcar să ne mai înveselească puțin. Căutam cu nerăbdare
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
o înghețată de ciocolată. Sau de un tort Krantz. Sau de amândouă. O poveste cu doi moși pe o plajă pustie Bagajele sunt gata. Coborâm, îi dau recepționerei cheia și-i mulțumesc. Drum bun. Ajungem la mașină. E o zi mohorâtă, dar, inexplicabil, e exact ce-mi trebuie acum. Constanța în luna aprilie. Blocuri, blocuri, blocuri. Stă să plouă peste blocuri. Nu știu cum reușesc, dar, până la ieșirea din oraș, prind toate semafoarele pe verde. (Viteza oscilează între 40 și 50 la oră
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
urmare, cred că mă scutiți de celelalte rezoane. Au mai fost și alți membri care au figurat în jocul păpușelor, precum Miron Pompiliu, șeful caracudei clefăitoare, Iacob Negruzzi sau carul cu minciunèle, cum îl poreclea Pogor, reprezentat prin o păpușă mohorâtă cam de coloarea ceaunului. Petru Carp, supranumit excelență, reprezentat prin o păpușă cu titva goală ca un genunche, împodobită numai cu trei peri à la Bismarck, dar de rolurile lor nu-mi mai aduc deloc aminte. Așadar, iată, în rezumat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în minte întreaga icoană a țărei mele cu munții, cu apele, cu pădurile, cu tradițiile, cu sălbătăcia ei chiar. Mă uitam la dânsul și nu-mi venea a crede ochilor. Auzi!... Un țigan autentic, în costumul lui primitiv, cu fața mohorâtă ca ceaunul, cu dăiraua 194 în mână, cu ursul Carpaților legat de botniță lângă dânsul, aici la porțile Parisului, în vechiul culcuș a lui Ludwig al XIV-lea, în mijlocul civilizației celei mai rafinate! Ce contrast izbitor, ce anacronism, ce nepotrivire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un fel sau altul, supraviețuiesc. Nu văd niciun motiv să fiu chiar eu excepția. Ajungem în Santo Domingo și autobuzul oprește victorios într-o autogară învechită. Pășesc cu recunoștință în praful mâlos și mă îndrept spre un rând de taxiuri mohorâte. Explic cu ceva greutăți la un taximetrist unde vreau să merg, înțelege rapid conceptul de „satul coloraților”, îmi zâmbește prietenos și, fără să clipească, îmi cere un preț astronomic. Negociem o bucată de vreme, mă plictisesc și mă mut spre
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
să-și aibă locul la poalele pomului de Crăciun. Dar dacă se ducea la gară, asta presupunea să-l salute în drum și pe Grigore. Nu putea să pice mai prost. Într-un colț al restaurantului, câțiva pescari cu fețe mohorâte beau în tăcere, iar în celălalt capăt al sălii, cine stătea la masă? Vameșul. Împreună cu comisarul de poliție. Imposibil să te înșeli, păzitorul ordinii publice era în uniformă. Cu ura vameșului înfiptă ca un cuțit în ceafa lui, se duse
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se îndrăgostise de Filip, și, mai târziu, conjunctura pretându-se, cine știe ce s-ar fi ales din prietenie sau chiar din iubire? Iar perioada patimilor ideologice nu le-ar fi putut pune pentru totdeauna pe una împotriva celeilalte? Da, probabil, răspunde mohorâtă rațiunea, aceea care funcționează la nivelul realităților și prieteniilor obișnuite, pe care conflictele lăuntrice sau exterioare sfârșesc prin a le distruge și, câteodată, a le transforma în ură. Asta-i viața, se spune. Dar există și o altă rațiune, mai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
timp mici, iar balcoanele nu au apărut decît tîrziu. În privința obloanelor, acestea nu au trecut niciodată mai sus de primul etaj: dincolo de acesta, companiile de asigurări admit în unanimitate că vertijul sau dificultatea escaladării țin piept tenacității hoților. Aceste ansambluri mohorîte, supuse și ele unor condiții de acordare restrictive, nu oferă nici o înlesnire în privința posibilității de a locui aici. Ultima treime, din 1982 pînă astăzi, beneficiază de un progres semnificativ în ceea ce privește calitatea lucrărilor. Arhitecții par să se fi eliberat de inhibițiile
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
noaptea crestele Pirineilor. Cu o impresie mai puțin și, vorba lui Vitalie, cu o „ciupitură” în minus în fața priveliștilor care îți spun că ești chiar acolo, că nu trăiești o iluzie livrescă. 10 iunie, sâmbătă Bordeaux VITALIE CIOBANU: O dimineață mohorâtă, umedă de ploaie, în Franța. Oprim într-o haltă, dar numai pentru o transbordare: părăsim trenul incomod în care călătoriserăm toată noaptea și urcăm într-un TGV superconfortabil, de mare viteză. Noul tren seamănă cu o navă spațială, are formă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Îmi dă dreptate. O ajut să-și ducă una din valize, pentru că avem camere pe același coridor (oare câte galerii din acestea vor fi existând?). Te poți rătăci foarte ușor. Va trebui să-mi antrenez memoria, tot străbătând nesfârșitele culoare mohorâte, numărând etajele, intersecțiile și cotiturile până la punctul de destinație - restaurantul, recepția sau odaia în care locuiesc. Camera mea este îngustă, neaerisită, dar cu un plafon destul de înalt. Ca să deschid fereastra, trebuie să folosesc o funie, care, ghinion, se rupe când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
minusculă parte a lui - pe care l-am simțit pe pielea noastră. Celor ce vor citi aceste rânduri, le cer iertare pentru redundanță. Hotelul în care suntem cazați este o clădire de cinci etaje, uriașă pe orizontală, cu coridoare lugubre, mohorâte, pe care le străbați cu un sentiment tot mai sporit de nesiguranță. Când nu mai știi dacă mergi în direcția cea bună, îți „iese în cale”, la fiecare 300 de metri, un post de supraveghetoare, în care pare să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe malul râului, în costume de baie, stau întinse pe cuverturi și ascultă muzică la casetofon. Niște copii dau cu pietricele într-un cârd de rațe. E, totuși, un cadru mai plin de viață... VITALIE CIOBANU: E o după-amiază ploioasă, mohorâtă, și singurul lucru mai bun pe care îl pot face este să plec la festivalul Yanka Kupala - poetul național al belarușilor, la Vyazynka, localitatea sa de baștină, unde se va ține și un spectacol teatralizat, cu genericul „Belarusia - înfruntând secolele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cărbune copilașul cel isteț/ Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă,/ Cum mai bine i se șade unui purceluș de treabă./ O beșică-n loc de sticlă e întinsă-n ferăstruie/ Printre care trece-o dungă mohorâtă și gălbuie 49. Cu un dinamism de crochiu bine lucrat, imaginile descrise în Călin, purtând nuanțe evidente de umor, dau sens literar celor înfățișate de poet, refăcând atmosfera (altfel decât în proză) și fixând cadrele miniaturizate în care dormea tânăra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pustie, lângă arcul în părete,/ Genunchiată stă pe trepte o copilă ca un înger (s.n.);/ Umbra ei, ce ca și dânsa stă în rugă-ngenunchiată85. Nimic nu lipsește în descriere: Pe-a altarului icoană în de raze roșii frângeri,/ Palidă și mohorâtă maica Domnului se vede86. Din mucuri ostenite cad picurii de ceară, dar ceea ce revine obsedant este faptul că, în esență, rugăciunea creează lăcașul: Muri sfințiți de-a omenirii rugăciuni îndelungate 87. Alteori, ca-n Stigoii spre exemplu, biserica apare zugrăvită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]