978 matches
-
Toate visele lui, toate iubirile și deznădejdile lui, tot ce a creat, distrus sau urât într-o viață de om se materializează printro liniuță impersonală și anostă care unește două numere, numerele hotar al existenței fiecăruia. Glasul ei suna acum molcom, undeva un greier țârâi înalt și liniștitor, câinele dădu deodată un zvon scurt, lătrând de câteva ori, apoi mârâi înfundat, aciuându-se sub grămada lui de vreascuri. Simiuc o asculta în continuare pe fată: - Pentru mine trăiește ea, și Isidora
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Cantonul rămăsese în urmă sub străjuirea stejarilor din mica pădure de șes. Podul de fier, și apăru în cale mare și cenușiu ca o arătare scheletică din altă lume. Râul care nu fusese chiar de tot cuprins în gheață, susura molcom. Se opri la capătul podului respirând greu și de abia atunci își dădu seama cât de repede mersese. De undeva, nici el nu știe de unde îi veniră în minte patru versuri de Minulescu pe care nici el nu știe de ce
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
gospodărie și spre seară trecea pe la ei. Muncea din greu pe la oameni, dar se pare că pentru el asta era ceva obișnuit. Seara târziu ieșea din sat pe câmpul tivit de stele, stătea cu ochii ațintiți undeva departe și vorbea molcom cu cei câțiva câini care de obicei se țineau de el, fiindcă întotdeauna scotea din largile-i buzunare câte un codru de pâine sau un dărăb de mămăligă. Le vorbea ca unor oameni despre lucruri neînțelese chiar de el, dar
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
să se piardă prin frunzișul dinspre vale. Făceam câteva bărcuțe din foi de hârtie și apoi încercam să le scufund cu boabe roșii de căline. Stăteam ceasuri întregi așa tolănit pe o coastă pe iarbă, la umbra pădurii, în susurul molcom de izvor, și nu cred să fi simțit vreodată o mai mare liniște sufletească decât atunci. De abia când toate bărcuțele erau scufundate iar soarele se mai zărea puțin peste dealul Gârcenilor plecam și eu spre casă. De fiecare dată
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Nici nu mai țin minte, dacă mă duceam la gară pentru a merge la Iași, sau pur și simplu mergeam la Negrești pentru altceva, fiindcă nu asta are importanță. Trecusem de pădurea statului, coborând în satul Buda apoi urcând dealul molcom la Negrea, spre pădurea cu același nume, coboram voios printr-o rariște spre Valea Mare. Era în acea zi un soare prietenos, ca de primăvară, care bătea puternic. Mai erau pâlcuri de zăpadă pe ici, pe colo, care se topeau
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Uneori, mi se pare că acest om își face de cap, cum îi era obiceiul de a face ceea ce vrea, își face de cap umblând noaptea prin grădinile Socolei ca o stafie. Despre el nu se poate vorbi în cuvinte molcome, pentru că era un om marcat de patima profesiei ca de o cicatrice. Era un medic excelent, cu unele excese, firește, și cu unele naivități incredibile. De aceea nu-mi vine în minte cineva mai potrivit pentru jocul cu viața și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
corturi": "Oare nu-i era mai ușor la inimă d-lui X, sau cititorului rus a lui "Le Nord", dacă afacerea se regula între noi și renunțam la dreptul nostru de bună voie? Nu-i părea mai bine dacă tăceam molcom și jucam după cum ni se cânta? / Sigur că da. / De aceea, oricât de slab ar fi dreptul lipsit de arme și de putere, el e tot mai tare decât nedreptatea, tot mai tare decât neadevărul. / Cu un cuvânt tătarii d-
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
păcat! LECȚIE Obișnuiam să trec, din când în când, pe la biserica „Sf. Împărați Constantin și Elena" ca să mă întrețin, câteva minute, cu preacuviosul părinte paroh, Gheorghe Popovici, fie-i țărâna ușoară, să i ascult vorbele înțelepte, spuse cu un glas molcom, sau să-i cer sfatul și ajutorul în problemele multe și grele cu care ne împovărează, cu dărnicie, viața de acum și mai de demult. Într-una din aceste vizite mi-a fost dat să asist la un fapt care
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
afluenții Bucecea, Dolina, Slatina (sic!) și Loieștii (!), după o zi-două de ploaie gîrla Humăriei curge pe sub dealul Cotîrgacilor" (Noi contribuții..., pag. 51). Această greșeală se repetă și în volumul publicat la Deva: "Pîrîul Sîcna, izvorît cale lungă din Dorohoi, brăzdează molcom Ipoteștiul" (pag. 168). Dar Sîcna nu izvorăște de la Dorohoi, ci își adună izvoarele din cîteva grădini mărginașe ale satului Brăiești, la depărtare de vreo 12 km nord-est de Ipotești și Sîcna nu și-a pus în gînd să treacă în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
al unui lan de orez, În furnicarul pestriț al unui bazar, smiorcăiala unui copil ori noroiul unei tranșee, ci În doar sinea lui: În mahmureala propriei memorii și În fantasmele care Îi jalonează țărmurile. În linia desenului și a culorii, molcomă, minuțioasă, reflexivă, care nu-i cu putință decât când inima bate de-acum cu Încetișorul. Când zeii bătrâni și meschini, și consecințele lor, nu-l mai incomodează pe om cu dușmănii și favoruri. Pictură de război. Un concept impresionant pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
călătorit la Întoarcere cu cele trei poziții În gând, Întrebându-se dacă, după developare, aveau să apară așa cum crezuse că le vedea ori și le amintea. Mai târziu, În penumbra roșie a camerei obscure, a pândit ivirea liniilor și culorilor, molcoma configurare a chipului cu ochii care Îl priveau de pe fundul tăviței. Apoi, de cum s-au uscat copiile, Faulques a stat multă vreme cu ochii pe ele, conștient că se apropiase din plin de enigmă și de formularea ei fizică. Primele
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
eu sunt soldatul din poza aia. Foarte liniștit, cu mâinile În buzunarele pantalonilor și capul ușor aplecat spre dreapta, Faulques a scrutat iar chipul din fața lui. Acum, În fine, parcă developată lent, imaginea din memorie a Început să se suprapună molcom peste trăsăturile necunoscutului. Atunci și-a blestemat stângăcia. Ochii, firește. Mai puțin obosiți și mai vioi, dar aceiași. Ca și rotunjimea buzelor, bărbia cu o ușoară adâncitură, maxilarele puternice, acum proaspăt rase, care În vechea imagine aveau o barbă de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să-și ia mâinile de la spate, privind totul cu mare atenție. Ca un pașnic vizitator de muzeu. - Să-ți spun o poveste, a spus fără să se Întoarcă. - A ta? - Cui ce-i pasă? O poveste. Atunci s-a Întors molcom spre Faulques și a Început să istorisească. A vorbit mult, cu pauze prelungi, În care Își căuta vorba potrivită, fiindcă voia să descrie un amănunt cu cea mai mare precizie posibilă ori socotea că forma lui de a vorbi, pe când
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În bezna de lângă fereastră, la hotel. Mă fascinează Africa, spusese, fiindcă pare bancul de probă al viitorului. E ca desenele animate de la televiziune, unde personajele Înnebunesc, Înarmate cu macete, puști și grenade. - Ca să supraviețuiască, a repetat Markovic. Faulques, care revenea molcom din amintiri, a răspuns gestului său. - Pe mulți nu-i ajută la nimic să implore, a murmurat. Nici măcar Înjosirea În fața călăului nu le garantează nimic. Croatul continua să dea paginile albumului. În fine, l-a Închis. - Dar Încearcă, a spus
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cele două reflectoare puternice, care luminau peretele. Apoi și-a scos cămașa și a ieșit afară, ca să se spele pe față și pe mâini; cu apa Încă Încă șiroind pe el, a intrat În peisajul nocturn cu pași lungi și molcomi, cu mâinile ude În buzunare, pe când briza mării Îi răcorea fața și torsul gol, iar greierii, asurzitori, chicoteau prin tufe și pădurici Întunecate. Zgomotul resacăi răsuna jos, printre pietrele golfului invizibil. S-a dus spre buza falezei - s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
lucruri anormale, aparatul de fotografiat face exact contrariul. Nu ți se pare? Fotografiază oameni anormali făcând lucruri normale. - În realitate, e ceva mai complex. Ori mai simplu. Oameni normali care fac lucruri normale. Markovic a rămas imobil. Apoi a Încuviințat molcom, de două ori, și și-a pus ochelarii. - Păi, nici nu le găsesc vreo vină. Eu Însumi nu știam Înainte - s-a Întors brusc. Și dumneata? Într-adevăr ai fost Întotdeauna ceea ce spun pozele dumitale că ești? Pictorul de război
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
acestea o plăcere sinistră, a hotărât, ca bărbatul care Își bănuiește nevasta și scociorăște până se ridică, triumfător, cu dovada. Ca și cum ți-ai luneca ușurel degetul peste tăișul ascuțit al unui brici rupt. Markovic stătea tot pe treaptă. A dat molcom și afirmativ din cap, de parcă tocmai auzise un răspuns pe care nimeni nu-l dăduse. — Am presupus că era vorba despre așa ceva, a zis. De-adevăratelea nu există pe-aici nici o femeie? a Întrebat brusc. Faulques n-a răspuns. Luase
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
privit bănuitor jur-Împrejur, temându-se ca nu cumva să vadă că Ivo Markovic se aținea pe-aproape, surâzând cu gura până la urechi. A continuat să privească marea și linia Îndepărtată a țărmului spre Capul Rău, În vreme ce Carmen Elsken se estompa molcom În gândurile lui. Soarele Începea să scapete, iar lumina intensă dădea obiectelor o claritate precisă de o mare frumusețe, aidoma hașururilor care, În loc să Întărească, luminau tonurile culorilor pe o imensă transparență. „Frumusețe”, și-a zis, revenind la amintirile lui, era
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
vizitatorul său Îl folosea drept scrumieră. De asta era sigur, a hotărât perplex, zărind În el resturile a trei țigări. A adulmecat și s-a Încruntat. Chiștoace recente. Alarma i s-a intensificat În creier. S-a mișcat cu grijă, molcom, de parcă Markovic ar fi putut să se ascundă acolo. N-avea sens, s-a gândit, urcând alertat pe scara În spirală. Nu era stilul lui. Totuși, până n-a ajuns sus și n-a verificat că era singur În turn
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
caracteristic pe efectele luminii picturale reprezentate pe frescă. Atunci, pe măsură ce razele soarelui vor avansa pe perete, vâlvătăile orașului vor fi mai roșii, vulcanul va fi mai sumbru, ploaia mai cenușie. Deși nu era o capodoperă, și-a spus, imparțial. Dădea molcom din cap, reflectând la toate acestea. Nu era deloc o capodoperă. Ivo Markovic și Carmen Elsken spuseseră că pictura era stranie. Toate unghiurile acelea etcetera. Surâzând Îngândurat, Faulques s-a Întrebat ce-ar fi spus Olvido Ferrara. Ce-aveau să
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
definit de Lucian Blaga (1936/1985, pp. 191 și urm.). Pornind de la teoria lui Spengler asupra spațiului ca factor sufletesc creator, Blaga consideră determinant pentru spiritul poporului român „plaiul, adică un plan înalt, deschis, pe coamă verde de munte, scurs molcom la vale”, „orizontul înalt, ritmic și indefinit alcătuit din deal și vale”. Expresia metaforică a acestui spațiu o identifică autorul în balada populară Miorița: „Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai”. Totodată, Blaga identifică expresii ale spațiului
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
bîzîie; bzz; copac; crocodil; culoare; deduce; dibăcie; doare; drăguț; dungată; dungi; fagure; floarea-soarelui; fluture; foșnet; frumusețe; fum; furnică; furnicuță; galben cu negru; galbenă; gălăgioasă; gingaș; gîndac; greier; grijulie; harnici; importanță; iute; împunge; întrecere; a înțepa; înțepat; înțepături; libertate; lucrătoare; mama; molcom; muncitoare; mușcătură; negru; oameni; organizare; pericol; pișcă; plăcintă; polei; pufos; puritate; rău; repulsie; roi de albine; sare; sărut; sîrguință; stăpînă; strîngătoare; teamă; trîntor; țipă; țînțar; venin; veninoasă; viața; viață; vioaie; zburătoare; zgomot; zice; zumzăit (1); 797/126/41/85/0
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
gîrbovit; gol; grav; grăsuț; ieftin; incapabil; indiferent; inflamabil; influențabil; inimă; intelect; împuținat; încercare; îndrăgostit; înfometat; înger; jele; josnic; limitat; limonadă; lipit; lipsa puterii; lipsă; lipsit de putere; Lore; mai bine decît gras; malnutrit; micuț; mintal; de minte; mînca; mîrțoagă; model; molcom; molîu; moșneag; mușchi; neadaptat; neajutorare; necăjit; necredincios; nedrept; nefericit; negras; nehrănit; neimportant; neiscusit; neîncercat; nevoie; nevrednic; normal; nu mănîncă; oarecare; obez; obosit; ogor; omul; omuleț; pas; păcat; pericol; persoană; persoană slabă; picior; piele și os; pierdut; plăpînd; poet; prăpădit; prea
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
de Lucian Blaga, prin intermediul cântecului, înțeles ca "artă care tălmăcește cel mai bine adâncurile inconștientului și revelează orizontul spațial al inconștientului". 117 Astfel, doina, cântecul românilor de pretutindeni, generează "plaiul", acel "plan înalt, deschis, pe coamă verde de munte, scurs molcom în vale. O doină cântată (...) de o țărancă sau de o băciță, cu sentimentul precis și economic al cântecului și cu glasul expresie a sângelui, care zeci de ani a urcat munții și a cutreierat văile sub îndemnul și porunca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-i reușește, că de data asta lucrează cu cap, astfel o să se obișnuiască să-și comande armatele și să-și pună dușmanii cu botul pe labe, gîndind înaintea lor, cînd o să fie cazul. Ura sentimentul ăla de bunăstare, de fericire molcomă, pe care i-l inspira familia asta ce-l adoptase atît de repede. Și ordinea, curățenia din casă, amintirile lor vesele, regulile impuse pînă și modului de-a mînca, întrebările lor despre familia lui, despre care trebuia să mintă, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]