836 matches
-
asemenea penibile confuzii. VITALIE CIOBANU: Plecarea din Minsk, foarte organizată, toată lumea a coborât cu bagajele, am impresia, mult înaintea orei fixate - atât de mare e nerăbdarea de a ne ști evaporați de aici. Un sindrom ce se extinde ca o molimă, după atâtea zile petrecute în spațiul rusesc. Demarăm în trombă cu cele trei autocare... În tren, cineva împarte prin compartimente broșuri cu trei tineri poeți ruși, pe numele lor Anastasia Razgouliayeva (n. 1978), Andrew Koslov (n. 1972) și Vlad Bagrov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în țară, sub comuniști, chiar dacă era pentru a asista la înmormântarea unui părinte, cei mai „curați” erau, evident, aceia cu care refuzau „orice contact” cu cei „amestecați în ciorba roșie”, cu orice pas pe solul blestemat! Astfel, Suspiciunea, această teribilă molimă a sistemelor extremiste și criminale, naziste sau comuniste, a invadat și emigrațiile, mai ales cea românească... o spun francezii înșiși, uimiți de discordiile din sânul comunității românești și nu vreau, pe această pagină, să-i trivializez atenția și memoria lectorului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de o fărâmă de „respectabilitate și siguranță”, de un viitor cât de cât previzibil; lumea „din afară” și „de dincolo” se pare că ea însăși „s-a împăcat cu situația”, cu acest nou imperiu ruso-bolșevic care se întinde ca o molimă la suprafața „noilor continente”, Africa și Sud-America, dar și la „subsolul” vechilor țări europene care, până nu demult, conduceau lumea etc. etc. Exista, bineînțeles, un grup tot mai restrâns de „reacționari”, inși sceptici, nepăcăliți de reformele interne modeste, meschine, ale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care au suferit și au luptat mai puțin! Și, am mai spus-o, noi, la Paris, am avut două sau chiar trei figuri înalt reprezentative nu numai pentru geniul național, dar și în ce privește felul lor de a se raporta la „molima comunistă” care s-a abătut asupra noastră: un Brâncuși, care, în deceniile ce i-au trebuit lui și artei sale novatoare pentru a izbândi, s-a „îngropat” în atelierul și în habitudinile sale de țăran-boier oltean, voind a lăsa moștenire
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sunt gata să retractez că onorariile angajamentului municipal erau în mare măsură transformate în arta ireproșabilă a simpaticelor lor obrazuri. Bănuiala mea are un temei, care e și cheia acestei mici anecdote. Zvonuri umblau de câteva zile printre lucrătoarele contra molimei. Adunate într-o dimineață, la o mică conferință, spre a primi instrucții nouă așteptau cu mare nerăbdare pe d-na doctor P. Cum intră în sală mult așteptata, fu înconjurată de tinerele doctorițe și supusă la douăzeci de întrebări care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
scris, și nimene nu are a-i bănui. Boli de vărsat și de tifos băntuie; au ieșit în sate călugări care dau scrisori pecetluite pe care oamenii le poartă la gât spânzurate cu ață de cânepă, ca să fie apărați de molimă. Brăilenii, cași Venețienii, sunt bărbați mai vrednici decât oricare alții din lume, căci fiind corăbieri umblă pe ape și lipsesc cu anii; iar nevestele urmează a naște prunci și în vremea cât soții lor sunt departe, așa vârtute au acești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fost spiritualitate și bine în noi rămâne la soarele vieții, radiind. *1 În Maramureș, în munte, încă se întrebuințează focul primitiv aprinzând lemnul prin frecare. I se zice foc viu. Se trec oile pe subt el, ca să fie ferite de molime. Ritualul vechi pretinde ca cei care îl produc să fie "oameni curați". *1 Cultura e în legătură nu numai cu limba, credințile religioase și politice, ci și cu ceiace au produs, lent, pământul și apele, faună, floră, îndeletniciri, meșteșuguri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe vreme de iarnă, intru în sat la Roșcani. Sat cuprins, de buni gospodari. Era Duminică. Veneau de la biserică bărbații gravi îmbrăcați cu cojoace curate și femeile cu cațaveici, pășind c-un fel de smerenie și cuviință. În sat băntuia molima scarlatinei, erau bolnavi și copiii învățătorului, de aceea, preotul, după sfânta slujbă, spusese oamenilor să vie la sfătuirea învățătorilor tot la biserică. Au venit foarte mulți, și tineri și bătrâni, ș-au umplut biserica. Erau acolo toți învățătorii cercului cultural
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mare pace sufletească, un fel de amurg de seară de vară, le stăpânea sufletul. Oamenii stăteau îmbulziți, stăteau gata. Aveau ceva pe suflet. Făcuseră sfat înaintea noastră. Vorbește un învățător. Vorbește doctorul foarte bine, ca adevărat fiu de țăran, despre molima care dobora copiii satului. Oamenii ascultau cuviincioși, însă despre altceva era vorba. Într-adevăr, zvârlind o vorbă, ca o undiță, repede s-a prins cineva în nadă, ș-un vorbitor cu cojoc și-a făcut cu umerii loc printre oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Viteazul.“ (Gazeta literară, iunie 1958) Tinerețe fără conștiință: Titus Popovici (nota V. I.) „Ca scriitor datorez literaturii sovietice orientarea spre viață, disprețul pentru sterilitatea, singurătatea, necomunicarea pe care cultura în decadență a burgheziei încearcă să le întindă ca pe o molimă de la unii la alții, despărțindu-i pe oameni, creând sentimentul atroce al neputinței, încercând să întindă absurdul unor relații sociale bazate pe exploatare, asupra lumii întregi, voind să creeze impresia că prăbușirea burgheziei ar fi tot una cu prăbușirea în
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
dus de râpă. Singurele arme de luptă împotriva degringoladei la îndemâna cadrelor didactice au rămas catalogul și nota la purtare, dar care s-au dovedit total ineficiente. Adolescenții și tinerii teribiliști, animați de un fals spirit revoluționar care bântuia ca o molimă, s-au dovedit refractari la orice încercare de restabilire a ordinii și disciplinei în școală, făcând trimiteri tot mai vehemente la gama de libertăți pe care le conferă democrația, confundând-o cu anarhia. Urmările? Interesul pentru învățătură a scăzut îngrijorător
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pregătitor de cadre didactice, Dumitru Dascălu nu își poate imagina. În opinia sa, o asemenea măsură reprezintă un atentat la buna pregătire a viitorilor producători de bunuri materiale și spirituale și a celor ce vor conduce destinele României peste ani. Molima învățământului particular, adică a obținerii diplomelor pe bani, a cunoscut o largă răspândire și în învățământul superior. Aici au apărut fel de fel de universități, fără sedii, cu spații închiriate necorespunzătoare și insuficiente, cu cadre didactice specialiste în tot ce
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
conștiința unităței morale și a comunităței de interese, de dorințe, de ambiții, de aspirații, spiritul colectiv deci, sufletul Iașului. Cu toate că istoria sa nu îmbrățișează decât o perioadă așa de scurtă, presărată de toate urgiile posibile, invaziuni și ocupațiuni străine, incendii, molime, Iașul atinge, pe la mijlocul secolului trecut, o strălucire care în circumstanță poate fi privită ca o adevărată minune. Încă pe la 1785, abatele conte d'Hauterive, fost secretar al prințului Alexandru Mavrocordat și care a lăsat multe relațiuni interesante, deși destul de aspre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
din Italia 38. Avură un vânt atât de puternic la pupă încât făcură din Barcelona până la Gaeta cinci zile și cinci nopți, deși tuturor le-a fost frică din cauza furtunii puternice. Și în tot acel ținut oamenii se temeau de molimă. Dar el, abia coborât de pe corabie, porni spre Roma. Dintre cei care veniseră cu corabia se întovărășiră cu el o femeie cu fiica ei, îmbrăcată băiețește, și un alt tânăr. Aceștia îl urmară, pentru că și ei cerșeau. Ajunși la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în cale și care, firește, erau săraci. Așa și făcu, iar când a ajuns în Veneția nu mai avea la el decât câțiva bănuți, de care avu nevoie chiar în acea noapte. 41. În timpul drumului spre Veneția, din pricina orânduielilor împotriva molimei, a dormit sub porticuri. Trezindu-se într-o dimineață, se pomeni față în față cu un trecător care, văzându-l, se înspăimântă și o rupse la fugă; căci se pare că era tare galben la față. Călătorind astfel cu câțiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Ca de obicei, În România, chiar și de secetă erau de vină jidanii” - scria prin 1963 A. Schwefelberg În memoriile sale <endnote id="(537, p. 84)"/> - și „De se Întâmplă ceva rău, oamenii cată tot la el [= la străin] ; o molimă, o secetă sau mai știu eu ce” - declara În 1965 o țărancă bătrână din județul Brașov <endnote id="(94, p. 43)"/>. S-ar părea că În Europa de Est evreul a fost asimilat cu un tip de vrăjitor având trăsături mai puțin
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
romanul Donul liniștit cu o acțiune de xenocid ritual, petrecută Într-un sat căzăcesc de pe Don, cândva În a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Cazacii ucid o turcoaică de la marginea satului, convinși că ea, nefiind creștină, a provocat molima care decima vitele comunității <endnote id="(140)"/>. În Memoriile sale, contele ruso-francez Langeron - vorbind despre „cruzimea rușilor” - relatează următorul fapt, petre cut În Moldova În timpul războiului ruso-turc : În iarna lui 1788, În urma unei vijelii distrugătoare care a surprins armata generalului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În el, ce sămânță are”, spunea o bătrână dintr-un sat din sudul Transilvaniei, doar cu patru decenii În urmă. „Omu strein tot strein rămâne, orice-ar face. Și de se-ntâmplă ceva rău, oamenii cată tot la el ; o molimă, o secetă sau mai știu eu ce. Da omu [strein] nu să simte bine, că el poate fi curat” <endnote id="(94, pp. 42-43)"/>. Interesant este faptul că, În creații și manifestări folclorice, au supraviețuit destule reminiscențe ale arhaicelor ritualuri
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
glas de tunet: Vai! Vai vouă! Sânge! Hoituri! Jaf! Moarte! Puterea și setea vărsătorilor de sânge nu mai are margini nici rușâne! Și-aveau putere de la diavol, să ia pacea de pe pământ și să pună în loc, moartea, și foametea, și molima! Și-or pornit război mare ca să stăpânească toate semințiile și toate noroadele pământului!... Nu rămânem neprohodiți, șoptește mucalit Toader, dând cu cotul. ...Tu, Dumnezău al meu! Cu lacrimi de sânge mă rog ție! Pedepsește-i! Blăsteamă-i! Nimicește-i! Trăznește-i! Spulberă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Boierii freamătă, chiuie ca la nuntă. Veni-le-ar numele! strigă Mihail. Iaca! Spun! Podagra! Podagra?! Podagra Padișahului!... Și ciuma!... Și ciuma?! Ciuma! Podagra și ciuma! repetă în triumf căpitanul Gherasim. Au ridicat tabăra de la Adrianopole, să nu se întindă molima. Oastea adunată de plecare spre Moldova s-a risipit. Acuma, de-or veni... la anu', poate... la anu' de-or mai veni... La anu'?!... șoptește Ștefan aiurit. La anu'?! Gherasim smulge plosca din mâna unui boier, râde și trage dușcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
biet călugăr-cerșetor ce bate cărările Împărăției, desculț, cu traista în băț doldora de sfinte iconițe, cu așchiuțe din Crucea Mântuitorului, cu oscioare moarte făcătoare de minuni de-ale vreunui "sfânt mucenic" de mine dezgropat... Și cu ciuma? întreabă Ștefan. Ciuma? Molima bântuie sălbatec. Oamenii, înfricoșați, fug din calea ei. Stambulul e pustiu. Sultanul și Înalta Poartă au fugit în munți. Împărat au calic ciuma nu alege. De când îi "blagoslovesc" eu... M-a ascultat Sfântu', se mândrește Preafericitul. L-a ajuns blestemele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dar astrele... Stelele sunt reci și îndepărtate, ce le pasă lor de bucuriile și de necazurile oamenilor? Nu-s cetitor în stele să deslușesc tainele destinului potrivnic. Ticăloase vremuri petrecem prin veacul aista, oftează Vlaicu. Când nu e război, e molimă, când sunt amândouă, e și foamete. Cătăm și noi un port, fie și cu catartele rupte, oftează și Ștefan. Noroc că cel ce ține cârma o ține cu mână vajnică, spune Duma. Aiasta numai la sfârșit se poate spune, vere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
oase frica de moarte; să cugete la nimicnicia vieții și la nemurirea sufletului în Raiul lui Allah; să-și blesteme zilele când au călcat pe pământul spurcat al afurisiților de ghiauri moldoveni... "Din muntele de scârnă ce aburește miasme de molimă, îndură-te Doamne, blagoslovește-i cu o boleșniță cinstită!" spune Ștefan cu ochii spre cer, batjocoritor, implorând Pronia Divină. De-ar bântui o drăgălașă de ciumă neagră. M-aș mulțumi și c-o lingoare leșinată, n-aș zice ba și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
până atunci, dovezile de credință ale europenilor începuseră să scadă și că așa a fost posibilă ascensiunea unor dictatori ca Mussolini sau Hitler. După cel de al doilea război, înmulțirea dictatorilor a arătat că necredința s-a răspândit ca o molimă și că de aceea oamenii au fost lăsați în întuneric, pe mâna unor tirani. Un credincios nu se teme. Și acolo unde nu este teamă, nu este nici tiranie.” Poate că și regele Mihai, ca orice om, a cunoscut uneori
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
zis: Boieri, boieri! rușinatu-m-au păgînul!" Cronica e plină de amănunte familiare ce dau viață lucrurilor. Ivirea lui Calga tătarul și a cazacului Hmil, ascunderea lui vodă "în nește poieni", arderea Iașului ("într-o mică de ceas cenușă s-au făcut"), molima ce a urmat, însoțirea Ruxandrei cu Timuș cel cu "numai singur chip de om, iară toată firea de heară", venit cu ruscile lui care cântau "Lado, Lado" "pren toate unghiurile", șiretenia lui Gheorghe Ștefan, care "cu fața scornită de mare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]