2,922 matches
-
în acest volum el face o subtilă aluzie la pretențiile soției dictatorului de a se afirma în viața politica a țării. De remarcat similitudinea morții lui Marin Preda cu cea a actorului Amza Pellea care a spus intr-unul din monologurile lui care ne descrețeau frunțile, în contextul unei întâmplări din orașul Băilești: "Leana lui Zăpăcitu din capul satului". "Zăpăcitu" era porecla concetățeanului său pe nume Galiceanu, dar aceasta aluzie avea să o plătească cu viața deoarece a fost dat pe
„BĂIETE, ĂŞTIA VOR SĂ MĂ OMOARE!” INTERVIU DESPRE MARIN PREDA CU PROF. ION IONESCU-BUCOVU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351429_a_352758]
-
pentru verbul poeziei. Lumile celor două universuri reverberează una spre cealaltă, ca o oglindă cu două fețe. De aici, poate (dar nu numai), titlul, focalizând, pe de o parte, factura elegiacă a poemelor și, pe de alta, solitudinea actului poetic. Monologul liric se aude dincolo de cortină, fără spectatori: “obloanele” sunt trase”. Este, de altfel, și concluzia discursului, exprimată în ultima piesă: “eu stau singur într-o elegie cu obloanele trase și nu mai întreb de/ tine nu aștept să-ți apară
“...ASCUNS ÎN POEM CA SUB O LESPEDE GRAŢIOASĂ” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350789_a_352118]
-
timpuri revolute, prăfuite, Și armele, și stema ruginite; Doar un castel, cât un crâmpei de țară. Pierdute-n timp, tăcerile totale În urma lor se-nstăpânește vidul: Nici maiestatea, nici solemn-rigidul, Nici zâmbete la caldele urale. Hamletizează umbrele defuncte În binecunoscute monologuri, Învinse de uitate decaloguri - Poruncile cuprinse-n zece puncte. Pe stema princiară, cenușie, Nici cea mai slabă pată de lumină- Opacitate fermă și deplină- De-a fost ceva, nicicum nu se mai știe. Un cuib vestit cu faima lui apusă-
UN CUIB DE NOBILI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350866_a_352195]
-
Ape clare Sub arborii de argint Într-o eternă sărbătoare. Mă roteam . Mergeam rotindu-mă și ascultam. Nimic nu putea fi rostit Nici despre efemer, nici despre infinit Pentru că, fiecare cuvânt Se preschimba într-o pală de vânt! Doar alb monolog Rostit incantatoriu, cu nesațiu m-a întors fulgerător din celestul spațiu prin porțile de diamant ce singure se deschideau și-n depărtare ca o nostalgie rămâneau castele albe, albi copaci pe care mugurii plesnind însuflețesc destăinuind ținutul de argint. Referință
HIPERBOREEA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346638_a_347967]
-
din mânile de-altădată,/ caută firul electric uitat în gura de aur/ a zilei de naștere, strigând:/ Eu stăpânesc lumea întreagă încât ea să aparțină tuturor". Readusă în plin plan, copilăria este emanația intuibilă a unei energii afective. Singurătatea și monologul sunt ceea ce spun că sunt numai la nivelul de suprafață al poemelor, sunt aparente, denotatul limpid și neangajat în timp ce, dincolo de aparențe, în lumea conotațiilor, semnificația lor este cu totul alta, pe care o numesc singurătatea deghizată ce ascunde o sociabilitate
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346664_a_347993]
-
numai la nivelul de suprafață al poemelor, sunt aparente, denotatul limpid și neangajat în timp ce, dincolo de aparențe, în lumea conotațiilor, semnificația lor este cu totul alta, pe care o numesc singurătatea deghizată ce ascunde o sociabilitate fie frustrată, fie inconfortabilă, iar monologul cheamă mereu o replică: "Cât despre copilărie; eu intru în ea în fiecare noapte./ Dar când mi se zdrelesc genunchii de bolovanii înfășurați/ cu mătasea broaștei din lacul unde mama punea vara/ cânepa la topit, simt în gură câlți după
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346664_a_347993]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > SĂ PRIVIM Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 361 din 27 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Să privim A fi sau a nu fi: iată-ntrebare Pe care-o debitează monologul Și o reia senin shakespeareologul, Creând cu ea o piatră de-ncercare. Dilema o lansează clar prologul, Și toate-s în continuă mișcare; Persistă-același semn de întrebare Pe care-l consfințește epilogul. Nu doar în noi, ci să privim și
SĂ PRIVIM de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 361 din 27 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351054_a_352383]
-
din mânile de-altădată,/ caută firul electric uitat în gura de aur/ a zilei de naștere, strigând:/ Eu stăpânesc lumea întreagă încât ea să aparțină tuturor". Readusă în plin plan, copilăria este emanația intuibilă a unei energii afective. Singurătatea și monologul sunt ceea ce spun că sunt numai la nivelul de suprafață al poemelor, sunt aparente, denotatul limpid și neangajat în timp ce, dincolo de aparențe, în lumea conotațiilor, semnificația lor este cu totul alta, pe care o numesc singurătatea deghizată ce ascunde o sociabilitate
CÂNTECE DE MÂNTUIIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351189_a_352518]
-
numai la nivelul de suprafață al poemelor, sunt aparente, denotatul limpid și neangajat în timp ce, dincolo de aparențe, în lumea conotațiilor, semnificația lor este cu totul alta, pe care o numesc singurătatea deghizată ce ascunde o sociabilitate fie frustrată, fie inconfortabilă, iar monologul cheamă mereu o replică: "Cât despre copilărie; eu intru în ea în fiecare noapte./ Dar când mi se zdrelesc genunchii de bolovanii înfășurați/ cu mătasea broaștei din lacul unde mama punea vara/ cânepa la topit, simt în gură câlți după
CÂNTECE DE MÂNTUIIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351189_a_352518]
-
cu frontiere coercitive, fascinantul nostru anti-Godot, mai corect spus, apare întotdeauna la finalul fiecărei piese a destinului spre a-și rosti în tăcere ori cu o economie vădită de cuvinte și de mijloace de expresie actoricești, dar răspicat, perfectul său monolog caracteristic, rezumând, spre exemplu, semnificația aparent complexă a matematicii ca știință exactă la următoarea maximă deosebit de interesantă: „Matematica e bună până la un punct, după care nu mai e bună de nimic.” Și are multă dreptate aici, fiindcă la personajul nostru
(PROF.UNIV.DR. ALEXE GHEORGHE) – JOCUL CU CIFRE ÎN AŞTEPTAREA UNUI GODOT DELOC ÎNCHIPUIT... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345545_a_346874]
-
Nuți, care se schimbă fără avertisment, cititorului neoferindu-i prozatoarea nicio șansă de a lăsa garda jos, fiindcă, recurgând la tehnicile moderne de scriere, preluate din arta cinematografiei, Carmen Alexandrina abandonează prezentarea clasică a subiectului. Astfel, în dialog se intercalează monologul interior al uneia dintre participantele la discuție, narațiunea este întreruptă de aducerea în actualitate a unui eveniment petrecut cu ceva vreme în urmă, o întâmplare imaginată sau un vis se interpune între momentele unei acțiuni. Din punct de vedere vizual
DESPRE CĂUTAREA FERICIRII PRIN IUBIRE, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345550_a_346879]
-
o folie de polietilenă pe care este desenată imaginea unui cunoscut bulevard bucureștean. În dreapta, bucătăria. În stânga, dormitorul. Partea centrală a scenei este ocupată de o masă și câteva scaune. La ridicarea cortinei, Cucu își face de lucru pregătind masa. În monologul său cu un ton pune întrebările și cu altul își răspunde. Poartă șorțuleț cu Donald și fredonează un cântecel naiv. CUCU: Cucule pune masa că vine tovarășa noastră de la serviciu înfometată și n-are timp să aștepte. Da' ea e
COANA MARE SE MĂRITĂ (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345653_a_346982]
-
Ionel Dogaru este un spațiu liric dens, metaforic îmbrăcând complicate și chinuitoare stări ale luptei cu sine. Pe alocuri, punând la îndoială înțelegerea umană a confesiunii sale, recurge la Dumnezeu, cerându-i să-l ajute în demersul său de mărturisire. Monologul cu divinitatea se produce pe un fond angoasant, străbătut de temeri și îndoieli. Uneori apariția omului devastat de ispita carnală pune la îndoială calea pe care sufletul său a ales-o, devenind ea însăși semn de întrebare, regăsindu-se în
NOI APARIŢII LITERARE ÎN COLECŢIA „LIRIK” A EDITURII ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352088_a_353417]
-
Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1008 din 04 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului * Noaptea, trec pe curat... nopțile albe! Costel Zăgan * Insomnie, în numele tău voi dormi și la noapte! aforism de Costel Zăgan din Inventeme Costel Zăgan * Sforăit: monolog nocturn. definiție aforistică de Costel Zăgan din Definiții eretice * Toată ziua-s fericit că-s român; noaptea, aștept să-mi revin! aforism de Costel Zăgan din Inventeme * Lectura precipită noaptea: în stele! aforism de Costel Zăgan din Inventeme * Luna-i
DESPRE NOAPTE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1008 din 04 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352140_a_353469]
-
atunci poate fi și neagră. Eu nu prea mă iau după manuale. Predau elevilor mei istoria învățată și apoi studiată de mine după cărți scrise de istoricii adevărați, nu de conțopiștii de astăzi. Îți vine să turbezi, domnule, continuă ea monologul său cu năduf, indignată la culme. Termină individul sau individa o facultate pe banii lui tătânelui-său și se prezintă peste tot în mass media drept „istoric” domnule, iar alții studiază ani de zile, susțin nenumărate examene suplimentare și abia
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354739_a_356068]
-
Tu, încotro? Încotro, eu? Vreau un răspuns. Alo? (Pe contra-sens, din volumul E toamnă în Eden) Nu avem a face cu splendori ritualice, nu avem a face cu mărețiile impenetrabile ale tainei. Nimic grandios, nimic grandilocvent. Numai susurul timid al monologului/ dialogului, întemeiat în proximitatea tăcerii lăuntrice (cf. Discursul tăcerii, din volumul Se poartă negru). Autorul nu este atras de forme, ci vizează substanța. Precum în această artă poetică sui-generis (și decizie existențială sui-generis): Un poet privește...Crucea. Și, privind-O
EUGEN DORCESCU, POEZIA LUI TICU LEONTESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354872_a_356201]
-
ca să-mi văd ograda sufletească. Și să mă recunosc drept stăpână în ea. În materie de iubire, nimeni nu e mai breaz decât celălalt. Pe acest palier se mișcă autoarea destul de lejer, luându-și drept precauții și alte teme de monolog, de pildă, propria familie, adolescentul Iacob, părinții. Ei devin personaje, parcurgând scena vieții - în treacăt. Orizontul trăirii, atât de divers și de o coloratură bogată, cu nuanțe subtile, devine scena/podeaua/scândura - așa cum numesc actorii teatrul -, și aici concentrează toate
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
atât de dor. Vremea urâtă îmi dă dor. Vremea bună îmi dă dor. Dac-ai ști! Știi. Când iubim, ni se pare c ănimeni nu știe și le-am spune la toți. Nimic nu face cât sărutul tău. În transit”. Dialogul (monologul) cu un interlocutor nevăzut este practicat și în alt gen de proză și în teatru, ba chiar și în poezie. “Iubirea înseamnă să mergi tu spre celălalt” iar “pasiunea înseamnă dorință, să-l chemi pe celălalt la tine - spune Elena
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
Nu, nu eram însurat atunci, nu te uita așa la mine! „Și eu să cred că, de când ești căsătorit, ai devenit ușă de biserică... Ai uitat că m-ai curtat acum câtva timp și încă mai tatonezi terenul”, continua Mariana monologul său intim, ascunzându-și zâmbetul ironic din colțul buzelor. - Ne-am luat cu vorba, știi... amintiri... Am văzut un autoturism deplasându-se fără a reduce viteza în apropierea postului de control și... am exagerat, să vadă și ea cât de
ISPITA (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355324_a_356653]
-
trendurile bat, ca și maidanezii la autovehiculele defecte, spre regula de bază că cel mai corect față de popor e a se întrebuința în reacții și deflagrații aproape în exclusivitate termenul propriu de nechezol, în locul celui pretențios, van și vag până la monolog impropriu, de intelectual, câtă vreme, fie prin mecenariat preventiv, fie prin forța devastatoare a statului, postacii onești din RO nu acced de să se poată bucura de o Infrastructură Intelectuală și academică (biblioteci, televiziuni, internet, școli, universități, muzee, teatre, temple
POSTROMÂNISMUL (3) – PRINCIPALELE TEZE SUBÎNŢELESE ALE POSTROMÂNISMULUI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355309_a_356638]
-
lasă să stai, doar că știi cum ne-am înțeles. O sa trebuiasca sa il plătești. - Da Anca, da. Mâine trimite tata bani. Și o să îl plătesc. Apoi filmul meu s-a rupt. Și cumva, nu știu cum, mi-am adus aminte un monolog al bunicii mele, de când eram eu mică la Sibiu. “față mamii tu să ai grijă la curvarii ăștia, ca ei vrea numa să profite de tine. își bate joc și după aia nu mai știi nimic de ei. Tu să
MĂ AŞTEAPTĂ PORTARUL de MIHAELA FARCA în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356853_a_358182]
-
să mai salute la încheierea discuției fulger. A adunat hârtiile de pe birou, înfrigurat, le‑a închis într‑un sertar și a ieșit foarte grăbit din birou... - Asta‑i treaba, domnule și nu am altă soluție, și‑a încheiat comisarul Olaru monologul cu voce ștearsă, lipsită total de entuziasmul ce‑l caracteriza. Am trei zile să mă prezint la Inspectoratul Poliției Județului... Nici nu știu sigur pe ce funcție și la care anume Serviciu voi fi încadrat. - Îmi pare atât de rău
CHEMAREA DESTINULUI (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356879_a_358208]
-
autorul ne poartă într-o lume pustie și sfâșiată, unde plăcerea și dorința sunt principalele elemente care ucid iubirea și respectul de sine. Sunt distruse identități prin violul fizic, dar și prin cel psihic. Folosind cu ușurință tehnicile narative și monologul interior, îndeamnă personajele spre introspecție pentru a reda stări zguduitoare, neliniști și indignare în fața unui destin nemilos. Când un copil suferă, părinții mor în fiecare clipă câte un pic; tot de-atâtea ori, Dumnezeu le dă puterea să lupte cu
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
lumea trăiește somnul falsei treziri pe patul cu cearceafuri pline de furtuni, pline de nerenunțări. lumea vrea să fie chemată. nu aude chemarea. pașii și-i înfundă tot mai adânc în zgomotul delăsării. primesc răspunsuri fără glas, gust. e un monolog înverșunat. sunt ziceri fără ecou pe fila a douăsprezecea a împlinirii. la ce bun toată această gloată care-mi agață cuvintele de sfoară cu cleștii urii... știu. sunt lesturi în mine din acel zgomot al delăsării. sunt dureri fără leac
ASIMPTOTĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346197_a_347526]
-
toate secretele meseriei. Maestrul, avea o statură înaltă, uscățivă, puțin adusă din spate. Nu era un om exuberant. Corectura o făcea vorbind molcom cu cel în cauză, de abia se deslușea ce voia să spună, era ca un fel de monolog. Așteptam cu sufletul la gură ziua în care mergeam în micul atelier din strada Buestrului. Atelierul era la etaj, o cameră de dimensiuni modeste dintr-o casă din seria „locuințe ieftine” care se construiseră în perioada interbelică în cartierele periferice
INTERVIU CU DOAMNA LIANA SAXONE- HORODI – ARTIST PLASTIC, PERSONALITATE LITERARĂ, MILITANT PENTRU ARMONIE... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355963_a_357292]