5,311 matches
-
e lozul nostru câștigător, să le spunem tuturor cum am văzut un om nevinovat împins la sinucidere, la care vom adăuga povestea ei despre trăitul pe stradă. Tragedia soțului ei. Răpirea moștenitoarei braziliene. La naiba cu ideea de-a inventa monștri. Aici nu trebuie decât să ne uităm în jur. Să fim atenți. În obiectivul camerei sale sale, Agentul Ciripel dă caseta înapoi și o urmărește pe Lady Zdreanță spunându-și povestea pe scenă. Spunând-o din nou. Marioneta noastră. Evenimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
am ascuns în borcanul de zahăr. Într-o singură zi, toată lumea care l-a iubit până acum pe Kenny Wilcox îl va urî de acum înainte. Micul Danny din vecini se va transforma dintr-un simbol al copilăriei într-un monstru. În versiunea mea, seara trecută Kenneth Wilcox mi-a fluturat un pistol pe sub nas. A strigat că nimănui nu-i pasă. Lumea l-a folosit și apoi l-a aruncat cât colo. A băut și s-a îndopat cu pastile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o datorăm pentru radiografii și pentru cărbunele activat. Sigur, încă mai poți da pe câte un canal și să-l vezi pe Kenneth Wilcox, băiețelul de odinioară, fluierând și aruncând mingi de baseball, înainte de-a se transforma într-un monstru cu bale de gin. Micul Danny plimbându-se desculț prin Heartland, Iowa, împreună cu Skip, cățelul său. Fantoma lui cumpărată de televiziunile private îmi ține vie povestea, păstrează contrastul necesar. Oamenilor le place să cunoască adevărul meu despre băiețelul care părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
poveste bună înseamnă că n-o să fie căldură. O înfometare lentă înseamnă adio mic-dejun. Haine murdare. N-om fi noi așa deștepți ca lordul Byron și Mary Shelley, dar tolerăm anumite căcaturi, așa, să meargă povestea strună. Domnul Whittier, vechiul monstru, s-a dus. Doamna Clark e noul nostru monstru. — Azi, zice Pețitorul, o să fie o zi tare lungă. Și Sora Justițiară ridică mâna, ceasul ei lucește verde-radiu în holul întunecos. Sora Justițiară scutură ceasul ca să-l facă să licărească, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
înfometare lentă înseamnă adio mic-dejun. Haine murdare. N-om fi noi așa deștepți ca lordul Byron și Mary Shelley, dar tolerăm anumite căcaturi, așa, să meargă povestea strună. Domnul Whittier, vechiul monstru, s-a dus. Doamna Clark e noul nostru monstru. — Azi, zice Pețitorul, o să fie o zi tare lungă. Și Sora Justițiară ridică mâna, ceasul ei lucește verde-radiu în holul întunecos. Sora Justițiară scutură ceasul ca să-l facă să licărească, și zice: — Ziua de azi o să fie atât de lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de ureche. Informații de nu știu ce gen îmi intră prin cercul gurii, probabil negru văzut și mai mic desigur decât cercul cănii cu, câinele Ham e cuminte și se joacă singur cu un ziar potolit, fără să mai scoată sunete de monstru marin. Obrazul mi l-am lipit de cadranul unui ceas desenat care s-a șters la mare și acum e făcut cu fard bleu de Prințesa Miau, recunoscută pentru marea ei imaginație în ce privește jocurile neconvenționale. N-am știut de ce m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
explicație: În mintea ei cuvântul programare se asocia cu planificare, ori viața ei și a altora fusese planificată În câteva cincinale... Da, era conservatoare, reacționară. Nu credea În această nouă religie a computerelor care populau tot mai multe case, precum monștrii de piatră fațadele catedralelor gotice, și care se vindeau și În rate, sau În leasing, dacă vrei. O nouă barbarie! Sau, cine știe, Ultima Mare Migrație. Pe Internet! Dumnezeu are la ce se gândi! Pentru că a murit o dată. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ajuns pe puntea din față. Fidorous stătea la capătul trambulinei cu balustradă care se întindea deasupra apei, la proră. Ținea ceva în mână, un fel ciudat de armă. — Eric Sanderson, strigă văzându-mă. Haide. E-n viață și e un monstru. — Știu, am izbutit, am spus în stare de șoc și slăbit. Știu că e. — Vino aici, vino aici. Acum al nostru e. Scout, cum te descurci? — Aproape am reușit. M-am uitat de jur împrejur, dar n-am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cînd tata s-a întors de la București, i-a spus mamei că Iordan s-a recăsătorit. "Are și o superstiție. Cică a treia nevastă nu trebuie părăsită". Mi-au căzut în noroi toate stelele. Luceferi sparți. Priveam pianul cu dușmănie. Monstrul de pian rînjea. Norocoasa rivală era cîntăreață de operetă. Ea cînta, eu nu. Rîvneam la sărutul cu gust de vișină metisă. Mă trezeam cu el în dinți, în cerul gurii. Nu știu cum s-a scurs vara, învățînd pentru admitere în cochilia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un topos al sufletului românesc, exact cînd naționalismul ("burghez"!) trebuia stîrpit și datina, acoperită de ridicol. Cum ar primi, mă tot întreb, cum ar primi Iordan noile doxe? Națiunea comunitate imaginată, naționalismul concept cu forță negativă, de rejectat, statul național monstru de ucis ca orice monstru, cu lancea societății civile fără frontiere. Defăimarea Mioriței n-ar fi gustat-o. Nici n-ar fi încercat să mă liniștească, așa cum ar fi încercat, poate, tata: "A mai trecut ea prin detractări și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
exact cînd naționalismul ("burghez"!) trebuia stîrpit și datina, acoperită de ridicol. Cum ar primi, mă tot întreb, cum ar primi Iordan noile doxe? Națiunea comunitate imaginată, naționalismul concept cu forță negativă, de rejectat, statul național monstru de ucis ca orice monstru, cu lancea societății civile fără frontiere. Defăimarea Mioriței n-ar fi gustat-o. Nici n-ar fi încercat să mă liniștească, așa cum ar fi încercat, poate, tata: "A mai trecut ea prin detractări și a rezistat, Iordana. Ce, e ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
regina Beatrice a Olandei? Un autor de referință pentru epoca postcomunistă, expulzatul din URSS, Vladimir Bucovski, găsește explicația: ca să estompeze (că de anulat mai va!) diferența dintre cele două spații, de la stînga la dreapta fostei Cortine, Vestul a permis "încorporarea monstrului". E prețul cerut de Rusia, pentru a stopa războiul rece. Să mai precizez cine-i monstrul și ce culoare are? Roșu hîd. "Ceea ce mă sperie, spune Bucovski în Noua Europă, în această tehnică de încorporare a monstrului este absorbția tel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
găsește explicația: ca să estompeze (că de anulat mai va!) diferența dintre cele două spații, de la stînga la dreapta fostei Cortine, Vestul a permis "încorporarea monstrului". E prețul cerut de Rusia, pentru a stopa războiul rece. Să mai precizez cine-i monstrul și ce culoare are? Roșu hîd. "Ceea ce mă sperie, spune Bucovski în Noua Europă, în această tehnică de încorporare a monstrului este absorbția tel quel a structurilor care prelungesc trecutul, a celor care au controlat și controlează totul, fără ca ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a permis "încorporarea monstrului". E prețul cerut de Rusia, pentru a stopa războiul rece. Să mai precizez cine-i monstrul și ce culoare are? Roșu hîd. "Ceea ce mă sperie, spune Bucovski în Noua Europă, în această tehnică de încorporare a monstrului este absorbția tel quel a structurilor care prelungesc trecutul, a celor care au controlat și controlează totul, fără ca ei să fie controlați". Foștii activiști, securiști, soldățeii uteciști-carieriști de roșiori, în minte, inimă și bibliografie cu "programele", au rămas în cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
trebuind ca unii să plătească pentru greșeli, cînd greșelile altora nu se plătesc, deși toți și-au întreținut nu felioara de pîine, ci burta? Conștiința era mai puțin costisitoare. În ce mă privește, exemplul cel mai șocant de "încorporare a monstrului" a fost ordinul dat de nu'ș care primar de sector din București, în anul 2002, să se văruiască zidurile din Piața Universității: "Istoria nu să scrie pă pereți!" Ordinul ăsta ar fi sunat, în timpul evenimentelor de la sfîrșit de an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de rând, grupul fundamentalist împreună cu foști sceptici darwiniști au pornit într-o expediție de exterminare a maimuței vorbitoare, ce s-a dovedit a fi o amenințare pentru rasa umană, ce aveam s-o pervertesc și s-o populez cu mici monștri hominizi care vor vorbi scâlciat, gângăvit și sâsâit toate limbile pământului. ............................................................................................................... Ca și cum îngrijorarea și alerta marelui Ndonde nu ar fi avut niciun ecou asupra mea, am continuat să-mi petrec zilele următoare gândindu-mă la declarațiile în presă ale ziaristei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
că izbucnise Revoluția... Nu că ar conta, dar în acea zi probabil Revoluția era de vină Mioara Alimentară, la vârsta ei de 63 de ani, simți că e cuprinsă de pasiuni carnale. Mitică Petrache, țipau în ea cei 50 de monștri rămași de pe urma nețărmuritelor întreruperi de sarcină înfăptuite de-a lungul existenței ei de femeie nesătulă, Mitică Petrache, murmurau cei 50 de îngeri rămași să-i milostivească și să-i echilibreze sufletul chinuit de spasmele dorinței, să-i deturneze fanteziile nimfomane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
unde doar pisica putea veni sau pleca, vedea picioare de femeie tânără, încălțată cu pantofi roșii pentru bătrâni, cu arabescuri aurii pentru tineri și canafi portocalii pentru adolescenți și ciorapi de nailon, asortați cu înflorituri, cu paiete, cu crochiuri de monștri marini, cu stele multicolore, cu figuri geometrice sau cu note muzicale. Picioarele bărbaților o amuzau, le putea ghici caracterul după formă, culoare, dispunerea musculaturii, pilozitate blondă, blondă-creață, blondă-nebun, roșcat-trivial, roșeață-domestic, roșcat cu chelie, roșcat-lins, roșu cu bulbi, roșu-lung, roșu-îngust, roșu-purpuriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru că acum puteam vedea și dedesubturile esenței, cauza urâțeniei sale, izvorul definiției care-l transformase într-o plantă heteroblastă. Orașul e o plantă? E o ființă plantată de om în carnea Pământului. Cei ce au grijă de această ființă sunt monștrii. Catedrala Brăilei care se ruga în așteptare părea un sfinx fără viață. Ascetismul său consta în acceptarea diformității sale. Se ruga într-o meditație profundă să moară. Oricum murea, dar nu avea cum să știe. Intrase virgină în peisajul orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
stația, cine vrea să coboare, să spună! Eu, spuse Hugo Mărăcineanu și cobora cu toate coletele, boccelele, rucsacurile și plasele burdușite, mai mult împins pentru a scăpa de pocitania aceasta cu ochi pătrunzători, care vedea în fiecare dintre călători un monstru din Capriciile lui Goya, mai ales pe rezervist, fost criminal de război, pe tânărul zdrahon, fost pușcăriaș, sau pe nepot, cu viitorul trecutului lui cu tot. Dacă Gustav voia început de toamnă, Hugo picta început de toamnă în spațiul neconvențional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
înnobilate cu structuri florale de oțel, luminau fără intenția de a face cuiva drumul vizibil. Se pare că în loc de argon becurile aveau în ele ceață, dacă un biet câine își proiecta pe ziduri umbră de dragon. Acum era momentul ca monștrii să își facă apariția, Nilă apărând ca un cobai împresurat de mutanți. Orice ușă șubredă, orice geam dislocat din țâțâni, orice banner prost ancorat sau afiș teatral superficial lipit, alături de trupurile traforate în mărime naturală ale Primarului și Președintelui Consililui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
marginea liniei. Singura care saluta ca o oligofrenă, atât Luna, Soarele, umbrele, vidul, fluierele și nesfârșirea de trenuri, era Any Palade. Se închipuia muză a fiecărui mecanic de locomotivă, fie din trecut sau din viitor. Ce i-ar fi garat monstrul de fier la picioare pentru că ea era Any Palade și nimic mai mult! Stoian și Teodor fluturau chiloți roșii de damă, făcând gesturi obscene în direcția inversă de mers a trenurilor. Pentru a fi interpelați de la mecanic până la ultimul acar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Chirilă și Halipa. Chiar în timp ce s-au dus la Plaja Lipovenească, după ce au privit stelele, s-au aruncat în apele îndoliate ale Dunării. Și acum întreg colectivul profesoral, elevii tuturor claselor, Primarul, părinții și vecinii priveau înmărmuriți în curtea școlii monștrii acvatici. Unul de 1,60 m, celălalt mai scund, 1,40 m. Aveau încă alge în aripile înotătoare și între branhii. Burțile erau însângerate, dar capul fiecăruia era neatins. Doi carași uriași cu solzi de aur. Unul avea chipul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de acești actori. Nu mai știai care e cea reală sau dacă realitatea nu are mai multe fețe, una mai deșucheată decât cealaltă. Mergând, intri într-o biserică. Cu capetele aplecate spre propria lor micime, oamenii închiși în măruntaiele unui monstru care le devorează pasiunile, iubirile înfocate, metafizica din lăuntrul lor fiind o oglindire transfigurată a realității de afară. Peste drum, lăcașul epilogului. Aici se scriau toate aceste fraze care începeau cu se făcea că..., se scriau replicile care au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
astea de artificii de care nici un copil nu s-ar speria? Simte cum pașii îl poartă într-o direcție greșită, abia acum îți dai seama că tot planul tău care la început părea o formalitate s-a transformat într-un monstru care te devorează începînd cu ochii și creierul, altfel nu se explică de ce nu mai reușești să ți aduni gîndurile și nici să vezi mai departe de vîrful nasului. Voi chiar ne luați de fraieri, i-auziți, dom’ Roja, ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]