2,076 matches
-
care dau dovadă oamenii în a se autopedepsi, a-și face rău, în a-și provoca suferințe, chinuri și durere. La ce bun să adaugi negativitate celei existente deja și încă într-o doză maximală? Ce anume justifică acest comportament monstruos - heantontimoroumenos-ul dragului său Terențiu? Cu atât mai mult cu cât natura nu ne învață așa ceva: nici animalele, atât de adeseori prezente în Apologia lui Raymond Sebond, nici sălbaticii aduși din Brazilia și văzuți de el la Rouen nu vădesc un
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
deci animalică, a lumii. -3- O filosofie porcească? Epicur ascetul, trădat de trupul său, nevoit să facă din necesitate virtute, poate fi oare monstrul descris mai sus? Căci variațiunile pe tema bestialității nu s-au lăsat așteptate. Legenda unui filosof monstruos s-a născut încă din timpul vieții lui. Evident, stoicii pregătesc terenul, ei care contribuie la afânarea solului creștin, în așa măsură încât dolorismul lor intră în simbioză cu știuta religie a pulsiunii de moarte și o constituie. Patrologia stigmatizează
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
chipurile lor senine care se ivesc de sub șuvițe demne și nevinovate. Și iată că, într-o seară, plimbându-mă pe strada principală, am zărit, printre toți acei tineri de modă veche, falnici și animați de antica demnitate omenească, două ființe monstruoase: nu erau chiar niște pletoși, dar părul lor era tuns după moda europeană, lung la spate, scurt pe frunte, cu aspect ca de câlți de la atâta tras, prins în mod artificial în jurul feței cu două șuvițe urâte deasupra urechilor. Ce
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de afaceri absolut clar. Există un singur caz de expresivitate - dar de expresivitate aberantă - în limbajul pur comunicativ al industriei: este cazul sloganurilor publicitare. Într-adevăr, ele trebuie să fie expresive, ca să impresioneze și să convingă. Dar expresivitatea lor este monstruoasă, pentru că devine imediat stereotipă și se fixează într-o rigiditate opusă expresivității - aceasta din urmă fiind mereu schimbătoare, oferind o infinitate de interpretări. Falsa expresivitate a sloganurilor este, astfel, punctul forte al noii limbi tehnice care o înlocuiește pe cea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
lui Caetano: ar fi, altfel spus, un fascism și mai rău decât cel tradițional, dar n-ar mai fi totuși fascism. Ar fi ceva ce, de fapt, experimentăm deja și pe care fasciștii îl trăiesc cu patos la un nivel monstruos, dar nu fără motiv. 24 iunie 1974. Adevăratul fascism și, prin urmare, adevăratul antifascism 1tc "24 iunie 1974. Adevăratul fascism și, prin urmare, adevăratul antifascism1" Ce este cultura unei națiuni? Se crede în mod curent, chiar și de către persoanele culte
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
trăit în cea mai înspăimântătoare absență a culturii, adică într-o totală, degradantă ignoranță. Codurile culturilor rurale specifice, valabile (așa cum am spus) fiecare în contextul propriu, devin ridicole și „provinciale”, dacă sunt înălțate la nivel național, și ajung să fie monstruoase, dacă sunt instrumenta lizate de către Biserică, dat fiind că religiozitatea lor nu este catolică (probabil că nici măcar în cazul părții sărace a regiunii Veneto). Paradigma culturală, în acest sens, este furnizată Creștin-democrației de către Vatican. Iar pentru a vedea în ce
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și a mamelor; iar puterea, cu răul său, care le-ar fi justificat existența, era atât de încifrată și de îndepărtată, încât nu avea nici o importanță reală în viața lor. Acum, când totul este hidos și străbătut de un sentiment monstruos de vinovăție, iar băiețandrii urâți, palizi și nevrotici au rupt izolarea la care îi condamna gelozia taților, năvălind nătângi, înfumurați și rânjind în lumea pe care au luat-o în stăpânire și obligându-i pe adulți la tăcere sau la
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
iezuită (ce pare a fi modelul lor logic primar). De exemplu, o fată este frigidă din cauza unei contracții vaginale de natură isterică. Judecătorii o știu: și mai și țin cont de asta! Dar nici nu visează măcar să lege o asemenea monstruoasă formă de isterie de educația catolică rigidă ce îi fusese dată fetei respective într-un colegiu de maici - și pentru care ei avuseseră numai cuvinte de laudă. Pe de altă parte, într-o cauză de nulitate a căsătoriei datorată impotenței
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
acestuia pot ignora Credința și Speranța, nu pot să ignore însă și Caritatea. Iată oroarea. Caritatea, cel mai înalt dintre sentimentele evanghelice și singurul autonom (poate exista Caritate fără Credință și Speranță, dar fără Caritate, Credința și Speranța pot fi monstruoase), este aici degradată la nivelul unei măsuri pur pragmatice, de un defetism și un cinism de-a dreptul scandaloase. Caritatea pare să nu folosească la nimic altceva decât să-i descopere pe oameni în cea mai ștearsă și mai înfiorătoare
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
la închisoare, erijându-se în purtătorul de cuvânt al unei astfel de majorități, s-a comportat ca un rasist desăvârșit. Homosexualul și homosexualitatea sunt văzute drept forme ale „Răului”: dar ale unui Rău refulat și transferat „Altundeva”. Adică unde devine monstruos, demonic, degradant. Nici nu se vorbește despre asta măcar: o relație homosexuală este văzută ca o amenințare apocaliptică, o condamnare definitivă ce schimbă radical natura condamnatului. Vechea sexofobie catolică se amestecă cu noul dispreț laic pentru cine nu știe să
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
o mentalitate liberală franceză este desigur mai greu de înțeles și de identificat acest lucru decât pentru un progresist italian ieșit din fascism și dintr-un tip de societate agricolă și paleoindustrială, fiind deci „lipsit de apărare” în fața acestui fenomen monstruos. A face parte dintr-un cuplu este de-acum pentru un tânăr nu o libertate, ci o obligație, o teamă de a nu fi la înălțimea libertăților ce îi sunt acordate. Ca atare, nu se poate să mai existe limite
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
separat net „progresul” și „dezvoltarea”. Pe ea o interesează doar dezvoltarea, pentru că de acolo își scoate profitul. Trebuie făcută o dată pentru totdeauna o distincție clară între cei doi termeni: progres și dezvoltare. Se poate concepe o dezvoltare fără progres, fapt monstruos pe care îl trăim în două treimi ale Italiei; dar, în fond, se poate concepe și un progres fără dezvoltare, cum s-ar întâmpla dacă în anumite zone rurale s-ar aplica noi moduri de viață culturală și civilă, cu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
uneori răzvrătită“, Tillos atrage atenția ministrului său de externe că „nu numai influența noastră (a Franței) este atinsă, ci și politica noastră este compromisă dacă, prin imposibil, vreo mișcare ar izbucni“48. Și dacă totuși o mișcare ar • V. Russu, „Monstruoasa coaliție“ și detronarea lui Al. I. Cuza, în Cuza Vodă. In memoriam, Iași, 1973, p. 516. • A. D. Xenopol, Domnia lui Cuza Vodă, vol. II, p. 59-60; Paul Henry, op. cit., p. 22; N. Iorga, Istoria românilor, vol. IX, București, 1938, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
acționat În România conform unei scheme dezvoltate În „laboratoarele malformării” din Pitești (și Aiud). Piteștizarea a oferit securisto-comuniștilor instrumentarul necesar pentru a exercita un control complet asupra mentalului românilor. Astfel, după mine, palierele piteștizării pot fi regăsite În toate acțiunile monstruoase ale Securității În România de după 1954 (și o parte din termeni sunt descriși foarte exact de K. Goff). Contracararea acestor efecte, pretutindeni unde pot fi Întâlnite, este singura modalitate practică de a ieși din teatrul continuu al absurdului politic și
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Întrebări Sandei, care ne dă niște răspunsuri mulțumitoare din punctul meu de vedere, dar care nu sunt În acest text, și care pornesc de la următoarea idee: Cum de a rezistat spiritul meu? Cum de sunt Întreagă? Cum de nu sunt monstruoasă? și așa mai departe. Răspunsul este: datorită efortului non-eroic, non-vizibil al acestor oameni. Greșeala ta, Sanda, este că articolul tău nu Începe așa: vreau să vă povestesc despre o chestie care nu trebuie judecată În termenii moralei, ai eroismului, ai
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Delpech, pentru presa franceză, G. mărturisește că încă din adolescență fusese „condamnată la trei ani de imobilitate la Berck”, unde începuse să scrie: „Am fost marcată de timpul petrecut într-un mediu în care ființele robuste, valide, păreau anormale, aproape monstruoase.” Revenită în țară după aproximativ un an, răstimp în care, prin intermediul lui Dan Petrașincu, trimisese la „Sburătorul” majoritatea nuvelelor ce aveau să alcătuiască volumul Întâmplări dintre amurg și noapte (1946), G. încearcă să se specializeze în regia tehnică și în
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
socială fiind principala armă în impunerea „dictaturii proletariatului”. Unul dintre personaje, Savin, constată la un moment dat: „În scurtul timp al dominației legionare, noțiunile de drept și justiție au mai fost călcate în picioare, e drept că nu în aceeași monstruoasă proporție ca sub stăpânirea «republicii populare». Justiția aceasta nu-și are rădăcinile în egalitatea tuturor în fața legii: femeia cu privirea acoperită, care atât de sugestiv reprezenta justiția altădată, a fost izgonită din templul dreptății.” Există în carte o sumedenie de
RUBSEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289394_a_290723]
-
adevăr, opera dramaturgului se dezvoltă pe câteva coordonate fundamentale, urmărite în felurite întrupări și din variate unghiuri de vedere. Se disting clar între acestea destinul creatorului în raport cu societatea, dualitatea dramatică a ființei umane - combinație inconsistentă de dragoste și ură, sublimare monstruoasă sau ideală a unuia dintre cele două principii esențiale, soarta tragică a individului închis în citadela singurătății, iubirea - vrajă devastatoare a vieții omului, iar înainte de toate, credința în puterea artei de a înrâuri perfectibilitatea umanității. Această din urmă idee, primordială
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
personajelor, păstrate într-o zonă a mediocrității culturale, mută în registrele comic și ridicol chiar cele mai puțin vesele situații. Piesa este o dramă în fond, prezentată într-un înșelător înveliș al contemplării amuzate sau al maximizării, ceea ce face comicul monstruos și melodramaticul grotesc. Cariera scenică a lucrării este remarcabilă. Un al doilea triptic dramatic, numit de autor Trilogia Renașterii, include piesele Borgia (1936), Nunta din Perugia (1947) și Michelangelo (1948). Tema generală este tentativa eroilor de a se desprinde din
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
și transcrierea directă. Expresia ei ideală ar fi sincronia - irealizabilă - între percepție, expresie și scris. Adaptată epistemei și tehnologiei sale, o atare sincronie își asimilează un element mecanic, naturalizându-l: mașina de scris. Conștient de imposibilitatea unei astfel de coordonări monstruoase, prozatorul se joacă afișând, în alt loc, decalajele fatale, dar necesare, desincronizările între faptul brut ca punct de pornire și dezvoltarea lui literară. De pildă, Gând de miercuri face ritmic naveta între ceea ce se consemnează conștiincios la rubrica intitulată (cu
LACUSTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
fi lipsită de strălucire și se va petrece mai mult sau mai puțin în ascuns. Cristos îl va nimici pe potrivnicul său cu „suflarea gurii Sale” și cu „strălucirea venirii Sale” (ƒΒ4ν∀<γ∴∀ ϑ↑Η Β∀Δ≅ΛΦ∴∀Η). Parusia monstruoasă a „celui nelegiuit” va fi asemenea unei cratofanii. După cum am spus deja, ea va fi pusă în scenă sau, mai exact, inspirată de Satan, fiind însoțită de „semne și minuni mincinoase”. Cei meniți pierzării, nelegiuiții, vor crede orbește în această
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
este imitat sistematic, dar in negativo. Motivul principal pentru care autorul recurge la imaginea unei alte fiare este totuși dorința de a încadra „cultul împăratului” în sfera maleficului. Cea de‑a doua fiară apare din pământ și reprezintă o combinație monstruoasă și în același timp caricaturală între miel și balaur: „avea două coarne, asemenea mielului, dar grăia ca un balaur”. Însușirea sa principală este viclenia, dublând în mod eficient violența celei dintâi. Doar în momentul în care începe să vorbească, ea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ansamblu. Autorul descrie o anti‑Treime care domină întregul cosmos - cer, pământ și ape. După o primă confruntare cu oștirea arhanghelului Mihail, diavolul este învins temporar și exilat pe pământ și în ape. El învestește cu puterea sa o fiară monstruoasă, cu șapte capete, simbolizând Imperiul Roman. Această fiară, a cărei principală trăsătură este violența, își ia drept „scutier” o a doua fiară, ieșită din pământ, al cărei rol este de a întreține cultul celei dintâi. Ea simbolizează, probabil, în ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
este de a întreține cultul celei dintâi. Ea simbolizează, probabil, în ochii autorului Apocalipsei, colegiul preoților care se ocupa de cultul suveranilor. Semnificației politico‑religioase a celor două fiare i se adaugă o semnificație cristologică. Ambele fiare apar ca replici monstruoase sau caricaturi ale lui Cristos. G.R. Beasley‑Murray notează: „Anticristul este înfățișat ca și cristul (unsul) lui Satan. Așa cum Cristos poartă mai multe cununi, Anticristul poartă, la rândul său, zece (19,2). Are un nume de hulă, contrar numelui slăvit
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
19,11‑12.16). Îi îmbie pe oameni să i se închine lui Satan, în vreme ce Cristos îi cheamă să slăvească și să slujească lui Dumnezeu (1,6). E rănit de moarte, dar continuă să trăiască, într‑un fel de imitație monstruoasă a lui Cristos care moare și înviază din moarte. Deține întreaga putere și autoritate a diavolului, precum Cristos însuși se împărtășește din puterea, autoritatea și tronul lui Dumnezeu (12,5 și 10)” . Beasley‑Murray folosește termenul „Anticrist” relativ la „cele două
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]