1,217 matches
-
nu? Probabil că ai niște economii serioase, mai ales acum că ți-ai vândut apartamentul din New York. Alice a tăcut. Era adevărat că în urma vânzării apartamentului rămăsese cu o sumă considerabilă și că partea ei din chiria plătită pentru Vechea Morgă abia se simțea. Pe de altă parte, împrumutul pe care i-l dăduse lui Jake, ca să susțină revista care se afla permanent în dificultăți financiare, îi făcuse o mică gaură în buget. Nu că treaba asta ar fi deranjat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
situația. La fel ca și dezvăluirea că Alice se întorcea în Anglia. Dar, așa cum o dovedise vizita doamnei Duffield, această nouă apropiere nu era lipsită de probleme. Draga mea, a exclamat mama lui Alice la întoarcere, după ce examinase grădina Vechii Morgi. La voi, în iarbă, e cel mai îngrozitor morman de gunoi putrezit din câte-am văzut vreodată. E chiar lângă ușa din spate și e plin de muște. Nu crezi că ar trebui mutat? Alice a tras adânc aer în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lui Alice i-ar mai fi prins bine câteva zile de odihnă în lux. Dar Jake detesta locul ăla și era hotărât s-o ducă acasă. Jake îi explicase foarte clar că spitalul era împotriva principiilor lui. Întoarsă în Vechea Morgă, Alice a încercat să nu bage în seamă contrastul. Sau mormanele de gunoi din bucătărie, cele mai recente rezultate ale „forărilor“ lui Jake. S-a străduit, cu disperare, să nu-i pese atunci când, deschizând sertarul cu lenjerie de corp, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dea la fund. —Ghinion, a zis Amanda liniștită când Hugo, panicat, i-a explicat toate astea. Amanda a ridicat triumfătoare paharul de șampanie. —Eu mi-am făcut treaba. L-am născut. Acum e rândul tău, amice. Între timp, la Vechea Morgă, atmosfera mohorâtă, care se instalase odată cu rezervările de la hotel și care se adâncise cu prilejul discuției pe subiectul îngrășămintelor, nu dădea semne de risipire, acum că toată lumea se strânsese în jurul pomului de carton reciclat pentru desfacerea cadourilor. Evenimentul acesta intervenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
umerii lăsându-i-se într-un gest de capitulare. —Bine. O să mă duc să iau o carte de bucate. Privind partea plină a paharului, o călătorie în oraș probabil c-avea să-i prindă bine. Statul în cușcă, în Vechea Morgă, încercând să producă mâncare vegetariană organică pentru copil o scosese din minți. În foarte multe sensuri. A devenit curând limpede că Neil intenționa să câștige tot ce era de câștigat de pe urma noului aranjament referitor la programul cu jumătate de normă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la bărbatul din secțiunea pentru copii. A întors spatele rapid, sperând că ochii roșii nu-i fuseseră observați. În mod destul de neașteptat, în autobuz, Alice izbucnise în lacrimi din cauza frustrării și a epuizării. Și asta pentru că, atunci când ieșise din Vechea Morgă, Jake o întrebase dacă putea să cumpere niște bicarbonat de sodiu. — De ce? întrebase Alice. Nu fac nici o prăjitură. Nu, dar e un foarte bun agent de curățare, îi răspunsese Jake zâmbind. A venit vremea să adoptăm o abordare mai etică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bucătărie. Părea imposibil ca toți colegii lui Jake să fie întotdeauna așa de serioși pe orice subiect. Însă poate că aveau nevoie de mai mult timp ca să se dezmorțească. Ceea ce n-ar fi fost surprinzător, dată fiind temperatura din Vechea Morgă. Iar Jake îi spusese că și în redacția La Gunoi! căldura era distribuită cu porția. În afara lui Joss, invitați erau tehnoredactorul ăla lingău, redactorul-șef adjunct și Jessamy, un băț mostrofocit cu părul roșu-movuliu. Alice fusese surprinsă când Jessamy intrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
întotdeauna de promisiune. Dar, în cazul de față, era imposibil. Și-așa, pe măsură ce dimineața din ziua întâlnirii se scurgea, Alice s-a apucat, plină de hotărâre, să paseze legumele pentru Rosa. Și-a jurat să nu se miște din Vechea Morgă. Din când în când, ridica ochii de la obligația ei cea detestabilă și se uita pe fereastra bucătăriei, ca să vadă că ploaia de dimineață se oprise, iar norii se risipeau, dând la iveală cerul de un albastru sclipitor. Avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fie adevărat. În plus, oare Jake mai avea timp, în viața lui, de o aventură? Lui Alice i se părea că nu. Așa cum nici căsuța lor nu mai avea loc pentru alte materiale de reciclat, extrase de prin gunoaie. Vechea Morgă începuse să semene din ce în ce mai tare cu tomberoanele de unde proveneau majoritatea obiectelor care se adunau în ea. În casă era o mare de borcane, cutii, casetofoane și multe alte feluri, imaginabile și inimaginabile, de lucruri inutile. Între timp, afară, WC-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
atârnați de sfori și îndesați cu pământ- „sunt niște jardiniere grozave“, se entuziasmase Jake. Alice considera că singurul aspect fantastic era faptul că ea trăia înconjurată de milioane de obiecte din astea hidoase. Dar măcar scăpase de teama că Vechea Morgă ar fi bântuită. Simpla cantitate de gunoaie adunate în locul ăla însemna că singurul suflet neliniștit pentru care mai era loc era al ei. Și nu numai ceea ce o înconjura pe Alice se deteriorase. În prezent, și standardele ei de igienă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
brațul pe sub al lui. —Of, taci din gură. Haide! Să mergem la recepție, să chemăm un taxi și să-l ducem pe Theo înapoi în pat. Alice nu avea nici cea mai mică intenție să se întoarcă imediat la Vechea Morgă. Era sigură că urma să fie interogată de Jake, deși ceea ce se întâmplase în seara aia nu-l privea pe el. Mai mult de-atât, comportamentul lui fusese înfiorător, iar lui Alice i se păruse și mai groaznic după ce auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ai putut? Cât de jos ești în stare să te cobori? Alice a rezistat tentației de a-i răspunde că, dacă era vorba de jeg, atunci atât Allingham House, cât și Hugo erau mult mai curați decât el și Vechea Morgă. Dar era mai important să sublinieze alte chestiuni. — Nu poți s-o iei pe Rosa, a explodat ea. N-ai nici un drept legal să faci asta. Tribunalul... —Drept legal? Tribunal? a întrerupt-o Jake surâzând glacial. Cine are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a dat seama, cu amărăciune, că nu știa nici dacă Alice mai făcea parte din acel viitor. Toate încercările de a lua legătura cu ea se loviseră de un zid al tăcerii și, o dată, de ușa ferm închisă a Vechii Morgi. Ăsta fusese cel mai groaznic moment. Totuși, Hugo se hotărâse să urmeze sfatul Barbarei și a contactat atât un avocat consultant, cât și un consilier. Dar, după eforturile și cheltuielile inițiale, ambele inițiative păreau să fie din ce în ce mai fără speranță. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai pierduse și slujba. Alice a gemut. Simțea că-i vine să vomite și că se sufocă. Din cauza circumstanțelor, dar și din cauza fumului negru care ieșea din toba de eșapament a vehiculului. Ajunsă acasă, a deschis ușa dărâmată a Vechii Morgi. Jake, care se afla chiar în spatele ușii, i-a aruncat-o în brațe pe Rosa, care plângea. —Trebuie să plec, a anunțat el. Era limpede că era extrem de grăbit. —A, bine. Unde? — La ședința de consiliere, i-a strigat Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nici un efect. Și asta, în primul rând, pentru că Alice nu-i va permite să-i vorbească. De fiecare dată când o suna, femeia nu-i răspundea. Iar când Hugo și-a făcut din nou curaj să bată la ușa Vechii Morgi, aceasta a rămas, ca și înainte, închisă. Fine încercase să urle prin cutia poștală, dar n-a obținut nici un rezultat. Se părea că singurele forme de viață din locul ăla erau clopoțeii de vânt, făcuți din cutii de fasole și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Ca de exemplu? l-a întrebat Alice obosită. În primul rând, că sunt un idiot nenorocit. Într-o seară, când am ieșit cu Tarquin la cină... —Cină! Alice a deschis ochii larg. În tot timpul de când se mutase în Vechea Morgă, ea și Jake nu ieșiseră nici măcar o singură dată la cină. Da, i-a răspuns el furișându-i o privire vinovată. Mă tem că am ieșit de multe ori pentru cină. Probabil că de fiecare dată când tu credeai c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
declanșată, nu mai poate fi oprită, a se vedea, de pildă, spre informare, perioada „Judecătorilor” din Vechiul Testament, și i-a trimis, pe lângă picăturile de ploaie, un potop de gânduri ucigașe, un morman de bani, un agent imobiliar aflat acum la morgă, plus un Land Rover în care se fumează Camel fără filtru. Și, ceea ce este foarte important, a apărut și un partener de dialog - colac peste pupăză! -, un... Magician care introduce mâna în joben și scoate iepurele de urechi pentru a
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu realitatea, personajele evadează din documentul word și din windows, vorbesc, spun glume, au emoții paradoxale, transpiră, fac dragoste, se plimbă pe străzi și sunt lovite de mașini sau de stâlpi de telegraf, mor și nimeni nu le caută la morgă, nimeni nu sună la “persoane dispărute” pentru a reclama absența lor îndelungată, poate că și tu, Scriitorule - da, da, chiar tu, nu te mira, nu ridica din umeri, nu apela la o jalnică fofilare sortită eșecului -, ești doar un personaj
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
grăbesc și nu pot să mai stau, pot să las actele în original, la dumneavoastră, să vă ocupați de ele? Mai am de umblat pentru groapă, sicriu, să mai fac niște cumpărături ca apoi să merg să o ridic de la morgă pe soția mea. - Da, cum să nu, aveți toată încrederea, spuse Frusina. Dacă mai aveți nevoie de ceva, vă ajut cu cea mai mare plăcere. Ea a fost foarte expeditivă și când se întoarse doctorul veterinar, toate actele erau gata
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
din celulă; i s-au pus iarăși cătușele. „Puștiul de care ai abuzat și-a omorît tatăl!“, i-a spus un inspector. Thomas a crezut că nu este decît un tertip. „Cinci lovituri de cuțit!“, a continuat inspectorul. „E la morgă!... Ai distrus două vieți... trei, pentru că, de-acum, ce viață mai are mama? Puștiul va fi, probabil, condamnat la moarte... Sau pe viață... Și tu ești un om terminat. Pedofilii sfîrșesc rău În pușcărie!... Dacă, mai Înainte, nu o să fii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
armatei, în secțiile-pilot ale întreprinderilor. Ce bucurie să poată vizita nestingherit centrul meteorologic, studiourile televiziunii, turnul de control al aeroportului, halele de triaj poștal, serviciul ginecologic al spitalului, închisoarea, ospiciul de nebuni, casele de toleranță deghizate în saloane de masaj, morga, institutul medico-legal, mănăstirea carmelitelor, catacombele, sistemul de canalizare al orașului, adăposturile antiaeriene și coridoarele secrete care se intersectează sub oraș. „așa nu se mai poate”, spune Vocea. Știe și el. X este de acord cu Vocea. Uneori are impresia că
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Dar vă spun eu, pe onoarea mea, că Dumnezeu are alte treburi decât să păzească sufletul dumitale. Să-ți spună amicul (Stănică arătă pe Felix) ce e omul. Pe mine, când eram student, m-a dus un prieten medicinist la morga unui spital. Ce să vezi dumneata? Într-un fel de magherniță cu geamuri mari erau vreo câteva mese de brad cu scândura subțire, puțin îndoită și cu o gaură la partea din mijloc, iar dedesubt o găleată. Un om cosea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mare efervescență, în legătură cu momentul apariției dumitale." Pinky își putu imagina efervescența care domnea, de exemplu, în Camera Comunelor, ca pe o alergare în grup, de la un telefon public la altul, a unor domni foarte în vârstă, asfixiați de propria lor morgă, pentru a lua la cunoștință în comun, dacă miercurea lui Pinky îi ajungeau măcar banii de țigări ori dacă, în general, pe Andra o scârbeau lonjeroanele. 253 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Abandonă, nervos, tot ceea ce deja meșterise în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
era cea mai potrivită persoană pentru următoarele două-trei ore. Abia către dimineață, în loc de reprezentantul Guvernului Maiestății Sale, cel al Consiliului de Miniștri român și cel al Patrimoniului Național, urmau să-și facă apariția amploaiați ai Poliției, ai Procuraturii și ai Morgii. De sosit, aveau să sosească și cei dintâi, implicați în procedura transferului moștenirii, având a face față totuși mai întîi și carantinei de 3-4 zile a unui doliu. 271 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI coatele, nu se pocneau. Apoi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Pricepea Gheorghe. Nea Fane Nea Fane, gură bogată, de-i mai zicea și Carambol, că-i plăcea să joace biliard, avea ceasul lui când se oprea-n față la Stere, se uita în prăvălie și dădea bună seara. Lucra la morgă, despuia morții, le făcea el cu dresuri, îi îmbălsăma, umbla-n om cum ai căta într-un raft. Cine nu-l știa? Era îndesat, cu priviri batjocoritoare, nu scotea mâinile din buzunare. Scuipa des, cu scârbă și-avea o vorbă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]