19,458 matches
-
drept să se recunoască adevărul aprecierii dlui Nicolae Mecu că aducerea în Junimea (cu colaborări prestigioase în Convorbiri literare) a lui Vasile Alecsandri i se datorează exclusiv lui Iacob Negruzzi. Prietenia de o viață a poetului Alecsandri cu Costache Negruzzi, mort, din păcate, la 60 de ani, în 1868 (puțină vreme după reîntoarcerea lui Iacob de la studii) a transferat - cum observă autorul cărții pe care o comentez - prietenia cu bătrînul Costache Negruzzi într-o dragoste filială asupra tînărului nostru junimist. Pentru
Secretarul perpetuu al Junimii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17198_a_18523]
-
se cunoaște deja, în întreaga lume, nu numai faptul că, la sfârșitul săptămânii trecute, în apropiere de Smolensk, în Rusia, a avut loc un accident aviatic care, practic, a decapitat conducerea statului polonez, ci și numărul foarte ridicat de demnitari morți. În urma acestui cutremurător incident aviatic și-a pierdut viața inclusiv președintele statului polonez, Lech Kaczynski. De multă vreme nu ne-a fost dat să asistăm la o asemenea incredibilă dramă, datorată unor erori umane, după cum pare să rezulte din investigațiile
Drama poloneză. In: Editura Destine Literare by Dan Brudașcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_224]
-
de veste/ Să se apropie cu ochii-nchiși/ Că trupul meu asemenea ielelor este?" (Asemenea ielelor). Stihia morții suflă cu putere, împietrind alaiul nupțial: " Să bem vinul, de nuntă, mirele a murit,/ Mireasa a murit și ea,/ Nuntașii toți sînt morți și în pămînt am simțit/ Cum hora miresei se învîrtea" (Taci, mireasă, nu mai plînge). Viziunea trece nemijlocit în coșmar, sub imboldul aceleiași dorințe irepresibile de-a percepe stagnarea vieții, fixitatea mortuară: "Aplecați asupra mea stau ochii tăi/ Ca desprinși
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
pulbere se face-ntruna/ Pe masa mea de lucru și pe toate.// Aș vrea să aranjez din nou ca altădată/ Și să visez din nou, cu un cumplit efort/ Pe hîrtia îngălbenită am așezat/ Un gînd care s-a născut mort" (Un aer greu). În felul acesta tendința romantic-simbolist morbidă a Ilenei Mălăncioiu își găsește un făgaș socialmente fertil, un curs constructiv. Ileana Mălăncioiu: Linia vieții, Antologie, cu o prefață de Nicolae Manolescu, Ed. Polirom, Iași, 1999, 336 pag., preț nemenționat
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
din mreaja chipului mereu multiplicat, ca într-un coșmar, fata acoperă oglinzile. Cum facem și noi, cei care nu sîntem (sau poate că sîntem) de hîrtie, în încăperile pe care le ocupă morții. Și astfel, deși încă vie, ea e moartă.Gestul fetei e un gest suicidar, deși ambiguu. Căci acel chip din oglindă e al povestitorului, nu e al ei. Iar privirile lui, care o bîntuie fără odihnă, sînt acelea care o aduc la nebunie. Fata pe care o plăsmuiește
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
în presă aduce moartea sau duce la ezitarea între un tărîm și celălalt. Opinia comună presupune că privirea în oglindă e menită să provoace certitudini. Adică remediul nu la moarte, ci la dubii. Fiindcă ne arată așa cum sîntem. Vii sau morți. Cînd te privești pe tine însuți în oglindă, fie că revii definitiv la viață, fie că nu vezi nimic (sau vezi fantasme din alte tărîmuri) și te convingi, o dată pentru totdeauna, că ești mort. De fapt, nimic mai fals - spune
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
două ori, un dublu al lui Dumas. Întîi, fiindcă scrisoarea e adusă chiar în clipa cînd acesta din urmă vrea să se uite (sau să uite) în oglindă. Deci substituie oglinda. Și apoi, pentru că, de vreme ce scrisoarea îi este adresată unui "mort" (de trei ori omorît: de boală, de creație și de presă), expeditorul nu poate să fie decît, la rîndul său, de pe tărîmul celălalt. Expeditor (și "mort") pe care e pe punctul să-l invoce privirea narcisistă a destinatarului, dar care
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
în oglindă. Deci substituie oglinda. Și apoi, pentru că, de vreme ce scrisoarea îi este adresată unui "mort" (de trei ori omorît: de boală, de creație și de presă), expeditorul nu poate să fie decît, la rîndul său, de pe tărîmul celălalt. Expeditor (și "mort") pe care e pe punctul să-l invoce privirea narcisistă a destinatarului, dar care îl convoacă pe destinatar la un dineu (ce poate fi festin de piatră!) împreună cu un terț viu (Taylor, director al unui teatru parizian), căruia poate că
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
o piesă. Pentru a fi nemuritor, pretinde una din butadele dumasiene, familiară celor care se aventurează să-l citească (act la fel de temerar precum o coborîre în infern, cum pare să o dovedească raritatea și precaritatea practicii lecturii), trebuie să fii mort sau să faci parte din Academie. Din fericire, academiile l-au refuzat întotdeauna. Iar el știa că strugurii sînt acri. Așa încît nu i-a rămas decît oglinda. Omul acceptă moartea în "oglinda" presei și a literaturii, dar - pentru că e
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
e atît de relativ...", tipice pentru adolescența egocentrică. Conversațiile întreținute de personaje sînt rupte de realitate, neverosimile și stereotipe. Generalitățile de tipul "Așa e și viața mea", banalitățile învățate din "filozofia" găsită în cărți proaste, frazele firoscoase nasc doar întîmplări moarte. Iată cum arată o conversație pe malul mării între o mamă și fetița ei: "- Ia te uită, ce mare e! (despre o țestoasă) se miră Luiza cocoțîndu-se pe piatră, să o vadă mai bine. - Aici totul e mare, explică Nadia
Despre cîteva note false by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17244_a_18569]
-
nu pot fi decît niște mari iubitori de animale, arătîndu-le harnicilor dulăi tot respectul cuvenit unei companii de lucru... Vestea te aruncă în secolul al 19-lea al marilor exploratori în Arctica și Antarctica, - norvegienii Amundsen, ...Nansen, ...englezul Scott... Acesta, mort de foame și frig la 17 km. numai de baza de aprovizionare, rătăcit în mijlocul unor viscole năpraznice, dar păstrînd asupră-i faimosul jurnal scris cu ultimele puteri pînă în ultima clipă. Nu existau pe vremea aceea helicoptere, sateliți, aparate complexe
Drum bun, Frederik! (intermezzo) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17234_a_18559]
-
din nemulțumirile față de prestația sa. Nu-mi place la acest politician strecurat pe scena politică pe ușa din dos absolut nimic. Am scris de mai multe ori că el a distrus speranța românilor, că ne-a plasat într-un unghi mort din care s-ar putea să nu mai ieșim niciodată. Oricum, nu generația noastră. Cu toate acestea, campania pornită împotriva d-lui Constantinescu de către P.D.S.R., Ion Iliescu și aliații lor mi se pare absolut abominabilă. Cred multe lucruri negative despre
Ordalii asortate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17240_a_18565]
-
pe care profesorul nu le-a revăzut niciodată și n-a avizat publicarea lor) sînt componentele operei sale și au început să le publice. Apoi, Antonescu nu a văzut cu ochi buni larma publicistică în jurul ideologului mișcării legionare, chiar dacă e mort, și ediția a fost întreruptă. Ea a fost reluată din 1990 și se bucură, azi, de o atenție ieșită din comun, apărînd chiar și o ediție de Opere complete, care începe de la gazetărie pentru a poposi, apoi, în creația filosofică
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
grija pentru , ar trebui să fie conștient pe cine își alege drept emblemă. Numai Ceaușescu a mai pătat cu atîta cinism obrazul țării ca Ion Iliescu. În vremea primului, imaginile României cu orfelinate în mizerie, cu cozi nesfîrșite, cu oameni morți de frig în case sau orbecăind pe străzile scufundate în beznă - au făcut ocolul lumii, după cum îl fac astăzi episoadele mineriadelor, puse în scenă iresponsabil de cel de al doilea. Să nu uităm că pentru România post-comunistă, mineriadele au reprezentat
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
a învălui revolta omului silit la inadaptare: Între sacrificiul de sine și devorarea de alții/ m-am ridicat în picioare ca un copil/ ținîndu-mă numai de pereții aceștia/ pe care întunericul umed se prelingea din tavan/ plin de sperma liliecilor morți./ N-am văzut niciodată o asemenea peșteră sau un tunel asemănător/ prin care înaintam de la naștere/ ca într-un fel de gestație prelungită./ Mama Bătrînă m-a vărsat de-a dreptul în subterana aceasta/ apoi a murit lîngă mine cu
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
trebuit să ies cu tavanul în cap, întunericul și singurătatea/ au fost de la un timp prea strîmte pentru mine și apoi/ cît de cumplită mai poate fi nevoia de comunicare umană/ cînd trebuie să te hrănești numai cu măruntaiele șobolanilor morți/ împărțindu-le și pe acestea/ cu chițcăiturile celor fătați de curînd./" Lăsați-mă-n pace, le-am spus, știu ce fac/ știu mai bine ca voi ce am de făcut/ în mileniul acesta și în cel următor,/ o să-mi iau
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
secvență e "rotundă" și ar putea fi citată că un mic film în sine!), dar cu o linie generală a construcției atît de plină de grație. Aflăm, de la începutul filmului, chiar din gură personajului principal, ca "va muri" (e deja mort!). Suspensul va fi nu al tramei, ci al talentului de a vedea lucrurile mereu mai aproape... Cea mai surprinzătoare secvență va fi chiar finalul morții anunțate, "murirea", amintirile fulgurante (mîinile bunicii!) și înălțarea sufletului în văzduhul senin, deasupra și departe
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
felul lui; iar toate, împreună, evocă o întreagă "soțietate". Violență, ura, cinismul, cruzimea se întrepătrund, în film, firesc, cu aspirația, cu mirajul, cu nostalgia "frumuseții" și a sufletului, ignorat, al acestei lumi. Personajul "băiatului cu camera video" filmează o pasare moartă, o femeie înghețată, fără adăpost, o pungă albă de plastic, umflată de vînt, "dansînd pentru tine" pe un trotuar pustiu, printre frunze ruginii, pe fundalul unui perete roșu ("E ca si cum Dumnezeu s-ar uita, o clipă, la tine")... American Beauty
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
celor prigoniți ( În viață mult am trudit/ Eu casa ce am avut/ Colectivul s-o făcut,/ Din casă m-au alungat,/ La mină eu am plecat,/ Boala grea nu m-a ertat, 265) sau evenimentele tragice ale celor arestați și morți în închisoare pentru "vina" de a fi dus de mîncare preoților uniți refugiați în munți (Vezi tu pădurea cea mare,/ Eu am fost și-am dus mîncare/ La călugări și preoți/ Că ei m-așteptau cu toți./ Iată cum s-
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
un roman", în "Evenimentul zilei", 2317, 2000, 5), în care interlocutoarea, o profesoară, folosește doar mijloacele sintactice și lexicale standard ale oralității familiare ("una-alta", "e lemn pentru limbi străine", "se aruncau exact ca disperații", "ăsta", "nu ne despărțim nici morți", "din prima", "ca lumea", "mă tocau", "nici de-ai dracului", "dom'le", "lălăială"); povestirea curge destul de clar, tonul e autentic. De mai multe ori, transcrierea oralității devine însă obositoare și derutantă, elementele pragmatice - chiar, mai mult, puțin, tot, ceva - fiind
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
și el de aceeași experiență a restauratorului - nivelul spațiului cultural, al istoriei artei și, înlăuntrul acestuia, al unor istorii particulare pe care le unesc cîteva elemente comune: mai întîi peisajul și, mai apoi, peisajul rezumat, puternic circumscris, care este natura moartă. În ciuda aparențelor comode, care ar lăsa să se întrevadă doar un dialog unic, Dinu Săvescu - Theodor Aman, în fond, pictorul invocă un întreg fenomen, în esență acela al plenerismului românesc.
Restaurare și postmodernism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17304_a_18629]
-
această secțiune sînt severi cu țara lor, cu istoria și stările actuale de fapt, nu bat toba de tinichea a patriotismulu Esența populismului la români În editorialul său din EVENIMENTUL ZILEI, Cornel Nistorescu scria la începtul săptămînii trecute despre politicienii morți din România. El nu se referă la răposați, ci la politicienii care vii fiind își pregătesc moartea politică ignorînd problemele reale ale României, cele ale aderării la Uniunea Europeană, pentru a se complace în băltirea în certuri electoraliste lipsite de orizont
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17310_a_18635]
-
Andreea Deciu Unul dintre romanele lui Joseph Conrad, Chance (tradus în românește ca Întîmplarea) este conceput ca un triptic narativ avînd în centru o femeie dispărută, moartă sau doar pierdută definitiv în lumea largă. Cei care au cunoscut-o, bărbați, încearcă, fiecare prin povestirea lui, să deslușească, din amintire, profilul acestei femei, spre a putea astfel înțelege misterul dispariției ei, spre a-și lămuri propriile sentimente, și
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
faptul că s-au compromis în totalitate. Toți spun că, țara a fost băgată într-o fundătură, dar numeni nu spune cine trebuie să plăteasă imensul prejudiciu. Producția este la pământ și exportul este în aer. Se tot aruncă pisica moartă în curtea crizei mondiale trecătoare. Nu vrea să taie nimeni rădăcinile crizei morale care va dăinui mult timp, deoarece s-a cronicizat. Un cancer economic și moral, care evoluează rapid, anunțând că sfârșitul este aproape. În anul 2006 s-a
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
prin clipa de har din care se va naște "slova de foc" - aspirație demiurgică a poetului -, de Dumnezeu: "Posed câteva minute despuiate/ de tandrețe și har/ Pentru a-mi spune sunt Dumnezeu/ posed trecerea către seve când sufletul/ Înfășoară trupul mort într-un cearceaf./ Posed spaima și spinul./ Posed o cameră unde strig viață/ Și viermele mă degustă pașnic./ Și mai am puterea să-ți respir crucea/ Șoptindu-ți Aleluia" (Posed). O "Ars poetica" plasează actul creației în întuneric și singurătate
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]