1,193 matches
-
s-a luminat totul În jur, vedem În sfîrșit unde sîntem. Din marginea clădirii infirmeriei se Întinde o pajiște mărginită de gardul de sîrmă ghimpată al unității, pe care s-au Împletit tufe de zmeură. Pajiștea e plină de brîndușe mov de toamnă. Mergem pînă la gard și dincolo de el e o pantă destul de abruptă, Îmbrăcată În iarbă; jos, pe fundul văii, se vede un drum forestier Însoțit de un pîrÎu ca un fir de ață. Ulcerosul Portofel se uită În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cheamă balerini, pe care În nici un caz nu i-a cumpărat de pe această planetă, care produc un efect de plutire, pășind În ei cu pași mici și repezi. Poartă un balonzaid crem, peste o rochie verde pastel, o eșarfă simplă mov. Și cam aici se termină cu recuzita, cu lucrurile care ar putea fi supuse imperfecțiunii. Altfel, cei un metru și aproape optzeci de centimetri pe care se pare că-i are se Împart În proporții și mărimi În fața cărora cuvintele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Patru patruzeci și patru patru patruzeci și patru patru sute patru patruzeci și patru sute patru sute patru patruzeci și patru... și așa mai departe, vocea asta mi-a venit Într-o dimineață pe la ora patru cînd cerul era un fel de budincă mov În care insectele lăsau dîre tremurătoare... patru patruzeci și patru... o voce... O VOCE... și odată cu ea se auzea un sunet complex, două tonuri Împletite, unul ascendent, celălalt descendent, unul urca și celălalt cobora, și invers și tot așa, perfect
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cristal mat, și o masă cu tăblia de cristal, susținută de un arabesc din metal. Garnitura plată, capitonată, alcătuită din canapea și două fotolii de culoarea făinei de ovăz era de asemenea originală, ca și un set de vaze înalte, mov cu toarte stropite. Casa nu era prea mobilată, cu excepția unor piese curioase din bambus împletit, pe care le plasase acolo Alex, în timpul „perioadei ei de creație“. Podelele erau din cel mai fin parchet pal, încrustat cu desene din lemn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dar, desigur, nu era și îndrăgostită de el, numai că o enerva uneori nepăsarea cu care privea Tom perspectiva de a nu o poseda niciodată. Hector Gaines, chinuitor de conștient de sânii Antheei, acum ascunși și provocători pe sub pulovărul ei mov, lipit pe corp, își repeta întruna că el avea treizeci și patru de ani și ea numai douăzeci și unu, și că își isprăvise munca la Gideon Parke și ar fi trebuit să plece la Aberdeen, să-și vadă mama, ale cărei scrisori tandre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Presupun că putem hoinări prin grădină. În ce privește grădina, nu ne-a dat nici o interdicție. — Ce aproape se aud trenurile în noapte! Ai încuiat ușa? — Da. Ședeau amândouă în dormitorul lui Hattie, aceasta din urmă îmbrăcată în cămașa ei de noapte mov cu alb, cu mâneci lungi, cămașă de școlăriță, iar Pearl într-un furou bleumarin și ciorapi de mătase bleumarin. Hattie era așezată pe pat, Pearl pe unul din scaunele orientale de bambus. Amândouă stăteau drepte, atente, alerte, ca la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
decât Coca-Cola. O.K.? Perfect, răspunse Tom care nu putea suferi Coca-Cola. Tom își trecu degetele prin părul lung, buclat, umed, pieptănându-și-l. Pearl se întoarse cu băuturile și cu lalelele bine spălate, dar stâlcite, vârâte într-o vază mov. Ce frumoasă e lumina lumânărilor! începu Tom conversația. Parcă era vorba să aprindem focul, i se adresă Hattie lui Pearl, și ești bună să tragi storurile? Hattie și Tom o urmăriră în tăcere pe Pearl aprinzând focul de la soba cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o bucată de timp, lucrul de care Tom își amintea cel mai limpede, laolaltă cu o teribilă senzație de degradare, era ceea ce văzuse el de pe creasta stâncii, fără să-i fi atras atenția lui Emma: Hattie dezbrăcându-se, ciorapii ei mov care se asortau cu rochia, ciorapi cu vârfurile de o culoare mai închisă și pulpele albe, peste marginea ciorapilor. — Domnilor, e ora închiderii, vă rog! Avem destulă băutură? Unde vă duceți? Pe islaz. — Bâlciul continuă și oamenii dansează în jurul Inelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui ca să-l împingă, se relaxară și apoi lunecară în jos, cuprinzându-l. Rămaseră tăcuți, lipiți unul de celălalt. George se uita fix la Hattie. Părul fetei era împletit în două cozi care-i atârnau pe umeri. Purta rochia ei mov, înflorată, de la Boutique Anne Lapwing și, pe deasupra, pentru că seara fusese ceva mai răcoroasă, o jachetă lungă de lână gri, cu mânecile suflecate. În picioare purta papuci de casă brodați și niște șosete albe, foarte scurte. Arăta ca o școlăriță, mlădioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vitraliu răzbătea un fir de lumină, totuși nu reuși să descopere soneria. Încercă mânerul ușii; nu era încuiată. O deschise fără zgomot și păși în hol. Rămase o clipă nemișcat, uitându-se la niște roze fanate, dintr-un vas înalt, mov, și receptând deplina liniște a casei care, un moment, i se păru c-ar fi părăsită. Își scoase fulgarinul, își lăsă umbrela pe jos și, cu un gest automat, își zvârli pantofii din picioare și îmbrăcă o pereche de papuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nimănui nimic. — Trebuie să fi vorbit. I-ai spus lui Hector Gaines. Nu i-am spus. — Ba da. Ești un mincinos abject. Emma ridică o carte (propriu lui exemplar din Istoria războiului peloponesiac de Tucidide) de pe măsuța aflată lângă vasul mov cu roze fanate și-l plesni cu ea pe Tom peste obraz. Instantaneu, se luară la bătaie. Amândoi erau puternici și agili, foarte îndârjiți, dar nici unul dintre ei nu se pricepea la luptă. Tom îi arse un pumn zdravăn în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
puhav, roșu. Părul i se udase de la potop, iar buclele lungi îi atârnau ca niște cozi de șoricei. Cămașa era și ea udă și ruptă la gât. Emma o găsi pe Pearl în hol. Culesese rozele risipite și cioburile vasului mov, art déco, și acum stătea în genunchi și ștergea apa, cu o cârpă pe care o storcea într-un lighean. Se ridică încet în picioare și îi aruncă lui Emma o privire sumbră. Emma îi luă mâna și i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
uimitor de lungi sau, așa cum o văzuse la mare, revărsându-i-se pe spate ca o mantie de mătase. Îi vedea ochii de un albastru atât de palid privind sarcastic sau blând, cu sinceritate. Îi vedea picioarele lungi în ciorapii mov, cu vârfuri mai întunecate. Și își spunea: „Cum de-am pierdut-o, ce s-a întâmplat? M-am purtat ca un derbedeu, ca o lichea, ca un dobitoc“. În același timp, își aducea chiar aminte, deși nu-și putea însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
chiar în fața ochilor, pe pat, în lumina lămpii de noapte, toată colecția de reviste. O singură copertă colorată, de Crăciun. Însă Crăciunul trecuse de mult. În rest, câte o singură culoare. Dar ce mai conta?... Un copil-coșar și un copil-bucătar, mov pal cu negru, veneau în pas întins pe coperta numărului 39. Cu supliment gratuit Jurnalul copiilor, stătea scris în josul copertei. O maimuță de la grădina zoologică se agăța strâns de piciorul unui îngrijitor în salopetă albastră, avidă de protecție, la doi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
poate, la o primă vedere. în acest spațiu geografic foarte restrâns, și-au găsit locul potrivit specii de plante dintr-un perimetru foarte amplu: America de Sud, Asia, Africa, Europa. Arbuști ornamentali multicolori, trandafiri Îîntre care unul de... porțelană, liane mov sau de jad, azalee, camelii și multe, multe altele induc impresia că Réunion e un fel de grădină botanică. Dar cu exponate în spații deschise, nu în sere. Legumele și fructele care fac deliciul consumatorilor s-au adunat și ele
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
zi, Ingrid, o fetiță cumințică, și-aș mai zice și frumușică, se afla la un magazin împreună cu mămica ei. Și cum se plimbau ele printre rafturi, cocoțată în vârful căruțului, dintr-o dată a dat cu ochii de o văcuță mov. Ea stătea cuminte și se uita la oameni, mai lua câte o gură de iarbă, mai clipea din gene. Clopoțelul de la gâtul ei suna vesel ca să atragă atenția cumpărătorilor. Iar de jur împrejurul ei erau multe, multe tablete de ciocolată și napolitane
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
mai clipea din gene. Clopoțelul de la gâtul ei suna vesel ca să atragă atenția cumpărătorilor. Iar de jur împrejurul ei erau multe, multe tablete de ciocolată și napolitane de ciocolată și bomboane de toate mărimile, tot de ciocolată. - Mămico, mămico! Uite o văcuță mov! Oare ce-o căuta ea aici? - Ei, Ingriduță, văcuța asta vinde ciocolată. De fapt, sună din clopoțel și copiii vin să cumpere ciocolată. - Cum așa? - Vezi, ea sună din clopoțel și copiii o aud. Se apropie de ea și când
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
mămicile și tăticii nu plănuiau să cumpere ciocolată și cu toate astea, ciocolata ajunge în coșul de cumpărături. Deci, văcuța i-a atenționat pe copii să-i roage pe părinți să cumpere ciocolată. - Dar cine-a mai văzut vreodată văcuțe mov? - Asta nu e o văcuță adevărată. - Cum să nu! Uite, mișcă din cap! Și dă din gene! Și mănâncă iarbă! E adevărată, spuse repede Ingriduța. - Păi, n-ai zis chiar tu, cine-a mai văzut văcuțe mov? Chiar crezi că
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
văzut vreodată văcuțe mov? - Asta nu e o văcuță adevărată. - Cum să nu! Uite, mișcă din cap! Și dă din gene! Și mănâncă iarbă! E adevărată, spuse repede Ingriduța. - Păi, n-ai zis chiar tu, cine-a mai văzut văcuțe mov? Chiar crezi că există așa ceva? -Credeam că doar în povești și-n desene animate există văcuțe mov, mami, spuse domnișoara uimită. Pot să pun mâna pe ea? - Sigur că da. Așa ai să te convingi că nu e o văcuță
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Și dă din gene! Și mănâncă iarbă! E adevărată, spuse repede Ingriduța. - Păi, n-ai zis chiar tu, cine-a mai văzut văcuțe mov? Chiar crezi că există așa ceva? -Credeam că doar în povești și-n desene animate există văcuțe mov, mami, spuse domnișoara uimită. Pot să pun mâna pe ea? - Sigur că da. Așa ai să te convingi că nu e o văcuță adevărată. - Dar vii cu mine? - Sigur că vin. Ingrid se apropie de văcuța cea mov, ținându-se
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
există văcuțe mov, mami, spuse domnișoara uimită. Pot să pun mâna pe ea? - Sigur că da. Așa ai să te convingi că nu e o văcuță adevărată. - Dar vii cu mine? - Sigur că vin. Ingrid se apropie de văcuța cea mov, ținându-se strâns de mâna mamei. Văcuța păru să o privească drept în ochi, clipi din gene, dădu din coadă, dar când o mângâie, Ingrid simți doar o bucată de carton acoperită cu firișoare pufoase. - Vai, e de carton! - Ți-
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
mai aveam încă trandafiri înfloriți, am adunat petalele lor și le-am presărat în calea musafirelor, de la prima treaptă până în pragul casei, așa cum făcusem la începutul lui august la venirea Marianei. Cum aveam destule crizanteme, am adăugat și crizanteme albe, mov și aurii. Dacă d-na Pândaru a văzut în persoana mea de om în vârstă pe tatăl și socrul domniei-sale, atunci când întâmplător ne-am întâlnit în tren, tot așa eu, în momentul acesta, vedeam în cele două musafire pe fiica
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
se auzeau triburi de păsări, dar parcă veneau din lumea cealaltă. O lumină puternică roșie tâșni în sus, după care soarele se înalță biruitor pe cupola albastră a infinitului. Pământul arăta minunat, iar lucrurile deveneau pe rând roz, albe, roșii, mov. Ne-am adunat în grupuri și ne-am pregătit pentru retragere. În depărtare se vedea un sat scăldat în lumina aurie a răsăritului. Fusese primul meu test, acceptat de bună voie, nu din rațiuni politice sau sociale, ci pentru a
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Costash care zicea că poate comunica cu alte planete, întrebându-mă dacă folosește engleza, greaca sau franceza ca limbă de conversație. Curând a sosit Linda îmbrăcată într-o toaletă de seară: o capă din mătase deasupra unei rochii din tul mov, părul pieptănat în sus. Era elegantă, impresionantă, sigură pe ea, exact ca un manechin. Avea brețele și umerii goi, o brățară grea de aur și chihlimbar, un colier foarte lung identic. Detașarea ei, nici rece, nici indiferentă, era o distanțare
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
indiferentă, era o distanțare lucidă a unei femei cu câțiva ani mai în vârstă decât mine. S-a așezat pe scaun, și-a încrucișat mâinile, apoi mi-a zâmbit vag. -E foarte cald aici, zise ea. Desfăcu un evantai tot mov, micuț, începând să-și facă ușor vânt cu el. A urmat o pauză neplăcută, fiindcă nici unul nu-și găsise cuvintele. Apoi a început să mă “descoase”, întrebându-mă ce fac aici, cu ce mă ocup, cât timp voi rămâne
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]