6,230 matches
-
Falling Star „Dacă un câine pe care l-ați cumpărat v-a molipsit copilul de turbare“, zice anunțul, „vă puteți constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“. În timp ce străbatem ceea ce a fost cândva o țară frumoasă și sălbatică, mușcând din ceea ce a fost cândva un sendviș cu ou, întreb de ce n-au putut să cumpere pur și simplu cele trei cărți după care se duseseră la Hambarul cu cărți. Stridie și Helen. Sau să fure pagina și să lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-i izgoni pe făcătorii de rele și pe cei strâmbi din templul... — Căcat, strigă bărbatul la oglindirea lui din glasvand. Spuma berii i se scurge pe fața oglindită. Helen stă în ușa care dă spre hol, cu mâna la gură, mușcându-și încheietura degetului. Se uită la mine și ridică din umeri. Dispare înapoi. Din fotoliul de pluș auriu îi zic că Dumnezeu este un înger cu o putere nemaivăzută, conștiința pe care ar trebui s-o găsească lumea din jurul Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de gunoi și-ncepe să se târască. Întredeschide geamul mașinii și-ncepe să îndese prin fanta îngustă bărbatul și femeia rupți în bucăți. — Confunzi cu mâna tăiată din Palm Corners, zice Helen. Pender Place e cu fantoma de doberman care mușcă. Îl rog pe omul de la telefon să aștepte. Apăs tasta roșie de așteptare. Mona dă ochii peste cap și zice: — Fantoma care mușcă e în casa spaniolă, cum ieși de pe Millstone Boulevard. Începe să scrie ceva cu o cariocă roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Confunzi cu mâna tăiată din Palm Corners, zice Helen. Pender Place e cu fantoma de doberman care mușcă. Îl rog pe omul de la telefon să aștepte. Apăs tasta roșie de așteptare. Mona dă ochii peste cap și zice: — Fantoma care mușcă e în casa spaniolă, cum ieși de pe Millstone Boulevard. Începe să scrie ceva cu o cariocă roșie, în așa fel încât cuvintele să se desfășoare în spirală pornind din centrul paginii. Număr: 9, 10, 11... Mijindu-se la rândurile șterse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o termine. Mulțumesc de cafea! arată arhitectul spre masă, ridicîndu-se. Păcat că nu ne-am înțeles! Trecînd prin Iași, mi-am zis să vă spun, e-o aberație ce s-a făcut! Cum să lași netaluzat un mal din care mușcă apa?! Toată construcția e chiar pe mal... Planșeul e înclinat spre apă... Cu timpul, apa sapă din mal... Bine, turnăm naibii niște beton, că parcă asta-i important acum! La primăvară. Cu ce pleci? Cursa rapidă. Drum bun! Hai, fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
așa, înapoi, vreo cincizeci de metri, oprește, își trage răsuflarea, bagă în viteză, accelerează, forțează, încleștîndu-și mîinile pe volan; cursa mai trage un timp de spate într-o parte, ca un cal nărăvaș, pînă la un moment dat, cînd roțile mușcă puternic din buza șanțului, aruncînd colosul pe șosea și trece în viteză pe lîngă camionul răsturnat. Pasagerii toți oftează ușurați, reluîndu-și somnul. În stînga și în dreapta încep să se ghicească maluri tot mai înalte, semn că muntele e undeva, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cursă, șoferul întinde mîna și-i cere. Nu spune el încet, zdrobindu-și țigara -, e multă lume, femei, bătrîne... Hai că se potolește arată spre parbrizul în care mai lovesc doar cînd și cînd fulgii. Șoferul pornește. Roțile din spate mușcă nemilos din valurile de zăpadă depuse deja în jurul lor, ajungînd la asfalt, înfig zalele lanțului, urnind cursa printr-o zvîcnitură, aruncînd-o înainte. Șoferul trage de volan, aduce cursa de-a lungul șoselei, dar, în clipa următoare, vîntul, pornit mai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se aude mai slab, calcă ambreiajul și bagă în viteză. Mașina pornește în derivă. Apoi, în încremenirea din interior, cînd orice respirație s-a tăiat, se aude un scîrțîit prelung de pinioane angrenate prost, Lazăr murmură o înjurătură, roțile din dreapta mușcă asfaltul cu dinții de zale, ca în sfîrșit, colosul de tablă să stea rebel, perpendicular pe vînt, urnindu-se cu greu. Încă zece-douăzeci de metri, păpușico! murmură Lazăr -, pînă ieșim din dreptul pîrîului, că suflă vîntul pe valea asta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vîrful arătătorului, într-un gest de intimitate. Am fost întotdeauna, iubite maestre; am dovedit-o, cum spuneați dumneavoastră cînd am fost discutat, prin însăși metafora celor cinci foi de viță, măr al discordiei, ori mai degrabă pretext, din care ați mușcat cu plăcere la momentul oportun. Profesorul nu se mai poate abține: repetă gestul făcut de Lazăr, numai că el sfîrșește prin a-l prinde serios de gulerul hainei, scuturîndu-l: Drept cine mă iei de-ți închipui că-ți suport glumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
greu pînă la trotuar, unde s-a format o urmă de la cei ce trec. Un plug mare, cu lama cît jumătate de șosea, vine dinspre gară și curăță partea dreaptă, înălțînd și mai mult zăpada de pe margine, din care vîntul mușcă furios, învăluind-o. Brazii din parc nu mai sînt la fel de frumoși ca aseară; vîntul îi aruncă în toate direcțiile, măturînd văzduhul cu crengile lor. Un autobuz de transport local înaintează anevoie prin pîrtia deschisă de lama tractorului, iar în urma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Femeia mai în vîrstă o ține de după umeri cu brațul stîng, în timp ce cu palma dreaptă îi cuprinde tîmpla, obligînd-o să-și plece capul pe umărul ei. Scoate dintr-o geantă un măr și i-l pune în mînă, îndemînd-o să muște, la care Aura se supune, simțind un gol imens în stomacul învățat în ultima vreme cu mese la ore fixe. Din ochii ei frumoși, frumoși chiar și cînd sînt triști un căprui voalat de durere și de gînduri -, încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lipită de a sa; privește un timp în ochii tînărului, apoi spre șirul de sticle, iarăși în ochii lui Mihai și, ca și cum altă ieșire nu ar exista, soarbe încet toată vodca, la finele căreia, menținînd încă paharul la gură, își mușcă puternic buza de jos, dorind să înăbușe în gură flăcările băuturii. Mihai s-a grăbit să-i aducă un pahar cu apă. Mulțumesc! se bucură Maria, luînd paharul, apoi, după ce bea puțin, îl lasă lîngă cel de vodcă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
soluție. Fă-i vînt în iaz, naibii rîde Pavel. Știi ce, devine el serios o chem eu în magazie și-i dau vreo două... Pe fața lui Ovidiu, ca o umbră, se așterne un fior de greață. Oftează și-și mușcă puternic, pe dinăuntru, buza de jos. Las' că discut eu cu ea! hotărăște Pavel ieșind din cameră. Intră furios în sală, rotindu-și privirea, căutînd-o pe Letiția; o zărește tocmai lîngă fereastră, singură la o masă. Ascultă, îi spune venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care să vă distanțeze, atunci numai o dragoste putea duce la o asemenea comportare... Surprinsă de propriile-i vorbe, Doina rămîne cu gura deschisă, gata să mai spună ceva, dar nu reușește decît să ridice mîna stîngă și să-și muște puternic arătătorul, așa cum făcea în copilărie, cînd voia să-și înăbușe plînsul. Hm! surîde Săteanu, hotărît să sfîrșească decent discuția adevărul, Doinița, spune el vrînd să pară preocupat de carne este că mi-a fost dragă bunica ta, de ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ceva, telefonează apoi la autogară, de unde află că abia peste vreun ceas dacă vine cursa, așa că se ridică alene și măsoară încăperea cu pași mari, fără să poată gîndi la ceva anume. Se trezește doar că surîde mereu și-și mușcă buzele, simțindu-le îndurerate de cît a sărutat. "Mda..." zice ca pentru sine și-și aruncă o privire plină de dragoste cînd trece prin dreptul oglinzii. Crinule... se aude spunîndu-și, apoi iese încet din încăpere. Încuie ușa ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pot părăsi pe Theo, să-l las liber, să-și refacă viața, s-o înfrunt și eu pe a mea...gîndește Maria cu drag, închizînd ochii, să poată rechema amintirea clipei astrale, de pierdere totală în abisul plăcerii, cînd a mușcat din umărul lui Mihai ca dintr-un măr. Poate că Mihai nu a glumit cînd mi-a oferit pieptul lui să pun capul mereu... Am fi doi scorpioni... Cred că ne-am devora zilnic, pînă la epuizare; oricum, mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
asta. Și îngenunche la rândul său în fața mea. Mă sărută peste haine, plimbându-și limba peste cusături, nasturi și fermoare. Eram incredibil de excitat, năpădit de dorință. Dar când ajunse la penisul meu, în loc să lingă, să sărute sau să sugă, mușcă. Mușcase tare și se folosi de starea în care mă aflam, împiedicat în haine, ca să repete ceea ce îi făcuse lui Dan. Mă răsuci ca să mă poată pătrunde. — Cine-a zis că fulgerul nu lovește de două ori în același loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Și îngenunche la rândul său în fața mea. Mă sărută peste haine, plimbându-și limba peste cusături, nasturi și fermoare. Eram incredibil de excitat, năpădit de dorință. Dar când ajunse la penisul meu, în loc să lingă, să sărute sau să sugă, mușcă. Mușcase tare și se folosi de starea în care mă aflam, împiedicat în haine, ca să repete ceea ce îi făcuse lui Dan. Mă răsuci ca să mă poată pătrunde. — Cine-a zis că fulgerul nu lovește de două ori în același loc, ha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
irakieni chinuiți și uciși nu se făceau vinovați de nimic, erau civili ridicați la nimereală de pe stradă, afirmă același raport... Bărbați obligați să se masturbeze în fața camerelor de filmat, îmbrăcați în lenjerie de damă, legați cu cabluri electrice de penis, mușcați de câini de atac special antrenați. Un copil violat de un soldat. O bătrână irakiană de 70 de ani, pusă în patru labe și călărită de soldații americani. Civili irakieni împușcați din elicopter. Alte seturi de fotografii arată atrocități asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
sa preferă literatura, nu este interesat de eroi, iar mormintele se face că nu le vede... Pe Nichita Stănescu, dl Simion îl justifică astfel: „Nichita și-a apărat poezia ca un câine osul”. Oare cum își apără un câine osul? Mușcând? Nichita Stănescu n-a mușcat pe nimeni, în schimb s-a gudurat cât cuprinde pe lângă marii mahări ai comunismului. Din nou, aceeași poveste ca și la Călinescu: cât poate influența poezia lui Stănescu masele prin comparație cu zicerea sa, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
interesat de eroi, iar mormintele se face că nu le vede... Pe Nichita Stănescu, dl Simion îl justifică astfel: „Nichita și-a apărat poezia ca un câine osul”. Oare cum își apără un câine osul? Mușcând? Nichita Stănescu n-a mușcat pe nimeni, în schimb s-a gudurat cât cuprinde pe lângă marii mahări ai comunismului. Din nou, aceeași poveste ca și la Călinescu: cât poate influența poezia lui Stănescu masele prin comparație cu zicerea sa, de neuitat, la televizor, în 1981-1982
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Cât privește timpul... N.S. freacă până la urzeală secunda, ora, anotimpurile, timpul ( Această oră o desfășuram ca pe un șal/ înnodat la gâtul altor anotimpuri/ ș...ț Trec secundele gravide; nasc urlând ș...ț Ora vrea să ne înhațe să ne muște cu șerpi de venină, fără să mă convingă că ar fi putut scrie vreodată aceste două versuri ale lui Arghezi care îmi fac întotdeauna creierul să tremure: Și sufletul geme mușcat de trecut/ Ca fiara, de-o fiară cu pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ș...ț Ora vrea să ne înhațe să ne muște cu șerpi de venină, fără să mă convingă că ar fi putut scrie vreodată aceste două versuri ale lui Arghezi care îmi fac întotdeauna creierul să tremure: Și sufletul geme mușcat de trecut/ Ca fiara, de-o fiară cu pas cunoscut. În cele peste 1.500 de pagini pe care le-am citit întâlnești, mult prea rar, și câte una luminoasă, unde Nichita Stănescu e poet. Ciudat, acele versuri par scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
nu pentru că înainte țineam cu Dinamo și acum n-aș mai ține, ei bine, țin!, ar fi și culmea să nu mai țin cu cățeii lu’ tata, să nu-i mai iubesc, când li se întâmplă atâtea pocinoage și-i mușcă atâția de fund; ideea cu trecutul privește alte lucruri, cele care s-au dus, s-au consumat, au expirat, s-a ales praful de ele, li s-a pus cruce, gata. Bunăoară, unul din lucrurile care intră în categoria asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fi clădit istoria dacă smocul acela de iarbă (blestemat) n-ar fi schimbat traiectoria șutului când Oneață Augustin a pornit singur de la mijlocul terenului, a trecut ca un bolid pe lângă fundașii insulari, l-a păcălit pe Grobbelaar și mingea a mușcat bara și el, înainte de-a-și da duhul, a văzut o lumină blajină risipindu-se prin frunzișul mestecenilor, o lumină din ce în ce mai intensă, reveria propriei lui nunți cu fata cu părul negru legat în coadă, așa de frumoși unul lângă altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]