902 matches
-
ducea în gură puiul de câine șobolan... * Taro, un câine de 8 ani din insula niponă Hokkaidō, de cum simte în aer miros de țigară, începe să dea bucuros din coadă, să saliveze și pornește pe urmele fumătorului. Când acesta aruncă mucul țigării consumate, Taro îl stinge cu laba și îl înghite cu mare poftă. De asemenea el descoperă de la distanță mirosul rachiului de orez, din care, dacă i se oferă o ceașcă, o bea cât ai clipi. 18. Trăiam senzația unei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
întors spre mine. „N-o văd, ți se arată numai dumitale. Dacă e fără pene e de bine. Înseamnă că e vremea să te duci unde știi dumneata...“ După ce a spus toate astea, omul s-a ridicat alene, a aruncat mucul de țigară care se stinsese de mult între buzele lui vinete și subțiri, l-a strivit grijuliu cu talpa galoșului, și-a luat rămas-bun de la mine și a plecat târând căruciorul prin universul lui caprin. Intuind oarecum sensul exemplar al
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Oamenii trec pe lângă ea. Cum a ajuns aici? A, da... Încearcă să se ridice, dar nu poate. Un copil se joacă în nisipul de pe alee, își simte picioarele amorțite, îi este foame. Copilul e murdar, năclăit de praf și de muci. Zâmbește tâmp. Are cam un an și jumătate. "Bună ziua". Spre ea se îndreaptă o bătrână care tragei un picior. Se așează și-i mai spune o dată: "Bună ziua, bine-i să șezi când ești bătrână". Nu știe ce să răspundă, bătrâna
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
De ar avea răgaz să facă măcar un duș! A ajuns alergând într-un suflet în garsoniera în care locuiesc de când s-a măritat, deschide ușa și vrea să răsufle ușurată, dar încremenește când vede mizeria din încăpere. Peste tot mucuri de țigară, miroase a cârciumă, în bucătărie vase nespălate, resturi de mâncare în putrefacție, în dormitor haine murdare cu haine curate de-a valma, cărți împrăștiate, scrisorile ei răvășite peste tot. Își duce mâna la cap, i se aprind creierii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de la parter. Avea haina pe mână și țigara îi atârna între buze. Stătea în așa fel încât n-avea cum să-l vadă pe Gaston, care se uita la el prin geamul murdar al ușii. După ce se fumă țigara, azvârli mucul pe jos și-l călcă cu pantofii lui de vară de culoare crem. Gaston a rămas cu privirile fixate pe umerii semeți, ceafa subțire, fața albă și nasul drept. Endō s-a șters la gură cu batista. L-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
tânăra promisiune pe care-o luase în ultima vreme sub ocrotirea sa, lucrează în mijlocul coșmeliei la noul lor manifest. Au niște markere în mână, mai multe carioci chinezești sunt împrăștiate pe podea, lângă un carton cu resturi de pizza și mucuri de țigară, două cutii de pate turtite, și-și desenează unul altuia pe piepturile spânatice și pe brațele slăbănoage diverse inimioare străbătute de săgeți, guri căscate, penisuri neolitice, semne de circulație, lozinci de soiul „aici zonă interzisă porcilor”, „ipocriții să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nes, dar rece... Paharele sunt cam slinoase, le șterge cu-n colț de prosop, toarnă apă dintr-o sticlă de plastic... merge. - Și, cu băboiul... întreb după ce ne-am instalat și-avem în față și cutia de la alune plină cu mucuri de țigară. Ce-a fost? - Vinerea trecută, când m-am întors, am găsit-o în casă. Are și ea o cheie. Îmi răscolise prin lucruri, cărțile erau vraiște pe podea, hainele peste tot, cu căptușeala descusută, cu buzunarele întoarse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
doi indivizi cu ochelari negri. Când a luat-o spre casă, ea i-a fentat pe urmăritori, a schimbat drumul prin Pușkin, prin spate pe la cămine, să i se piardă urma, n-a mai urcat direct Copoul... Golește cutia cu mucuri de țigară direct pe geam. - Teoria ei de bază, rezultată din numeroase observații de teren și schițe ascunse undeva bine, numai ea știe unde, e aceea că toaletele publice, budele sunt în continuare locurile de întâlnire, cuiburile agenților secreți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și mălai, să le fie clar), am stat o vreme la un cămin de profesională pe lâng-un șantier, o ruinătură, ce mai, tare greu, mă sufoc de durere numai când îmi aduc aminte. - Aici ar merge un suflat zgomotos de muci. - Consimt. Și ne era frică de paznici și ne era frică de pedagogă, o brută stalinistă, și ne era frică să mergem noaptea la spălător... Și-acolo am văzut scene de nedescris între fete... Și ce turniruri făceau ploșnițele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
adresat câteva vorbe În japoneză. Am rămas mut de uimire, cu atât mai mult cu cât subiectul discuției era Van Gogh. Era unul dintre cei mai fragili dintre docili, care făcea orice i se spunea. Spre deosebire de ceilalți, nu-i curgeau mucii, n-avea ochii plini de urdori, nici urme de vomă pe față și nici nu era unul din cei care Începeau să urle din senin, Își arătau organele sexuale sau se milogeau ore-n șir pentru o sticlă de băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Jaguar. Am zărit caroseria sexy a Ferrari-ului GTO, parcat cu un aer impozant exact În locul În care Îmi spusese compozitorul că se afla. Când am deschis ușa, m-a izbit un miros de piele. Înăuntru domnea un talmeș-balmeș de nedescris: mucuri de țigară, ghemotoace de hârtie, cutii goale de casete. M-am uitat mai atent și am observat că geamurile și caroseria nu erau prea curate. În toată dezordinea asta se simțea ceva din adevărata natură umană a compozitorului și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de cupru extras din minele din Zambia era garat, iar mecanicul stătea la taclale sub un copac cu un angajat al căilor ferate. Un câine cu un picior schilodit, leșinat de căldură, trecu șchiopătând pe acolo. Un copilaș curios, cu muci la nas, îi aruncă lui Mma Ramotswe priviri furișe, de după o masă, apoi se ascunse chicotind când ea îi zâmbi. Urma trecerea frontierei și coada ce înainta greoi în fața clădirii albe în care funcționarii în uniformă învârteau formulare prost tipărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
avea două felinare; prostia s-a privit lung în sticla roșiatică, s-a privit în fotografie și iar în sticlă; prostia a mușcat țeava puștii, apoi, ca pe un lindic de fată mare, a mânuit lin trăgaciul; sub foișor, două mucuri decupate dintr-o manta soldățească fumegau cerul, soarele deasupra bisericii evanghelice se vedea ca prin sticlă; comandantul gărzii scrijelea cu baioneta o scoică până țâșnea apă; deasupra Rășinarilor, ciorile, precum niște litere strâmbe, scriau legi pentru cer; praful de pușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de nădejde pentru un viitor luminat", iar voi defăimați "educația socialistă"! Închide ușa în pizda mă-ti, curvă comunistă! Închide-o, că-ți crap capul, dacă mai intri! Bă, pe asta nici badea Ion nu o fute! Dora, aprinde un muc de lumânare! Hai, tiu, că ai în sertar, ieri te-am văzut ieșind din cimitir! Badea Ion, închis pe dinăuntru în ghereta de la intrare. Șubă de armată, pâslari mărimea 46, pulovăr de lână ros în coate, nădragi din postav unguresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spitalului de neuropsihiatrie. Sigur, acele scene nu făceau parte din terapiile de șoc ale doctorului Chelemen și nici nu erau unice. Spitalul Socola, cea mai fertilă casă de nebuni, și apoi ce importanță are dacă aprinzi pipa păcii cu un muc de lumânare sfințită sau cu fitilul dinamitei, focul motivează orice intenție. Ana i-a atins de câteva ori umărul, amical, a compasiune gestul, un fel de a spune "te înțeleg, mai nebun este terapeutul ca tine" -, apoi când bătrânul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
timpul în sat se număra după morminte. Petru, în fiecare sâmbătă, cu bunică-sa, plivea iarba în cimitir. Sub gard erau pierduții, crucile minuscule, mormintele cât o tablă de șah; în cimitirul copiilor Dumnezeu juca cu piesele negre. Petru aprindea mucuri de lumânare printre fire de iarbă, degete de ceară arse pe jumătate. Aici sunt prea multe, bunico! Gheorghiță nici în grădina lui Dumnezeu nu-i singur, Ionel a rămas fără părinți și pe lumea cealaltă. Iau de la unul lumină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de brusture. Arhimandritul lovea cu ciocanul într-o scândură de paltin parcă pentru a alunga ciorile; prinse ca într-un insectar pe obrazul cerului, stoluri de păsări moarte; călugării umpleau buzunarele cu licurici pentru noaptea cea de pe urmă; preoții ascundeau mucuri de lumânări aprinse în cerul gurii; egumenul își săpa mormânt sub o candelă aprinsă în cimitir. Ultima zi a săptămânii luminate stăvilea setea de întuneric în retinele somnambulilor. Livada mănăstirii cocea visele pe toate părțile. Gherasim și Ilarion, sub un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
venit nu neapărat din partea Ministerului Cultelor, cât din partea găștilor de psihoterapeuți, care-ar fi rămas fără răspuns la întrebările despre mamele altora... Un extinctor ecologic, care distrugea absolut tot ce atenta la integritatea Naturii naturale: pungile de plastic, pet-urile, mucurile de țigare, petele de petrol, întreprinderile poluante și orice tip de noxe. Nu a intrat în producția de serie, deoarece apăruse o problemă: coroda oamenii care nu protejau mediul înconjurător sau marii consumatori de hârtie (profesori, funcționari, scriitori, graficieni etc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
caz. Făcu o pauză și se uită drept în ochii mei - ce senzație de total disconfort: — Cu alte cuvinte, te vreau înapoi, Gunther. Înapoi în Kripo, pe urmele acestui nebun, înainte să apuce să omoare din nou. Mi-am aruncat mucul de țigară în boscheți și m-am ridicat. Arthur Nebe m-a fixat cu un aer imparțial, aproape ca și cum nu ar fi fost de acord cu dorința lui Heydrich ca eu să fac din nou parte din poliție și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cartierul pe jos și vă îngropați în pubul din colț, spelunca aceea plină de fum aflată sub nivelul străzii. Am aruncat odată o privire acolo, pe una din ferestrele aflate la înălțimea trotuarului, v-am văzut râzând, sărutându-vă, stingând mucurile în scrumieră. Eram un bărbat de cincizeci și cinci de ani, elegant și singur, care se plimba noaptea, iar voi erați acolo jos, dincolo de ferestruicile acelea cu zăbrele, unde câinii se opresc să amușine, erați atât de tineri, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
agățat un bidon. Manlio și-a ridicat gulerul hainei, poate a înțeles, pentru că acum fluieră. Petrecerea se termină pe divane, apoi divanele se golesc, rămân numai urmele corpurilor care le-au apăsat, pernele deranjate, pahare peste tot, scrumiere pline de mucuri. Elsa și-a scos deja pantofii: — Frumoasă petrecere. — Da. Mă ridic și culeg o scrumieră. Nu pune mâna pe nimic, se ocupă mâine Gianna... — Arunc doar mucurile, să nu miroasă. Merge în cameră, se demachiază, își ia cămașa de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
corpurilor care le-au apăsat, pernele deranjate, pahare peste tot, scrumiere pline de mucuri. Elsa și-a scos deja pantofii: — Frumoasă petrecere. — Da. Mă ridic și culeg o scrumieră. Nu pune mâna pe nimic, se ocupă mâine Gianna... — Arunc doar mucurile, să nu miroasă. Merge în cameră, se demachiază, își ia cămașa de noapte. Eu rămân în fața televizorului în mijlocul cimitirului aceluia de pahare murdare. Mai târziu mă culc la locul meu, mă sucesc de câteva ori și rămân apoi lungit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și-a aprins o țigară, chiar dacă fumatul este interzis. Mă uit drept înainte și îi spun lui, îmi spun mie însumi, mulțimii aceleia necunoscute care îmi trece prin față. O spun pentru că trebuie să o fac: — Sunt îndrăgostit. Manlio stinge mucul cu vârful mocasinilor: — Luăm avionul următor? Parchez mașina, îmi iau geanta de pe scaun și mă îndrept spre spital. Italia se ivește pe neașteptate, brusc este foarte aproape de mine. Îmi atinge brațul, îmi caută carnea prin stofa hainei. Mai înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
te privesc și știu ce mă înveți. Mă înveți că păcatele se plătesc, poate nu-i așa pentru toți, dar pentru noi este. Pentru că, împreună cu fiul acela, ne-am aruncat pe noi înșine. Nu fumez, deci nu există nici măcar un muc de țigară cu amprenta buzelor mele. Nimic vizibil care să mărturisească trecerea mea prin casa aceea. Invizibilul era în trupul Italiei. O dată îmi tăiase unghiile de la picioare, dar nu le aruncase, le lăsase să alunece într-un săculeț de catifea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
buzele triste, ochii prea roșii pentru a fi priviți. Apoi se retrăgea, își lăsa privirea în iarba ce cânta în vânt, cu un fluierat care se îndepărta învârtindu-se. Își aprinse o țigară. Fumă în tăcere, iar când termină zvârli mucul pe drumul alb. Îl stinse călcându-l și urmărind mișcarea piciorului în pantoful negru. — Murim așa cum trăim. Soția mea a plecat fără să deranjeze pe nimeni, ca o frunză. Am plecat din nou la drum și în restul călătoriei am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]