887 matches
-
mostre de sânge din rinichi, iar în câteva zile vom ști dacă a avut droguri sau alcool în organism. — Doctore, tipul ăsta știe ceva medicină sau anatomie? întrebă Lee. De ce a scos ce-avea înăuntru? Doctorul se uită atent la mucul de trabuc. — Habar n-am. Ar fi putut scoate cu ușurință organele din partea superioară. Ca să ajungă la cele de jos, și-a făcut drum cu un cuțit, de parcă tocmai alea l-ar fi interesat. Este posibil să aibă ceva pregătire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
s-o fut, nu s-o rănesc! — Șșșt. Șșșt. Hai să ne întoarcem la Crăciun. Ai avut acea primă întâlnire cu Betty. Ai sărutat-o la despărțire? Manley apucă scrumiera cu ambele mâini. Îi tremurară și pe masă se împrăștiară mucuri de țigară. — Pe obraz. — Ei, haide, Roșcatule! Nu te-ai dat la ea? — Nu. — Ai avut o a doua întâlnire cu Betty cu două zile înainte de Crăciun, așa-i? Așa-i. Ați dansat din nou la El Cortez, așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
iar băutura a înlăturat efectul benzedrinei. Comandantul secției, un locotenent în vârstă pe nume Getchell, m-a întâmpinat călduros, spunându-mi că Thad Green m-a recomandat ca pe un tip OK și că mă acceptă atâta timp cât nu dau cu mucii-n fasole și-i dovedesc contrariul. Personal, urăște boxerii și pârâcioșii, dar este de acord să dea uitării trecutul. Totuși colegii mei polițiști vor trebui să fie convinși că-s OK. Ii îi urăsc din suflet pe polițiștii cu pile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
putut să se abțină: — De unde dracu’ a aflat? Întrebă el, retrăgându-se În colț cu capul În mâini. Totul! Știa absolut totul, la dracu’! Logan simți un fior pe șira spinării. — Totul? Inspectorul știa și despre el că se făcuse muci și se culcase cu Watson? Steve gemu. — Știa că am fost dați afară din pub, știa despre striptease... Îl privi pe Logan cu niște ochi roz, demni de milă: ca un iepure supus vivisecției. — A spus că am noroc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
erau purpurii și cenușiu-Închis, iar până la răsărit mai erau vreo două ore. Sediul era ca un mormânt când deschise ușa. Nu era nici urmă de armata media care campase acolo cu o seară Înainte. Mai rămăsese doar un morman de mucuri de țigară strivite, zăcând În șanț ca viermii Înghețați. Gary cel Mare strigă un „’Neața, Lazăre“ prietenos când Logan se Îndreptă spre lifturi. Neața, Gary, zise Logan, neavând dispoziția necesară pentru alt asalt de bonomie. — Hei, Îl strigă Gary, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
direcția lui Logan. — O țigară? Logan refuză și ea-i zâmbi din nou. — Nu? Mda, ai dreptate: e-un obicei al naibii de scârbos. Scoase o țigaretă din pachet și o aprinse de la cea pe care Încă o fuma, Înainte să strivească mucul pe pervaz. — Ce pot face pentru tine, domnule Erou al Poliției? Îl Întrebă, lăsându-se pe spate, cu capul Învăluit În fum proaspăt de țigară. — „Plutitorul“ dumneavoastră: Domnul Fără Rotule. Steel ridică o sprânceană. — Ascult. Cred că e George „Geordie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
trezești pe scaunul lui. Nu trebuie să-ți placă felul În care s-a ajuns la asta, dar s-ar putea să-ți placă să fii inspector. Își aprinse altă țigară din resturile mocnite ale celei de dinainte apoi aruncă mucul În cafea. Se auzi un sforăit iar ea Îi făcu cu ochiul. — Mai gândește-te. Așa și făcu Logan. Tot drumul până la minicamera sa de anchetă. Agenta era iar la telefon, notând nume și declarații. Dat fiind că arestarea Hoitarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sug. Fute-mă În cur...“ Iar și iar. Bătrânul respiră cuprins de fiori și avu un accces de tuse care cutremură patul. Când Încetă În cele din urmă, era alb ca laptele. Se... se ținea de piciorul meu, plângând cu mucii peste tot, zicându-mi că vrea să o fut În cur. Am... am Împins-o de lângă mine... Vocea Îi scăzu. A căzut de șemineu. Bang. S-a lovit de cărămidă. Stătură din nou fără să scoată vreun sunet. Doug era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de lângă mine în atât de multe alte feluri mi se pare îngrozitor. Azi îmi venea să țip la ușa lui: „Tu nu-ți dai seama că te-am șters la fund și te-am hrănit la sân și am spălat muci și vomă și lacrimi de pe umerii tuturor hainelor mele vreme de doi ani? Am fost centrul universului tău; ființa cea mai perfectă și cea mai necesară: acum sunt o jenă“. Dar bineînțeles că am zis doar: „Oh, bine, dragul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
putea s-o aducă și pe Maddox cu ea. Maddox. Interesant lucru. Oricât nu-i plăceau ei copiii — mai ales cei care țipă și cărora le curge nasul — Adriana se îndrăgostise de tot clanul Brangelina. E adevărat că țipetele și mucii nu se aud și nu se văd în paginile revistei US Weekly, dar Adriana era convinsă că acești copii erau altfel: cuminți, la locul lor, poate chiar sofisticați. Nu le puteai contesta eleganța. I-ar plăcea s-o vadă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
spre fuselajul avionului de luptă, așteptîndu-se să-l vadă pe pilotul mort stînd În cabina lui. Un sergent japonez mergea prin iarba Înaltă dintre cazemată și avion. Picioarele lui puternice lăsau În urmă un fel de dîră gălbuie. Își termină mucul de țigară, trăgînd În plămîni ultimul fum. Deși sergentul Îl ignora, Jim știa că hotărîse deja ce avea să facă În privința acestui băiețel. — Jamie...! Toată lumea te așteptă... avem o surpriză pentru tine... Tatăl lui Jim Îl striga. Stătea În mijlocul aerodromului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
el minte. Ignorată de grădinar, bicicleta lui zăcea pe treptele terasei. Jin merse prin iarba deasă spre piscină. Apa era acoperită cu frunze și insecte moarte, iar nivelul scăzuse cu aproape un metru, lăsînd pe laturi un strat de murdărie. Mucuri de țigară strivite zăceau pe faianța albă și un pachet de țigări chinezești plutea sub trambulină. Jim merse pe cărare spre camerele servitorilor din spatele casei. O sobă pe cărbuni zăcea În curte, dar ușa bucătăriei era Încuiată. Încercă să prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cartierul pe jos și vă îngropați în pubul din colț, spelunca aceea plină de fum aflată sub nivelul străzii. Am aruncat odată o privire acolo, pe una din ferestrele aflate la înălțimea trotuarului, v-am văzut râzând, sărutându-vă, stingând mucurile în scrumieră. Eram un bărbat de cincizeci și cinci de ani, elegant și singur, care se plimba noaptea, iar voi erați acolo jos, dincolo de ferestruicile acelea cu zăbrele, unde câinii se opresc să amușine, erați atât de tineri, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
agățat un bidon. Manlio și-a ridicat gulerul hainei, poate a înțeles, pentru că acum fluieră. Petrecerea se termină pe divane, apoi divanele se golesc, rămân numai urmele corpurilor care le-au apăsat, pernele deranjate, pahare peste tot, scrumiere pline de mucuri. Elsa și-a scos deja pantofii: — Frumoasă petrecere. — Da. Mă ridic și culeg o scrumieră. Nu pune mâna pe nimic, se ocupă mâine Gianna... — Arunc doar mucurile, să nu miroasă. Merge în cameră, se demachiază, își ia cămașa de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
corpurilor care le-au apăsat, pernele deranjate, pahare peste tot, scrumiere pline de mucuri. Elsa și-a scos deja pantofii: — Frumoasă petrecere. — Da. Mă ridic și culeg o scrumieră. Nu pune mâna pe nimic, se ocupă mâine Gianna... — Arunc doar mucurile, să nu miroasă. Merge în cameră, se demachiază, își ia cămașa de noapte. Eu rămân în fața televizorului în mijlocul cimitirului aceluia de pahare murdare. Mai târziu mă culc la locul meu, mă sucesc de câteva ori și rămân apoi lungit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și-a aprins o țigară, chiar dacă fumatul este interzis. Mă uit drept înainte și îi spun lui, îmi spun mie însumi, mulțimii aceleia necunoscute care îmi trece prin față. O spun pentru că trebuie să o fac: — Sunt îndrăgostit. Manlio stinge mucul cu vârful mocasinilor: — Luăm avionul următor? Parchez mașina, îmi iau geanta de pe scaun și mă îndrept spre spital. Italia se ivește pe neașteptate, brusc este foarte aproape de mine. Îmi atinge brațul, îmi caută carnea prin stofa hainei. Mai înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
te privesc și știu ce mă înveți. Mă înveți că păcatele se plătesc, poate nu-i așa pentru toți, dar pentru noi este. Pentru că, împreună cu fiul acela, ne-am aruncat pe noi înșine. Nu fumez, deci nu există nici măcar un muc de țigară cu amprenta buzelor mele. Nimic vizibil care să mărturisească trecerea mea prin casa aceea. Invizibilul era în trupul Italiei. O dată îmi tăiase unghiile de la picioare, dar nu le aruncase, le lăsase să alunece într-un săculeț de catifea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
buzele triste, ochii prea roșii pentru a fi priviți. Apoi se retrăgea, își lăsa privirea în iarba ce cânta în vânt, cu un fluierat care se îndepărta învârtindu-se. Își aprinse o țigară. Fumă în tăcere, iar când termină zvârli mucul pe drumul alb. Îl stinse călcându-l și urmărind mișcarea piciorului în pantoful negru. — Murim așa cum trăim. Soția mea a plecat fără să deranjeze pe nimeni, ca o frunză. Am plecat din nou la drum și în restul călătoriei am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
haină uzată, demodată, puțin prea mică pentru el. Acest creator somnola tot timpul pe un taburet din nuiele, cu fața spre soare, capul căzut pe piept și ochii aproape Închiși, În fața prăvăliei sale de galanterie din cartierul Zichron Moșe. Un muc de țigară stins Îi atârna de buza de jos. Un șirag de mătănii din chihlimbar Îi Încremenise În mână. Pe deget avea un inel gros, care lucea din când În când. Fima se opri și Îndrăzni să i se adreseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Mă atinge de parcă aș fi făcută din sticlă, dacă Înțelegi ce vreau să spun. Fima vru s-o Întrerupă ca să spună: Dar toți suntem așa, din cauza asta am pierdut țara. Însă se abținu și tăcu. Se grăbi doar să stingă mucul de țigară pe care Annette Îl lăsase să agonizeze pe marginea scrumierei. Își termină sendvișul, dar era Încă flămând. Punem laolaltă toate economiile noastre și ce primim de la părinți și cumpărăm un apartament mic În Givat Shaul, mobilă, frigider, aragaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu reuși. Suntem toți În aceeași barcă, așa spusese colonistul frumușel, și, spre surprinderea sa, Fima Își dădu seama că Într-un fel avea dreptate. 11 Până la ultimul felinar După ce pregăti rufele pentru spălătorie, Fima intră În bucătărie ca să arunce mucurile țigărilor Annettei. Deschizând ușița dulăpiorului de sub chiuvetă, văzu gândacul, pe Troțki, zăcând cu burta-n sus, mort, lângă găleata din care gunoiul se revărsa. Ce Îi provocase moartea? Nu se zărea nici un semn de violență. Fără Îndoială că În bucătăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bază de programare. Porni către bucătărie și scoase din sacoșă o pungă plină de spray-uri și lichide de curățat, pe care le așeză deocamdată pe marginea blatului de marmură. Lui Fima i se părea că buzele ei strânse În jurul mucului de țigară tremurau. Apoi scoase din sacoșă alimentele pe care i le cumpărase, deschise frigiderul, se Îngrozi de ce văzu și strigă: —Ce-i mizeria asta? Fima se justifică neconvingător că făcuse curățenie generală, dar nu mai apucase să ajungă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
i se păru meschin și nesărat. Când stinse radioul, găsi de cuviință să se scuze față de Rabin: —Trebuie să fug. Întârzii la serviciu. Mestecă o pastilă contra arsurilor, băgă fără motiv În buzunar cercelul Annettei, pe care Îl recuperă dintre mucurile țigărilor Ninei. Îmbrăcă paltonul cu deosebită atenție, ca să nu cadă iar În capcana căptușelii rupte a mânecii. Fiindcă feliile de pâine nu-i astâmpăraseră foamea și oricum le trecuse În contul micului dejun, intră să ia prânzul la micul restaurant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să ridice pungile de pe jos, nu mai aveau să înfășoare șireturile și să le păstreze. Fiecare rupe chiar și azi învelișul de staniol de pe ciocolată, aruncă o foaie de celofan mototolită pe trotuar sau în rigolă, lasă să-i cadă mucul țigării oriunde s-ar afla, chiar și cojile de portocale sau șervețelele astea de hârtie pe care le folosește azi oricine. Nu vor mai exista măturători de stradă, nu atâta vreme cât se va menține lipsa de forță de muncă, iar în privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să fac și eu același lucru în legătură cu... el. „Mulțumesc, Kieran“, mi-am șoptit ca pentru mine. —Și? Mark mă luă de mână. — Nu mi-a păsat de ce a zis, dar nu am reușit să adorm în ciuda faptului că eram beat muci, iar, după ce am stat treaz câteva ore, am știut că avea dreptate. Mi-am ținut respirația. —Așa, pur și simplu? Mark zâmbi. Nu așa, pur și simplu. Dar când tata ne-a spus că se mută și că ne dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]