1,935 matches
-
vision ", sujet expérimentant la vision religieuse et, par conséquent, poétique. Dans un deuxième pas, nous avons analysé la différence entre le moi empirique (correspondant, dans une grande mesure, à un moi épistémique) et le moi créateur qui, ensemble, composent le moi de la vision. Cette dichotomie est basée sur la distinction entre le moi biographique et le moi créateur, proposée par leș poïéticiens français. Ces analyses approfondies nous ont permis d'examiner leș contenus ontologiques du moi créateur, l'élément sine qua
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
deuxième pas, nous avons analysé la différence entre le moi empirique (correspondant, dans une grande mesure, à un moi épistémique) et le moi créateur qui, ensemble, composent le moi de la vision. Cette dichotomie est basée sur la distinction entre le moi biographique et le moi créateur, proposée par leș poïéticiens français. Ces analyses approfondies nous ont permis d'examiner leș contenus ontologiques du moi créateur, l'élément sine qua non du processus de création artistique. Nous avons également montré que Blake
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
analysé la différence entre le moi empirique (correspondant, dans une grande mesure, à un moi épistémique) et le moi créateur qui, ensemble, composent le moi de la vision. Cette dichotomie est basée sur la distinction entre le moi biographique et le moi créateur, proposée par leș poïéticiens français. Ces analyses approfondies nous ont permis d'examiner leș contenus ontologiques du moi créateur, l'élément sine qua non du processus de création artistique. Nous avons également montré que Blake construit une représentation opposée
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
créateur qui, ensemble, composent le moi de la vision. Cette dichotomie est basée sur la distinction entre le moi biographique et le moi créateur, proposée par leș poïéticiens français. Ces analyses approfondies nous ont permis d'examiner leș contenus ontologiques du moi créateur, l'élément sine qua non du processus de création artistique. Nous avons également montré que Blake construit une représentation opposée, bien que complémentaire, de son moi artistique, contre laquelle îl est nécessaire de mener une guerre spirituelle : cette figure
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
îl est nécessaire de mener une guerre spirituelle : cette figure centrale est représentée par Urizen, une projection spéculaire de Los/Blake. Le conflit traduit la lutte entre l'égo, en tânt qu'expression " déchue " de la personnalité créatrice/spirituelle, et le moi comme image sacrée, absolue, de l'identité. En dernier lieu, nous avons dressé une liste avec leș qualités maîtresses du moi créateur de Blake, en discutant des caractéristiques comme sincérité auctoriale totale, dévouement pour une căușe esthétique mais concurremment morale
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
nous nous sommes servis des concepts suivants : irrégularité, simplicité, acheiropoieton, para-visualism et para-verbalisme, unité absolue, synthèse art-religion, telos esthétique : la production d'un sentiment intense d'exubérance chez leș récepteurs, telos ontologique : la production d'une consonance spirituelle entre le moi créateur et son publique, prophétisme, apocalypticisme. De pluș, nous avons montré de quelle manière ces aspects se retrouvent, également, dans le cas de la production picturale de Blake : șes peintures et gravures traduisent son attitude générale envers la vie et la
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și pr. Anton Budau, Editura Sapientia, Iași, 2002, Ap. 12,1 notă a). 113 "C'est un garçon!" /" Este băiat!" 114 "C'est un garçon! (zâmbește) Une naissance dans ce putain de cimetière. La première. Mais la vie continue? Et moi qui croyais qu'il n'y avait que des tortues qui pouvaient faire des enfants après le cataclysme." 115 Trimiterea la referentul Emanou se face prin substantivul articulat un garçon, iar nașterea copilului din cimitirul de mașini urmează povestirii despre
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
OBSERVAȚI-I CAPUL DE LEU. FIȚI FOARTE VIGILENȚI: ANIMAL RADIO-ACTIV. PĂSTRAȚI DISTANȚĂ.") 119 Jean Chevalier și Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, Editura Artemis, București, volumul 2, 1995, p.13. 120 "EMANOU: [...] J'ai des amandes. Vous voulez en manger avec moi? Tous font oui de la tête. Emanou sort un paquet d'amandes. Tous plongent tour à tour la main dans le sac et commencent à manger. DILA: Elles șont très bonnes. EMANOU: Devinez à qui je leș ai prises! DILA: Au
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
atât de mult. Cât de jos este locul de unde a plecat, prin câte suferințe și umilințe a trecut; cât de greu a fost urcușul vieții sale; cât de cavalerește s-a purtat cu sudenții săi, cu câtă naturalețe Și-a muiat aripa-n amar, plângând pentru părinții lui, suferind pentru suferințele celor din jur! Cât a suferit pentru drama Sabinei, fiica lui. Câte suferințe și mai ascunsen sufletul său, atât de mult chinuit, atât de mult umulit! Prin cultura sa, prin
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
din prima tură. Opincile erau cu talpa spartă și apa curgea din ele în câteva minute, și trebuiau mereu udate cu apă. Eu, inteligent nevoie mare, mi-am zis că prea se obosește tata turnând apă în opinci ca să se moaie, mi-am zis că se risipește prea multă apă turnând în opinci, că opincile nu țin apa până se înmoaie pielea, și am apreciat că este mai nimerit ca opincile să fie băgate în apa din cofă pentru ca să nu se
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
alte partide se hrănesc doar la sânul lor ... vom mai vedea ! Perfidia unora e clară: cei de la PNL n-au nici o șansă, dacă nu-i lasă ăștia care se fac a țipa mângâindu-i pe creștet sau prin părți mai moi ... Politica, mare curvă, are ce arăta, sau cu ce ademeni ... Să vedem pe câți ! Cred că aproximativ 20-26 % se vor prezenta la vot. Dacă tot n-au alte opțiuni, la ce să se mai ducă ! Amestecând ce se vede cu
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Înaintea tuturor ; de aceea s‑au slujit de mâinile nemiloșilor soldați, ca mânia lor vio‑ lentă să crească și prin această judecată publică. Încât, meditând la acestea, ne Întrebăm și noi Împreună cu dum‑ nezeiescul Hrisostom : „Ce inimă n‑ar fi muiat mulțimea care‑L urma pe Iisus și plângea ? ... da, dar nu pe aceste fiare ! De aceea și Domnul ... pe aceștia nu‑i Învrednicește de vreun răspuns !”74 Nouă celor de astăzi, pentru ca să nu ne arătăm indolenți și nesimțitori față de jertfa
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
încorporarea în zidul unei construcții a unei ființe dragi, pentru a conferi trăinicie zidirii. La vălătucirea caselor, sătenii făceau clacă, întrajutorându-se reciproc. În fața casei, acolo unde avea să fie „bătătura”, se săpau cam două pene de hârleț și se muia lutul cu apă adusă de la fântână, cu butoiul, cu o zi înainte. Munca la „lichitul” casei era repartizată astfel: bărbații călcau lutul amestecat cu paie și cu apă, folosind uneori și animale pentru această operațiune, femeile și copiii făceau
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
mai caut lumea-mi în obositul creier.” (M. Eminescu, I, p. 71), „Cerul stelele-și arată, solii dulci ai lungii liniști.” (Ibidem, p. 103) sau indirect: „Deasupră-mi teiul sfânt/Să-și scuture creanga.” (Ibidem, p. 223), „Un vis ce își moaie aripa-n amar,/Astfel ai trecut de al lumii otar.” (Ibidem, p. 37) Cazul genitiv exprimă identitatea subiect-obiect în interiorul unui raport de posesiune care determină, în plan sintactic, suprapunerea subiect-atribut, posesor al obiectului acțiunii verbale: „Peste vârfuri trece lună,/ Codru
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
84) Identitatea atributului de clasificare rămâne implicită în planul semantic al termenului prin care se realizează sau al întregii sintagme atributive: „Teoria invarianților algebrici și-a găsit la vremea sa aplicații în fizică, geometria proiectivă, teoria numerelor.” (ViorelVodă, 109), „Icre moi aveți?” (I.L. Caragiale, 197), fiind întărită uneori, în planul expresiei, prin prepoziții de (din) și prin articolul demonstrativ cel: „Vezi că marfă de-asta nu pot da cu paralâcul.” (I.L. Caragiale, III, 199), „Pleca fluierând, venea fluierând cântece de-ale
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din lut ce conțineau orez, semințe, fasole și ulei așezate în trei locuri diferite din templu opuse intrării și focul era menținut aprins între ele trei zile. Cordoane de lumină erau plasate în jurul locurilor sacre budiste, cu fir de bumbac muiat în ulei într-o nucă de cocos și camfor aprins. Ritualul aprinderii lumânărilor este diferit în biserica creștină, în templul ebraic, în diferitele grade ale riturilor din masonerie sau rosicrucianism. Ordinea aprinderii lor, numărul stabilit cu strictețe, succesiunea întotdeauna bine
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o treaptă de inițiere 989. Zodiile accesează pe rând primirea marelui vizitator în carul său mnemonic. Și totuși cel ce se închină, cel ce este eternul menestrel, Poetul Muri numai mult mai târziu. Mult mai târziu, ucis de-un ghimpe muiat în azur ca de-un spine cu foc de albină. Muri poetul ucis sub soare de un trandafir, de-un ghimpe muiat în simplu albastru, în simplă lumină 990. La ce timp a murit Poetul? N-aș vrea să mă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cel ce este eternul menestrel, Poetul Muri numai mult mai târziu. Mult mai târziu, ucis de-un ghimpe muiat în azur ca de-un spine cu foc de albină. Muri poetul ucis sub soare de un trandafir, de-un ghimpe muiat în simplu albastru, în simplă lumină 990. La ce timp a murit Poetul? N-aș vrea să mă gândesc la un decembrie plin de furtună, cu fulgere și tunet în plină ninsoare 991. Capricornul 992 reprezintă despuierea, retragerea și concentrarea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care transformă Cuvântul în cuvinte, lumina nu mai poate transmite semnele, adică ucis de prea multă lumină și frumusețe, de adevăr, poetul dispare ca mesager al acestuia. ... Poetul muri numai mult mai târziu. Mult mai târziu, ucis de-un ghimpe muiat în azur ca de-un spine cu foc de albină. Muri poetul ucis sub soare de-un trandafir, de-un ghimpe muiat în simplu albastru, în simplă lumină. De-atunci în frunzare-aplecate privighetorile toate-amuțiră uimite de cele-ntâmplate. Privighetorile ceasului, din
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dispare ca mesager al acestuia. ... Poetul muri numai mult mai târziu. Mult mai târziu, ucis de-un ghimpe muiat în azur ca de-un spine cu foc de albină. Muri poetul ucis sub soare de-un trandafir, de-un ghimpe muiat în simplu albastru, în simplă lumină. De-atunci în frunzare-aplecate privighetorile toate-amuțiră uimite de cele-ntâmplate. Privighetorile ceasului, din rarele noastre grădini, amuțiră-n lumina ce-apare-n zădar și fără de semne, de-atunci. Și nu știu nimic pe pământ ce-ar putea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
subconștiente. Pe de altă parte, persoana în cauză nu ar avea nici un mijloc de a acționa, în mod concret, asupra mediului său înconjurător, deoarece ea ar fi incapabilă să-l definească și să-l situeze corect. Un vis ce își moaie aripa-n amnar, Astfel ai trecut de al lumii hotar 1212. Mai există și un alt punct asupra căruia trebuie să insistăm din punctul de vedere al fazei pur obiective a conștienței noastre. În plus față de rolul pe care îl
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cerceta marile adevăruri. M-apucă un chef năstrușnic de-a prânzi, de-a bea din râu, de-a dănțui! de-a tremura, cu fumul, pe sus, în cea tărie; de-a-mi da, prin vânt tomnatec, liber frâu după vreo Ruth muiată-n apele sfinției, ce ne oferă spicul duioșiei sub jidov maslu-al holdelor de grâu!1214 Să mai înaintăm cu un pas și să vedem ce ar mai putea fi un alt factor: imaginația, imaginația și iluzia! Care să fie
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
este Marie de France cu lucrarea sa, Chevre d’oil, cunoscută pentru expresivitatea unui pasaj în care se compară povestea lor de dragoste cu imposibilitatea separării caprifoiului de alun, ambii murind în momentul despărțirii, cartea având ca premisă sloganul Ni moi sans vous, ni vous sans moi. Din secolul al XII-lea datează și anumite poeme scurte menite să întregească textul scrierilor medievale. În literatura popoarelor scandinave, povestea călugărului Robert, un cleric de naționalitate incertă, ce a tradus poemul lui Thomas
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Paris, 1863. 56. Kant, I. Întemeierea metafizicii moravurilor - Critica rațiunii practice. Ed. Științifică, București, 1972. 57. Kotarbinski, T. Meditații despre viața demnă. Ed. Științifică, București, 1970. 58. Lavelle, L. De l’être. F. Alcan, Paris, 1932. 59. Lavelle, L. Le moi et son destin. F. Aubier, Paris, 1936. 60. Lavelle, L. De l’âme humaine. F. Aubier, Paris, 1951. 61. Lavelle, L. Le mal et la souffrance. Plon, Paris, 1940. 62. Lavelle, L. La conscience du soi. Ed. B. Grasset, Paris
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
implică, prin natura sa, o dis continuitate a atenției. Copistul descompune textul modelului său În segmente scurte, care impun un efort distinct de vizualizare și un efort distinct de memorizare. Din timp În timp, Își Întrerupe copiatul pentru a-și muia pana În cerneală. La fiecare sfîrșit de rînd, Își depla sează mîna. CÎnd trece de la recto la verso, trebuie să Își potrivească altfel manuscrisul (și, adesea, și modelul). CÎnd este la capătul paginii recto, nu o poate Întoarce pînă ce
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]