1,791 matches
-
asta... Ai ucis pe-un om în codru... mergi acasă, ia-i nevasta... Ce ți-e, măre, c-o domnie fără rost, ce nu-i de soi, O s-ajungem ca să râză pîn' și babele de noi... Ne! ți-a trebuit muiere și te plângi... Ai dar ce vrei. [IRIMIE] Ce știi tu daca nu este după placul dumneaei Icea, e țărînă-n glod, Ici e bărbățelu mort. [BRAN] Bine zici... Broaște sunt multe, e destul să fie balta... Tot ca una sunt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de bine, Mergeți", la mulți ani" le ziceți", să sporească, să-nflorească, Zile mîndre-nsurățeii pe-a lor cale să-ntîlnească... " Ce mai vreți... odată nuntă! [IRIMIE] Hop și noi în urmă, vere, E ciudat ce se întîmplă-n lumea asta c-o muiere! [LĂPUȘNEANU] [(apart)] Ei, duceți-vă cu toții, minți ușoare și copile, La ce vremi ajuns-am oare, Doamne, -acum, și la ce zile! (se duce și descopere mortul) {EminescuOpVIII 229} VIST[IERUL] Mulțumindu-ți de iznoavă pentru facerea de bine, Eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Eu credeam că vin în veci Și [că] strâng cu a mea mână A ei mâni subțiri și reci 2 2261 [REA-I LUMEA DE APROAPE... ] CĂTĂLIN Rea-i lumea de aproape, e rea și de departe... Război pentr-o muiere! Citește mai departe. ANA Și cum văzură dânșii pe cal [că-i] acel semn În zid au spart intrare calului cel de lemn Lipsiți de orice grijă se puse pe ospețe Crezîndu-se acuma scăpați de [.......... ] Și când, la miezul nopții
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
din preajma orașului Brașov declara următoarele : „[Astăzi] unele jocuri s-au și pierdut, de nu le mai joacă nimeni, altele... au rămas de nu le mai joacă decât copiii, pe când altădată [probabil încă în copilăria informatorului - n. A.O.] se juca și muieri și oameni însurați” (4). În 1943, țărani români din Transnistria declarau că, „pe vremea lui Nicolae” (țarul, 1894-1917), umblau la colindat „cu steaua” de Crăciun „numai flăcăii, copiii nu” (69). În 1937, vorbind despre imaginea pe care o avea copilul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sau numai cu ajutorul ei : Fug, ploaie călătoare, Că mămuca-i vrăjitoare [...], Adu mamă druga, Să mă sui pe Murga. Și adulții cred că pe bovine pot călări doar vrăjitoarele (strigoaiele) care au putere asupra stihiilor meteorologice și a „manei vacilor” : „Muieri care strică vacile cu lapte, au coadă la spate și călăresc pe tauri” (41, p. 165) sau „a mai mare [strigoaie] e călare pe taur” (55, p. 79). Similar, în colindele „de fată mare”, fecioara călă rește „boul negru”, domolind
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Giani, d. C. A. Rosetti a scos o altă marfă la maidan, virtutea sa casnică. Fantasio, sub a sa răspundere, a reprodus sub rubrica Cronica un zvon public, o poveste ce îmblă din gură 'n gură prin București, ca două muieri rele, amândouă măritate se vede, s-au smuls de păr pentr-un amant. Fantasio, al cărui nume sta îndealtmintrelea oricând la dispoziția d-lui C. A. Rosetti, precum și a tuturor cari cred a fi fost insultați prin el, n-a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
aducem aminte de cuvântul din Evanghelia lui Luca, cap. XXIII, v. 3. "Iară Pilat l-au întrebat pre el zicînd: "Tu ești împăratul jidovilor? El răspunzând au zis lui: Tu zici! " În "Timpul" s-a vorbit poate ceva despre niște muieri rele - indiferent fiind numele lor propriu - iar d. C. A. Rosetti are bunătatea de-a recunoaște pe una în public? Tu zici! Noi n-avem nici a afirma, nici a tăgădui nimic în privirea aceasta; și e curat afacerea d-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a acestor nenumărate momente de înfiorare în fața feminității. Doar unul, care-mi vine acum în mine: Țugurlan, întors de la fierăria lui Iocan unde avusese loc memorabila dispută politică cu Moromete („Trei chestiuni rezultă din cele spuse de Țugurlan...”), își ceartă muierea: „Tu ce faci aici? De ce nu-i gata mâncarea? - Nici nu trebuia să fie, era încă devreme. Muierea se uită la el și după ce îl văzu se sculă de pe vatră și intră liniștită în casă. Se întoarse însă curând și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de la fierăria lui Iocan unde avusese loc memorabila dispută politică cu Moromete („Trei chestiuni rezultă din cele spuse de Țugurlan...”), își ceartă muierea: „Tu ce faci aici? De ce nu-i gata mâncarea? - Nici nu trebuia să fie, era încă devreme. Muierea se uită la el și după ce îl văzu se sculă de pe vatră și intră liniștită în casă. Se întoarse însă curând și răspunse cu un glas nespus de blând: E gata acuma! Muierea lui Țugurlan era o femeie blândă și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nu trebuia să fie, era încă devreme. Muierea se uită la el și după ce îl văzu se sculă de pe vatră și intră liniștită în casă. Se întoarse însă curând și răspunse cu un glas nespus de blând: E gata acuma! Muierea lui Țugurlan era o femeie blândă și avea în priviri și pe chip acea lumină ciudată pe care o dă numai durerea necontenită, lumină care seamănă cu bucuria și care de fapt nu e prea departe de ea”... Mai apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
răsti Țugurlan mai departe, că asta-i mămăligă bună, așa cum o face mă-ta. Femeia își lăsă pleoapele peste ochi și oftă, ca și când i-ar fi făcut rău lauda bărbatului” (op. cit., pp. 154, 158 și 159). Aș mai aminti de muierea lui Boțoghină, de fetița lui Boțoghină, de nurorile lui Birică, de Polina, de Mărioara Fântână (Moromeții II și Marele singuratic), de Florica Damian (Marele singuratic), culminând cu cele două femei din Intrusul, Viorica și, mai ales, firește, Maria. Cred că
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și aceasta mi se pare esențial) orizontul lui este unul de cetate clasică. Așa cum spune Herr Mittler din Wahlverwandschaften a lui Goethe, „căsătoria este fundamentul civilizației”; Aristotel, într-un loc din Politica, spune că un bărbat fără o femeie (o „muiere”) nu-i un om cu adevărat. (Sfinții, eremiții, asceții, pot fi mai mult decât oameni, dar nu oameni în sensul lui Aristotel, adică în sensul vieții în cetate, respectiv în civilizație.) Și cu aceasta atingem a treia trăsătură esențială a
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
pus-o la murat”). Această scindare ontologică a omului este concretizată de simbolul ,,rănii odioase”, ,,eva multicellulara”, trimitere tulburătoare la jungiana anima, elementul ,,femelă”, dat structural al întocmirii bărbătești, respins și infamat atâta timp cât întunericul există și înspăimântă: ,,Sângele tău de muiere în mine urcă și coboară./ Până și în oglinda fără vedere țâțele tale îmbobocite își arată ochii”, ,,oricare trup e un clește”. Andy Anna Sângeorzana, Magda Kiriakowsky, Coca Paraschiva Obadà, Efemerida sunt, ,,în bătaia directă a înțelegerii lucrurilor” de la treizeci și trei
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
gușe, cuci,/ Soare, galben semincer,/ [...] Vultur, fulger pe Rarău,/ Frunză-n dungă și haiduci,/ Ziua, clopot peste hău,/ Cer bucovinean, ștergar”). Regionalismele (burdujel, malaiște, lăicer, calamăr), interjecțiile și exclamațiile naiv admirative („Măi și măi, crește aurul în clăi” sau „Ce muiere, măi, și luna”) sunt destul de rare, iar „tonul țărănesc silit” (G. Călinescu) are rostul de a întrerupe aglomerarea suavităților. Și în versificație tiparul folcloric face loc unor rafinate experimente („Pe ogor de malaiște,/ Sună boabele ca niște/ Bani de aur
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
am uitat nici până azi traversarea, cu peripeții (aveam să ne suim în tren la Belgrad), frica mamei care mă strângea în brațe, supărarea ei că barcagiul, un sârb știind puțin românește și care îi spusese la un moment dat muiere! făcând-o să plângă, - plângea repede. Îi spusese și tatei, la întoarcere, cum o ofensase sârbul, iar tatăl meu, Toma, avea să râdă mult timp pe chestia asta, - Ifigenia lui abea învățase românește; nu știa că la țară așa i
Act dotal by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15001_a_16326]
-
secolul al XVIII-lea românesc, București, Editura Meridiane, 1990; Violeta Barbu, De bono comigali, București, Editura Meridiane, 2003, Constanța Ghițulescu, în șalvari și cu ișlic, București, Editura Humanitas, 2004, cu un mic capitol consacrat Văduvelor, Sultana Crava, îngeri, demoni și muieri, București, Editura Univers enciclopedic, 1999), investigații de detaliu 22, și concluzii extrem de utile (Șarlota Solcan, Femeile din Moldova, Transilvania și țara Românească în Evul Mediu, București, Editura Universității din București, 2005; elemente specifice din această carte au format substanța studiului Văduva
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
abale”, insinuând o origine umilă, dezonorantă pentru descendența sa (pare a fi fost chiar alogen), și o extracție joasă ce ar putea motiva marile ambiții pe care aceasta le nutrea (căci zice scriitorul că „și alte fumuri mai mari acei muieri îi urla în cap, care toate în deșărtu i-au ieșit...”) închei această înșirare (care este foarte departe de a fi completă - ar fi trebuit să evoc măcar și câteva cupluri boierești, dar am decis să privesc aci doar către
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
căsătorie: „Iarră ce e de pre semențiia nunte ei, anume a însurăciunilor ce știu, iaste aceasta așea: de va neștine lua o muiare văduă și va avea aceaea o fată cu alt bărbat, de-acii iaste acestuia fată ca și aceiia muieri. Și i se cade lui a se feri dînsa foarte ca și de o fată ce-are fi a lui, să va ce iaste a lui. Așea și socrul de muiarea feciorului său și feciorul de maștehă-sa și vărul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Bistrița - „[...] fiindu Ștefan vodă” [Ștefan vodă cel Tânăr - n.m. D.H.M. bolnav la Hotin, au lăsat cuvântu, ca de să va săvârși el, să nu puie pre altul la domnie, ci pre Petru Măjariul, ce l-au poreclit Rareș, dispre numele muierii ce au fostu după alt bărbat, târgoveț din Hârlău, de l-au chiemat Rareș” -, acceptând și justificarea înălțării lui în scaun: „Așa pre Pătru aflându-l și adeverindu-l că este de osul lui Ștefan vodă, cu toții l-au ridicatu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Stanciul Cepariul că i-a sustras niște valori Doamnei Marghita Movilă) - puteau să compară în fața marelui vornic (în Moldova, acesta avea și o temniță) - de competența căruia erau, între altele, abaterile de la morala sexuală, putând încasa și nenumăratele „șugubine de muieri” -, în fața marelui postelnic (Cantemir ne spune că el îi judeca pe locuitorii capitalei Moldovei), a marelui vistier, a marelui paharnic, a marelui agă (care, în veacul al XVIII-lea, „era pre târg pre Iași giudeț” și le pedepsea pe prostituate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ignore opinia nurorilor (femeile au avut în Veacul de Mijloc o poziție coborâtă în Europa; aici este, însă, vorba și de supremația consangvinității. Era un sfat formulat cândva și de bătrânul postelnic: „să nu ascultați povești între voi sau vrajbele muierilor voastre”326: „[...] vă leg supt blestemul lui Dumnezeu și sub blestemul mieu cel părintesc, ca să nu vă plecați urechile voastre supt ascultarea cuvintelor jupânésilor voastre, însă de cele proaste și vrăjbitoare, care fac fraților neviață, nici să se méstece iale
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al degradării moravurilor) avea în țările Române, chiar sub chipul ei „artizanal” medieval, o vechime considerabilă. Curvia însemna în limba românească veche și „prostituție”, dar și „practicarea unor relații sexuale extraconjugale” (un soț adulterin mărturisea că „s-a încârdoșit cu muieri curve”355. Cuvântul („păcatul curviei”) apare în Pravila ritorului Lucaci din 1581, în Pravila de ispravă oamenilor, în fragmentul copiat în Codex Neagoeanus, în Pravila aleasă, tradusă de Eustratie logofătul. Macarie, în Teologia sa dogmatică, așază, între păcatele enumerate acolo
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
gloaba pântecului”, care intra în încasările vorniciei 386), văduvele conturbau adesea „starea de moralitate”. Comunitatea românească tradițională (mai înțelegătoare, în genere, în cazul culpelor față de femeie, la care constata „neputința și slăbiciunea firei pentru care mai puțin să vor certa muierele decât bărbații” și o stare nativă - „iaste mai proastă” - și predispoziții vădite - „mai lesne spre cădere”387 - spre comiterea păcatului) a repudiat, ascultând preceptele Ecclesiei, relațiile sexuale neîngăduite, relații a căror existență ne-ar putea spune câte ceva despre „starea de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în diverse feluri. Sancțiunile finanicare confirmă și dau substanță acestei represiuni încă din timpul când pedepsirea faptelor cu pricina nu intrase în pagina de lege scrisă. Gloabele pe care slujbașii Domniei sau ai vorniciei (marele vornic - care încasa „șugubina de muieri” - avea, în Moldova, un „aparat” format din vornici, globnici, șugubinari), globașii, globnicii, le adunau de la păcătoși și păcătoase (și protopopii aveau dreptul de a încasa „gloabe” pe păcatul trupesc, concurându-i astfel pe vornici și mai târziu, după reforma lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
periodice (operate, categoric, în urma analizelor situației de pe „teren”), marchează consecvența și constanța unei preocupări, adică a unei linii morale. Femeile desfrânate - între ele și unele văduve (judecate de vornicii de poartă, „globite” și „date prin târg”) - plăteau amenzi („șugubina de muieri”, pe care o încasau, în Moldova, marii vornici, reprezenta - datorită mulțimii infracțiunilor sexuale - un izvor nesecat de venituri), iar voievozii aveau grijă să fixeze cuantumul acestor sume („de fată mare 20 de lei, de muieri 12 lei, de la cei ce
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]