7,581 matches
-
-mă să înțeleg. Ești tîmpit? îl întreabă Runca, scoțîndu-și ochelarii. Credeam că voi, ăștia din teatru, care... cu aluzia... Nevastă-ta-i bine mersi, a născut normal, acum se odihnește. Lazăr se relaxează dintr-o dată, umplîndu-se de zîmbet, murmurînd o mulțumire. Salut! zice Runca plecînd grăbit, înfrigurat. Mă duc să mă pregătesc de plecare, sînt frînt. Dom' doctor, strigă Mihai după el n-ați spus... ce are... Cum nu? Două fete zdravene: două trei sute și două trei sute cincizeci; grele, nu glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
avem... Uite eu: stau de-o jumătate de ceas și îngheț; voiam să văd cine vine după geamantane, așa... păsărică... De fapt, devine ea gravă nu știu dacă v-a mulțumit cineva: vă mulțumesc eu! Mihai încuviințează, semn că primește mulțumirile, apoi vrea să plece, dar nu se poate abține să nu-și mai arunce privirea spre fată care, nici ea, nu dă semne că vrea să se retragă, rămînînd încruntată, să-și amintească ceva. Nu vă supărați, ați terminat cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sunt doar niște glume cu fofoloance. Nu sunt glume despre femei. Nu au nimic de-a face cu femeile. Razza îi retează femeii fofoloanca arhetipală și o expune pentru ca lumea s-o poată vedea și aprecia, tocmai ăsta e clenciul, mulțumirea vidă în care oamenii își proiectează atitudinile. În definitiv, ce rămâne dintr-o gaură dacă o scoatem din pământ? Cita din nou din articol, realizase Bull. Și avea dreptate, pentru că acele cuvinte încă licăreau proaspăt pe ecranul LCD al laptopului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pentru femei și totul e străpuns de o țepușă“. În tot timpul mesei, reușiră să nu atragă atenția gazdei lor cu piept generos. Tiresias le aduse ceșcuțe cu cafea grecească groasă. Krishna se lăsă pe spate, cu un oftat de mulțumire. — Păi, acum că am mâncat, cred că e momentul să futem ceva, spuse el sorbind din cafea. — Ce să futem? Gestul de uimire al lui Alan era adresat proprietarului dolofan și celor două fete dubioase care încă pierdeau vremea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ar confisca toată averea ilicită, cine poate să-i ia fericirea nesfârșită de a mânca în fiecare zi caviar, bucuria pură de a-și face concediile pe Coasta de Azur, delicatețea de a-i lua amantei un inel cu diamant, mulțumirea sufletească de a descinde dintr-un jeep, eliberarea spirituală pe care o încearcă într-o vilă cu 18 camere? Nu vreo lege a declarării averilor îi face pe demnitarii din țările scandinave să vină la serviciu cu bicicleta și punga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cât am, acum ce mai vreți, ia mai scutiți-mă!”. Luată așa, această lege care se vrea a transparenței nu va face decât să oculteze hoțiile care au fost și care vor veni în Momânia. Vizibil, dezgolit, va rămâne, spre mulțumirea publicului, doar Mumu de la Big Brother. Normă și noimtc "Norm\ [i noim\" Toate seismele sociale și instituționale, în general toate revoluțiile care afectează grupuri umane, de la nație la banda de hoți, cred că sunt determinate în profunzime de o cauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și cărții sale Locul unde nu te plictiseai niciodată: rău-famata Piață Scollay din Boston pentru multe informații legate de istoria pieței, deși, firește, domnul Kruh nu este cîtuși de puțin responsabil pentru eventualele distorsiuni și greșeli. În cele din urmă, mulțumirile mele se Îndreaptă către răposatul George Gloss, proprietarul librăriei Brattle Book Shop din vechea piață Scollay, care mi-a vîndut la preț de nimic volume pe care le mai am și azi, și care probabil nu a avut niciodată un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la ele toată ziua. Nu contează. Până la urmă, ai făcut fericită o femeie. Încercă să-și smulgă mîna, dar ea i-o ținea prea strîns: ar fi trebuit să se lupte cu ea să și-o elibereze. — Ți-ai găsit mulțumirea sufletească Într-o căsnicie fericită, urmă doamna Bellairs. Încearcă să fii mai răbdător. Acum, o să-ți vorbesc despre trecut. — Nu-mi vorbi despre trecut, vorbește-mi despre viitor! spuse el precipitat. Ca și cum ar fi apăsat pe butonul unui aparat, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
grăbiți, cozi, spații pentru fumători. Lipseau doar cărucioarele pentru bagaje, bagajele și panourile cu reclame. Un cvartet de coarde interpreta Vivaldi. După ce am citit instrucțiunile pentru nou veniți, am luat o bandă rulantă către ghișeul 433 din terminalul C. Spre mulțumirea mea, coada de la ghișeu nu era formată decât din trei persoane: un copil nigerian și două surori gemene din India. Am așteptat liniștit să-mi vină rândul, răsfoind un exemplar din Daily Telegraph de pe pământ. Voiam să aflu ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ochii în sus, m-ar apuca amețeala... - și arată norii ce trec repezi, împinși de vânt. Vorbește de amețeală ca de o tentație, care într-un fel o atrage. Sunt ușor dezamăgit că nu mi-a spus nici un cuvânt de mulțumire. Observ: — Nu e un loc bun să te întinzi ca să privești cerul aici, nici ziua, nici noaptea. Ascultați-mă pe mine, care mă pricep. În dialog se cască goluri între o replică și alta, ca golurile dintre treptele de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și porumbeilor să se răspîndească În voie pe Întreaga suprafață a insulei, În bună vecinătate cu nenumărații ei locuitori. Era, prin urmare, ilogic să-și străbată regatul fără ca pălăria lui cu boruri largi și din cale-afară de uzată să Îndure „mulțumirile” vreunui supus Înaripat, căci erau adeseori zile În care, mai cu seamă În perioada de Împerechere, zău dacă era cu putință să privești În sus și să descoperi măcar un singur metru pătrat de cer neînțesat de păsări. Fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a răspuns imediat. I-au trebuit cîteva clipe, secunde grele, ca să chibzuiască. Apoi a încercat să fie cît mai clar și mai convingător în tonul vocii sale. Pot să vă spun că mă simt bine. Am, așa, o senzație de mulțumire atunci cînd mă gîndesc la slujba mea. Nu poate fi aceasta un indiciu că am ajuns la locul potrivit? Fusese clar și convingător, dar într-un reflex al meseriei (ori al talentului?) reuși să atingă și acel nivel de viclenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
foarte probabil ca un șef de divizie să aibă o leafă mai mică decît un inspector simplu, fiind cît se poate de mulțumit. Foarte probabil, dar incredibil! Spunîndu-i cu toată sinceritatea de care era capabil că "este mulțumit", împingînd această mulțumire pînă la identificarea cu confortul fizic, fusese cinstit și viclean, întocmai așa cum trebuia să fie, în cele din urmă, un bun funcționar al Serviciului. După acea discuție parcă fusese uitat. Sau poate nici nu fusese băgat în seamă cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un copoi înnăscut, om de acțiune și plin de nerăbdare. Spre deosebire de mulți dintre funcționarii Serviciului, umbla înarmat și își făcuse un reflex de a se pipăi la piept, simțind prin stofa hainei oțelul rece al revolverului cu o expresie de mulțumire necunoscută, întinsă pe fața lătăreață, mongolică. Cine știe ce combinații ori obligații ale lui Mihai Mihail îl aduseseră și mai ales îl îngăduiseră în Serviciu! Pe el nu-l interesa acest lucru, conform regulii pe care o înțelesese la timp îi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
s-a înecat, coniacul s-a vărsat pe fața de masă, pe hainele boțite de atîtea zile de chef, întreg trupul i-a fost cuprins de spasme, se înecase de-adevăratelea. Chelnerul s-a repezit cu o expresie radioasă de mulțumire. Pentru că fusese prevăzător ori pentru că în sfîrșit îl putea da afară din restaurant? Pentru amîndouă. După un minut se găseau în stradă, Făinaru cu privirea împăienjenită, căutînd să se dumirească unde se află, iar el răsuflînd într-un fel ușurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
doar următoarea sentință: Între Plenitudine și Aparența plenitudinii este greu să faci o demarcație netă din perspectivă morală. „ Nu i‑a reușit nici chiar celui numit Maestru“, zicea Franckel. „Aplecându‑se peste abis, nici el nu și‑a putut Înfrâna mulțumirea deșartă de a Încerca să‑l umple cu Sens.“ De aici ar putea rezulta o altă morală, care ne‑ar putea sugera o Înțelepciune paremiologică, și anume că e periculos să te apleci peste găunoșenia altuia, dintr‑o pornire deșartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să se-ntoarcă la bord, ca și cum ar fi fost niște pești orbiți de o lumină prea puternică. După ce, în sfârșit, isi satisfăcură nevoile cele mai stringențe, ființele monstruoase se întoarseră către ei, adresându-le ceea ce păreau a fi vorbe de mulțumire și făcându-le, în același timp, semne prietenoase, prin care îi invitau să se apropie, dându-le de înțeles că nu aveau nici cea mai mica intenție de a le face vreun rău. Cei doi băieți întoarseră capetele către Marara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dulgherul - care fusese ales dintre discipolii preferați ai lui Tevé Salmón - consideră de foarte bun augur faptul că, în ziua când se pregătea să o lanseze, s-a pornit o ploaie torențiala. Fu o noapte frumoasă de dansuri, cântece și mulțumiri adresate zeilor, si chiar și cel mai mic dintre copii se strădui să strângă cât mai multă apă în recipientele pe care le aveau la dispoziție. Această apă, precum și faptul că barcă, odată lansată, prevăzută acum cu un balansier lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Dar, ca un făcut, trebui să cedeze și să fie părtașă din nou la ideea Luanei. Ieșiră în stradă și porniră spre locul de întâlnire. Reacția stupefiată a trecătorilor dădu micii năstrușnice satisfacția la care sperase. În timp ce Luana radia de mulțumire, Anita, în stare de șoc, un aragaz dacă i-ar fi căzut în cap, din ceruri, nu s-ar fi mirat. Au așteptat cinci minute, un sfert de oră apoi un ceas întreg. Luana căuta în lungul străzii cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de ce trebuiau să-I arate recunoștință când El tocmai îi făcuse să ia o notă proastă sau îi aruncase într-o boală cu febră puternică, care-i sleise de puteri. Până târziu, în adolescență, fuseseră urmăriți de această îndoială a mulțumirii. Lăudau pe Domnul, cu lacrimi în ochi, când le aducea împlinirea tuturor dorințelor dar se mâniau amarnic când era surd la cerințele lor. Într-o noapte, Luana visă că mama ei a murit. Simți o durere sfâșietoare, care-i rupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Continua să ducă dorul nopților de dragoste, a plimbărilor prin Grădina Botanică, a micilor bârfe, cu bărbatul ei, la o cafea aburindă. Într-o zi, Ștefan veni acasă încântat peste măsură. Achitase prima rată la garsonieră. Fără să-i împărtășească mulțumirea, preocupată de ale ei, Luana îi spuse că dorea să-și găsească un loc de muncă. El o avertiză că oferta din acel moment nu era pentru ea. Fata se rățoi: Ce vrei să spui, că sunt proastă? Debarcat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ascunsă. Pentru un european, singurul drum posibil era cel care ducea la Îmbogățirea grabnică, urmat neîntârziat de cel al Întoarcerii În Europa. Asta Își ziceau cei mai În vârstă și mai Înțelepți când treceau pe lângă spital, șoptind o rugăciune de mulțumire. Astăzi deșertul numit Koningsplein e Înlocuit de cel numit Merdeka, restul a fost Înghițit de Întinderea Jakartei, dar spitalul e tot acolo. Vă rugăm, noi suntem din familie, i-a spus Margaret infirmierei, care Începea să se Îmbuneze. Luase cheia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
prea aveau ce să-și spună. Afișau Însă voioșia celor incapabili să găsească un ecou În persoana de alături, astfel Încât, dornici să evite stângăciile unei după-amiezi pierdute Împreună, depun toate eforturile cu putință ca să arate mulțumiți. Numai că această pretinsă mulțumire Îi face să se simtă dezorientați și inutili, iar asta pentru că fiecare Își zice În sinea lui că ar fi trebuit să știe ce-i de făcut ca să fie tot atât de mulțumit pe cât este celălalt, În vreme ce el habar n-are. Președintele
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
poate să ascundă că a șterpelit mașina ambasadei În scopuri personale! — Mulțumește-i Încă o dată lui Bill din partea mea, te rog, a zis Margaret strângându-l În brațe. L-a ținut aproape de ea și l-a frecat pe spate. Multe mulțumiri și ție, Mick. — Ești sigură că totul e-n regulă? a Întrebat o. — Îhî, fii fără grijă. Iau și eu doar o vacanță. Nu știu, o să călă toresc, cum tot zic În ziua de azi tinerii americani. Nu-nseamnă mare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fost decât un vis, iar luna dinainte nici să nu fi existat. El trebuia să se miște. Câtă vreme nu se oprea, nu i se putea Întâmpla nimic. Ploua. Uneori putea să-și imagineze marea. Străbătea În viteză orașul tăcut. Mulțumiri Îi sunt profund Îndatorat lui Nicholas Pearson, cel mai sensibil și mai Înțelept editor pe care și-l poate dori un scriitor; cu ajutorul lui am depășit numeroase furtuni. Mulțumesc, de asemenea, tuturor celor de la Fourth Estate și HarperCollins din Întreaga
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]