3,219 matches
-
ton mai scăzut, dar suficient de tare ca să acopere vocile celorlalți, așa-i vorba noastră! Se întoarse apoi spre ceilalți și rosti câteva cuvinte pe țigănește. Imediat liniștea se așternu peste ceata de zlătari. Așa-i mai bine, se arătă mulțumit Cristi. Ia să vedem cum stăm! Toată suflarea se uita el așteptând. Vreau să-mi povestiți încă odată cum s-au petrecut lucrurile. Înainte de toate, spuse Toma, care avea ceva experiență în materie de țigani și nu mai voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ascunde. Găsi pe jos o creangă de fag noduroasă la unul din capete. Era mai groasă și mai lungă decât bastonul care îl avusese până atunci, pe care îl și lepădă imediat. Îi cântări greutatea în mâini și se declară mulțumit. Nu era mare lucru, dar o putea folosi ca și bâtă în caz de nevoie. Își continuă drumul mai departe cu mai multă încredere. Văzând că nu se întâmplă nimic și nu întâlnește pe nimeni în drumul său, începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu prea avea cu ce să se încalțe, pentru că atunci când venise la Baia de Sus nu se gândise că va face ascensiuni. Avea la el doar niște pantofi de sport care nu erau cine știe ce echipament pentru munte, dar se declară mulțumit și cu aceștia. Închise ușa de la cameră și coborî la parter. Ileana îl aștepta în capul scărilor. Nu cumva ai uitat ceva, domnule inspector? îl întrebă ea. Bună dimineața! spuse Cristian. Bună! Te-am văzut când ai venit. Am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spunea privi rea lui, dar nu avea încotro, aveau deja un program stabilit dinainte, nu o mai putea refuza pe Ileana. Enervat, Pop dădu din mână a lehamite și ieși din casă trântind ușa. Nici doamna Maria nu era prea mulțumită, dar ea nu spunea nimic. Se mulțumise numai să-i arunce o privire încărcată de reproș Ilenei, după care intrase în bucătărie. Unde mergem? întrebase plin de curiozitate Cristian. La Moș Calistrat. De ce? se arătase el mirat. Nu avusese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
el se apropie. Calistrat se dădu un pas înapoi și îl privi lung. Se apropie apoi și îi aranjă puțin căciulița pe partea dreaptă. Strânse puțin nodul de la șnurul ce îi ținea mantia pe umeri, după care plescăi din buze mulțumit. Începi să semeni cu un paznic adevărat! declară el zâmbind. Dacă lași să-ți crească barba și mustățile, cine nu te cunoaște ar putea să jure că ești feciorul meu, izbucni în hohote de râs Calistrat. 19 Soarele prinsese a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
data trecută își fixase o schemă de amplasare a încărcăturilor de dinamită. Acum căuta să stabilească locul în care să pună piciorul și pe unde să se deplaseze în siguranță de la o gaură de mină la alta. După ce se declară mulțumit de ceea ce vedea și se asigură că stă bine pe picioare, îi făcu semn moșneagului să plece de acolo. Te chem eu după termin treaba aici, ca să mă ajuți să cobor. Ia ascultă la mine, se rățoi Calistrat la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de jur împrejurul acestuia astfel încât, atunci când îl va ridica, să nu cadă pământ înăuntru. Deși știa că ar trebui să se grăbească nu se putea împiedica să facă aceasta. Se simțea stingherit și chiar puțin dator față de Calistrat. În sfârșit, se declară mulțumit. Lăsă lopata deoparte și luă cazmaua de pe mal. Introduse vârful de metal sub capac și apăsă ușor. Nu se întâmplă nimic, capacul rămânea nemișcat. Apăsă mai cu putere, lăsându-se cu toată greutatea pe coada cazmalei. În liniștea nopții, cuiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
superioară a gâtului nu văzu nici o zonă în care pielea să fi devenit pergamentoasă și nici chipul nu îi era vânăt, așa cum se întâmpla la cei morți prin asfixie mecanică. Asta însemna că bătrânul nu se spânzurase. Dădu din cap mulțumit, avusese dreptate atunci când spusese că Moș Calistrat nu se sinucisese, cineva îi rupsese gâtul, după care îl atârnase în ștreang. Polițiștii din Baia de Sus nu-și dăduseră seama. Probabil că observaseră gâtul rupt, dar îl puseseră pe seama căderii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
hotărâse să supravegheze el însuși obiectivul. Imediat după miezul nopții ce tocmai se sfârșise, urcase la platoul din munte. Mersese acolo fără să spună nimănui ce are de gând. Trecuse pe lângă oamenii pe care îi pusese în posturile de supraveghere, mulțumit să-i vadă că sunt prezenți și își fac datoria. Odată ajuns sus, își căutase o ascunzătoare din care să poată ține sub observație întreg perimetrul. Cel mai potrivit loc era dincolo de pârâul ce curgea la marginea tăpșanului. Sub copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din astea! M-ai speriat, nu te-am auzit venind. Iartă-mă, se scuză Cristian, încercând să-și ascundă zâmbetul fericit, e întuneric și nu te-am văzut. Voi avea grijă să nu se mai întâmple. Era mai mult decât mulțumit, toiagul reîncepea să se comporte așa cum trebuia. Încă nu știa de ce, poate datorită faptului că trecuse atâta vreme de când nu-l mai ținuse în mână? Își amintea că nici atunci când începuse Calistrat să îl inițieze nu reușise să-l stăpânească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Godunov, șoferul dădea în marșarier. Cu un gest amplu, omul de încredere al lui Vlad Mihailovici își încrucișă brațele deasupra capului, făcându-i semn să se oprească. Se apropie de partea din spate a remorcii, privind la spațiul rămas acolo. Mulțumit, îi chemă la el pe cei câțiva oameni care așteptau adunați ceva mai departe. Doi se apropiară de proțapul remorcii și scoaseră cuiul din cârligul de remorcare. Ceilalți desfăcură rapid toate obloanele, lăsându-le să cadă în jos. Pe platfor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
răzgândi, nu era de ajuns. Niciodată nu poți să știi ce te așteaptă în luptă, iar un combatant rămas fără muniție e, de cele mai multe ori, un combatant mort. Mai luă două sectoare pline și un pistolet Beretta cu țeavă lungă. Mulțumit, ieși afară și se îndreptă spre parcul auto. Aveau o Toyota de teren nouă, cu tracțiune integrală, care putea merge și prin apă. O cumpăraseră tocmai pentru a fi folosită pe terenul accidentat din munți. Urcă la volan și porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ciuciulete și așteptau să se hotărască odată cerul, să se însenineze, ca să se anime votarea populară, ori, la fel ca soția secretarului, se gândeau să vină să voteze în timpul după-amiezii. Membrul prezidiului cel cu ușa era singurul care se arăta mulțumit, i se vedea pe față expresia binevoitoare a celui care are motive să se mândrească cu meritele sale, ceea ce, tradus în cuvinte, a sunat așa, La mine acasă n-a răspuns nimeni, asta nu poate să însemne decât că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
poate să ne dea semnale de dezorientare, după aceea consecințele le suportăm noi, când valul se izbește de stâncă, cele care plătesc întotdeauna sunt scoicile, Mă îndoiesc serios că această frază e potrivită, De ce, Pentru că scoicile mi se par extrem de mulțumite când se scurge apa în jos pe lângă ele, Nu știu, nu le-am auzit niciodată pe scoici râzând, Păi, nu numai că râd, dar chiar râd în hohote, zgomotul valurilor, însă, nu le acoperă, trebuie să-ți apropii bine urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu doi fac patru și întotdeauna vor face patru, dacă ieri ai făcut aia, azi ai făcut asta, și cine are îndrăzneala de a se îndoi că una trebuie neapărat să ducă la cealaltă e împotriva legalității și a ordinii. Mulțumit, plăti nota și plecă. Începu cu chioșcul unde el însuși cumpărase ziarele și avu satisfacția să vadă că grămada care-l interesa scăzuse deja destul de mult. Interesant, nu, îl întrebă pe vânzător, se vinde mult, Se pare că un post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de genul ăsta, și pe urmă prietenii femeii respective vin întotdeauna și-i povestesc soției. Eu însă n-am primit nici un fel de avertisment. Absolut nimic. Scrisoarea lui a venit ca o lovitură de trăsnet. Îl credeam foarte fericit și mulțumit. Începu să plângă, biata de ea, și-mi stârni compătimirea. Dar peste puțin se mai calmă. — N-are nici un rost să mă fac de râs, zise ea ștergându-se la ochi. Singurul lucru necesar este să hotărăsc ce-i cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
i-am spus: — Uite ce e, dacă toți oamenii s-ar purta ca dumneata, lumea n-ar putea merge mai departe. — Altă prostie cât toate zilele! Nu toată lumea dorește să se poarte ca mine. Marea majoritate a oamenilor este perfect mulțumită să facă lucruri obișnuite. Pe dată m-am gândit să fiu satiric: — Fără doar și poate, nu crezi în maxima „Poartă-te astfel încât fiecare din acțiunile tale să poată fi prefăcută într-o regulă universală“. — N-am auzit-o până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
i-am replicat. I-a licărit un zâmbet în ochi și a continuat să-și amestece în tăcere absintul. — Ai vrea să facem un șah? l-am întrebat. — N-am nimic împotrivă. Ne-am așezat piesele și le-am privit mulțumit. Există într-adevăr un simțământ de satisfacție pe care ți-l dau piesele pregătite de luptă. — Chiar ai crezut că am să-ți împrumut bani? l-am întrebat. — Nu văd de ce n-ai fi făcut-o. — Mă uimești. — De ce? — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
legate la spate, cu o funie care urca până la un inel Înfipt În tavan și cobora apoi până În mâinile unuia dintre cei doi călăi prezenți. Omul mai smuci odată cu putere, smulgându-i prizonierului un țipăt ascuțit și disperat, sub privirile mulțumite ale șefului gărzilor, care contempla scena cu brațele Încrucișate, rezemat de un stâlp. Căutând să Își Învingă durerea, sărmanul se aplecase și mai mult, aproape atingând pardoseala cu fruntea. Dante se năpusti spre el, apucând frânghia cu toate puterile, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
arunca în clinică. Două rânduri, strânse și compacte, șiruri de onoare, șiruri de oroare, cu femeile care-și mușcau buzele și plângeau în continuu, și noi ceilalți, proști și rușinați, și, în plus, e oribil, dar trebuie s-o spun, mulțumiți, plini de o bucurie violentă și nesănătoasă, că ei și nu noi sunt cei lungiți, trăgând să moară pe tărgi. Toate astea se întâmplau pe 14 septembrie. Primii răniți au fost răsfățați peste măsură. Vizitele nu se mai terminau, primeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu lapte, o îmbrățișa pe nașa ei care îi dădea niște bani. Bătrâna o privea plecând. Ea avusese parte de o vizită, iar micuța primea cei cinci franci pe care Bourrache i-i lua de când intra în casă. Toată lumea era mulțumită. Când era vreme urâtă, dacă ploua tare sau dacă zăpada cădea cu putere, se întâmpla ca micuța să rămână la nașa ei peste noapte. Nimeni nu se îngrijora în astfel de cazuri, lua trăsura din dimineața următoare, de la ora opt.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de aur, poftiți!, și mama se umflă în pene ca o rață ce e... — Am dat la teatru, dar n-am intrat din prima, am fost bunicică la prima probă, Luci Popescu, profa de atunci, din comisie, a fost foarte mulțumită, dar, după toate recitările alea, Maestrul a venit afară, în curte, după mine și mi-a zis: vrei să intri cu 10? Eu, scurt, nu, atunci n-ai să intri!!! - și s-a uitat lung la mine, parcă mă cântărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lung la Frumoasa Neli, parcă s-ar întreba ceva, parcă ar cântări din ochi - ochii ei de aur - legumele și verdeața pentru o ciorbă, parcă ar fi gustat ea din mâncarea asta și i-ar fi plăcut: da, e bună! Mulțumită, continuă să vorbească, să ofteze din când în când, privind mereu spre drumul pe care nu venea nimeni. Mâine era deja azi. La masă, doar căldura și Neli. Tara adormise la picioarele femeii cu rochie roșie, decoltată până la fesele ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
programat spectacolul și... s-a suspendat din lipsă de spectatori, nu s-a mai jucat niciodată, deci noi am jucat trei reprezentații și șapte vizionări. Am luat premiu pentru spectacol și nu s-a mai jucat... Pot eu să fiu mulțumit? Știam efortul pe care l-am făcut... și rezultatul? Au aruncat în gol o creație rară... Dar teatrul m-a făcut uneori fericit, când am venit în București, că mă însurasem și am dat concurs să intru în Capitală, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
unui milion de impulsuri și dorințe și repulsii și credințe și temeri. El și Monsignor au ocupat permanent centrul scenei, iar musafirul mai vârstnic, cu mentalitatea sa mai puțin receptivă, mai puțin deschisă, dar În nici un caz mai rece, părea mulțumit să asculte și să se Încălzească la molatica lumină solară care circula Între ceilalți doi. Monsignor avea efectul razelor de soare asupra multor semeni; și Amory a posedat această calitate În tinerețe, ba chiar, Într-o oarecare măsură, și după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]