1,414 matches
-
text prezintă suferințele fizice și mentale ale unui inocent care a fost comparat cu Iov. Este un adevărat om drept, care suferă, căci nici o divinitate nu pare a-1 ajuta. Nenumărate infirmități l-au adus în starea de a fi "murdărit de propriile sale necurații". Era deja jelit ca mort de către ai săi, când o serie de vise îi relevă faptul că Marduk e pe cale de a-1 salva, într-un fel de transă extatică, el vede pe zeu nimicindu-i
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fost asaltată atât de feroce. Profeții au reușit în cele din urmă să evacueze orice prezență divină din natură. Părți întregi ale lumii naturale - "locuri înalte", pietre, izvoare, arbori, unele recolte, unele flori - vor fi denunțate ca "impure", pentru că sunt murdărite de cultul divinităților canaaneene ale fertilității 38. Regiunea "pură" și sfântă prin excelență este numai pustia, căci acolo Israel i-a rămas credincios lui Dumnezeu. Dimensiunea sacră a vegetației și, în general, a epifaniilor exuberante ale Naturii va fi redescoperită
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
uneori, dar după ce este scrisă ea se eliberează de orice mărginire și nu mai aparține cuiva anume. Vorbesc despre Poezie. Și despre POEȚI. Nu despre altceva! Voi încheia! Te rog mult să-mi scrii repede! Trebuie să limpezesc ceea ce [D] murdărește cu monstruoasă ipocrizie. Toate aceste lucruri și încă altele (dureroase și grave) i le-am scris și lui dar mă evită de luni de zile. De parcă eu aș fi vinovat de crizele-i de cleptomanie pe care nu i le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
un om de nimic. Îmi vei fi iertat tonul din scrisoarea anterioară, dar eram tare mîhnit, tare contrariat! Și tu ai dreptate în tot ce spui! Atunci cînd un prieten ajunge ca în loc să-ți răspundă la întrebări loiale să te murdărească pe aiurea cu tot felul de cuvinte, nu poți să nu fii mîhnit, contrariat, enervat! Îmi pare rău că [D] s-a purtat ca la tîrg, terfelind lucruri ce nu trebuie niciodată terfelite! Dar nu voi să-l mai știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
a jucătorilor, asupra forțelor de ordine sau a personalului de ordine și siguranță, asupra bunurilor mobile și imobile aflate în incinta bazei sportive, precum și în direcția suprafeței de joc cu obiecte de orice fel sau cu substanțe corozive ori care murdăresc; j) să escaladeze gardurile care delimitează spațiul de joc sau gardurile interioare de separare a sectoarelor; k) să se cațere pe gardul care delimitează spațiul de joc de tribună; l) să pătrundă pe suprafața de joc, cu excepția cazurilor de forță
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
dau un buchet de flori. După ce reușeam să traversăm obstacolele, sunând insistent la clopoțelul legat de uriașa poartă, ne întâmpina, majestuos, Părintele Vania ("He... he... ați venit, dar nu m-ați anunțat... azi nici nu avem de mâncare"); lua florile, murdărindu-le cu lutul de pe mâini, îmi întindea mâna să i-o sărut, mi se făcea greață, dar el mă sfătuia: "Să nu-mi mai aduci flori... n-am murit... cu florile este o batjocură, ne sărăcesc florile, nu mai avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ascultat repetatele rugăminți ale cărturarului de a dedica „trei ore, numai trei ore pe zi dle Tudoran” pentru a termina o anume carte pe care el era convins că o pot duce la capăt. „Doar singur ați scris acel vers «Murdărit de toate clipele zilei, am uitat gustul eternitățiiă, încerca el să mă convingă. De ce n-am considera eternitatea drept lucrul dus la capăt în chip desăvârșit? Adrian Marino a avut obsesia lucrului temeinic făcut - o stare nenaturală pentru români. Nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
că s-a ajuns, în multe zone ale publicisticii noastre, pe cele mai de jos trepte ale imbecilității și turpitudinii, această dovadă a fost adusă prin târârea în noroi a numelui lui Cezar Baltag. Oare nu-și dă seama cine murdărește un astfel de om că pe sine se murdărește, acoperindu-se definitiv de rușine? Și totuși, s-a găsit cine să o facă și a găsit și unde. Nu ducem lipsă de ziare și reviste, iar acum nici de edituri
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
noastre, pe cele mai de jos trepte ale imbecilității și turpitudinii, această dovadă a fost adusă prin târârea în noroi a numelui lui Cezar Baltag. Oare nu-și dă seama cine murdărește un astfel de om că pe sine se murdărește, acoperindu-se definitiv de rușine? Și totuși, s-a găsit cine să o facă și a găsit și unde. Nu ducem lipsă de ziare și reviste, iar acum nici de edituri, gata oricând să pună în circulație, cu mare tamtam
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
la treabă! Dar acum ai treabă cu mine! Și e violată. Femeile trebuie să plătească cu trupul lor orice ajutor și orice gest de sprijin. Lucruri care altădată erau normale acum sunt plătite din greu. Cu conștiința că au fost murdărite pentru totdeauna și că, undeva, în spatele gândurilor, nimic nu va mai fi la fel. Eu cred că există italieni care ar viola oricând o straniera fără acte și fără posibilitatea de a depune reclamație. Nu Dumnezeul catolicilor îi împinge la
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
care Hamlet-ul abia văzut s-a amestecat pentru totdeauna cu zăpada cafenie ce-mi ajungea până la glezne, făcându-mă să „înot”, să bat parcă pasul pe loc. Ninsese abundent cu câteva zile în urmă, între timp zăpada, din fericire, se murdărise (dacă ar fi rămas imaculată, probabil că n-ar mai fi „ieșit” nimic), luând - la lumina becurilor roșii de pe stradă - culoarea familiară și plăcută a cafelei cu lapte. În această culoare cineva turnase impresiile cu care ieșisem de la film, obținând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
stăteau chiar atât de bine. M-a izbit respirația ei precipitată. „Profesorul știe mai bine”, mi-am spus ca să mă liniștesc. Eram cu Jeni și mama a observat pe mâneca paltonului ei o pată, o urmă de var. „Te-ai murdărit”, i-a atras ea atenția. Ne tot îndemna să plecăm: se face noapte, stăm departe. Griji de mamă, până în ultima clipă! * În ziua înmormântării (27 decembrie 1981), ca un făcut, întârziasem! Tocmai noi, rudele cele mai apropiate, eu, Doina, tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la pământ. M-am târât ca să pot să mă ridic și-am dat cu nasul în balega de capră, care are un miros foarte înțepător. În acele clipe agitate, mi-am dat seama că răsturnasem vasul cu lapte și-mi murdărisem veșmintele. Astfel, cu șezutul pe pământ, împroșcat cu bălegar și ud de noroi, mi-am amintit deodată de fostul meu renume de arbiter elegantiarum, de care mă bucurasem la Roma. Pot să spun că între luxuria de-atunci și murdăria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de la uciderea mârșavă a domnului tău, căruia i-ai jurat credință, nu te-ai dat Înapoi. și acum ai necinstit-o și pe această făptură nevinovată! Satană ticăloasă, viperă vicleană care trebuiești zdrobită cu călcâiul. Nu Eglord, nu mă voi murdări cu sângele tău, cu mâinile goale te voi sugruma! — Ce Îndrăznești să spui? Întrebă Eglord, care nu pricepea ce spunea cerșetorul. — Mai Întrebi, fiară spurcată? Iată ultimul rod al fărădelegilor tale! Simeon, care-o ținea pe fata leșinată În brațe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lui Mathilde, strămoașa lui Adalbrecht, la fel de câinoasă și fără inimă ca și el. Toți oamenii din această vale Își amintesc cu groază de fărădelegile ei, ca atunci când a pus să-i pardosească drumul până la biserică cu pâini, ca să nu-și murdărească picioarele. și asta În timp ce șerbii ei mureau de foame... Am auzit și eu despre povestea asta, spuse Conrad nerăbdător. Povestește mai departe.. — Da, pe dată. Mathilde a poruncit să se sape un tunel foarte lung pe sub pământ, de la castel până În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
deja pe-al lui ca Într-un clește. Se auzi un pârâit și sabia Îi scăpă din mâna care atârna ca o zdreanță. — Ar trebui să-ți sfărâm fiecare os pe rând, unul după altul. Dar nu vreau să-mi murdăresc mâinile. Vederea ta mă Îngrețoșează! Nu aici trebuie să mori, ci jos, În piața din Freiburg, de mâna călăului. Va fi o sărbătoare pentru toți. Cu mâinile sale uriașe, Îl ridică pe cavaler ca pe o marionetă și-l azvârli
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
spune că nobilii de acolo erau foarte cruzi cu supușii lor. De exemplu, Adalbrecht (Adelbrecht, Adalbert?ă și-a Înju gat iobagii și a arat cu ei, iar Matilde a podit drumul spre bise rică cu pâini ca să nu-și murdărească picioarele, deși șer bii mureau de foame (Theo Überdick, Wie Freiburg Freiburg Wurde, Schillinger Verlag, Freiburg im Breisgau, 1985. 18. Acest eveniment a generat multe povestiri, păreri sau dări de seamă: regele Filip I a repudiat-o pe soția sa
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se înecase cu o sfeclă. Eu n-am stat degeaba. Am mers iute la ocol și-am luat un boboc ce mi-era mie mai drag. M-am cocoțat pe scăunel, mi am acoperit genunchii cu pătura (să nu mă murdăresc) și-am început a-l îndopa cu găluște, una după alta. Gușa i-a crescut ca o tolbă. Nu mai puteam de satisfacție că, bobocul meu va fi cel mai gras, cât de curând. Mama a rezolvat cu vecina și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
el avea și comenzi, pentru anumiți gospodari, care-și ridicau case noi sau le renovau pe cele vechi. Pe ulițele satului se auzeau mereu. "Vând păcură!", "Vând păcură!" Copiii nu-l însoțeau ca pe rufari, de teamă să nu se murdărească de păcură. Totuși, le plăcea să strige și ei, ca păcurarul. Câinii lătrau pe ulițe și femeile ieșeau la porți să vadă ce se întâmplă. În felul acesta își făcea reclamă la marfa sa. Blehariul, de asemenea era nelipsit din
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
al purității celeste, este astăzi atât de acidă încât, în anumite regiuni, ea perforează chimic frunzele arborilor și caroseriile mașinilor. Apă dulce a continentelor este din ce in ce mai poluata, pânzele freatice salubre devenind tot mai rare. Omul consumă din ce in ce mai multă apă dulce, murdărind-o din ce in ce mai mult. Ne și întrebăm: va deveni oare apă potabilă de pe suprafață globului un produs mai prețios, mai scump decât vinul ? Oceanul, mediul pe care-l considerăm infinit, căruia-i atribuiam virtuți regeneratoare inepuizabile, este la fel de poluat; viețuitoarele lui
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
ucenicul de validitatea Învățăturii sale. Origen răspunde acestei Întâmpinări Încercând să pătrundă În psihologia lui Iuda, Încercând să-i Înțeleagă fapta, fără a i-o justifica sau legitima În vreun fel. În același timp el trebuie să „salveze fața” creștinismului, murdărită de adversarul păgân. Iată raționamentul său. Celsus simplifică și deformează. El vede În Iuda un trădător „brut”, când, În realitate, lucrurile sunt mult mai complicate, după cum reiese dintr-o lectură atentă a Noului Testament. În primul rând, trebuie remarcat faptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
apare pe o tulpină care crește în apele noroioase. Faptul că sublima floare își păstrează puritatea, în ciuda noroiului, simbolizează „legea interdependenței”și a dualității în Univers (cele două energii complementare, Yin și Yang). Frunzele și florile de lotus nu sunt murdărite de noroi. Prin comparație cu ea, omul se lasă influențat de mediul în care se naște și crește. Similar, asocierii dintre noroi și candida floare de lotus, „binele” și „răul” există împreună și într-o societate. Lotusul este unic, întrucât
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
delfini și îi cunoștea deci foarte bine (era înnebunit după Flipper), Dănuț nu mai avea cum să-și dea seama ce putea să fie mormanul acela, atît era de sfîrtecat ! Carnea era năclăită în nisip, iar băiatul se întreba dacă, murdărită în halul ăla, mai era bună de mîncat. Îi tăiaseră coada și aceasta se afla mai într-o parte, nebăgată în seamă de nimeni. Dănuț și-a luat inima în dinți, s-a aplecat și a pus mîna pe ea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
care ținea găina cu capul în jos, Dănuț se rugase tot drumul măcar să o mai întoarcă din cînd în cînd, ca să i se mai scurgă sîngele și în picioare. Adusă acasă, găina era împiedicată și pusă în cadă, să nu murdărească prin altă parte. Dacă tatăl nu o tăia chiar în ziua aceea, pasărea urma să înnopteze la ei. Dănuț se ducea pe la ea, să vadă ce mai face. Aprindea lumina la baie și de bună seamă că o trezea, pentru că
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mare și astfel va face și el o faptă bună. Acasă, mama i-a făcut puțin scandal, dar Dănuț a găstit repede o cutie de carton și i-a demonstrat că, dacă îl pune acolo, nu va avea cum să murdărească nimic. Mama a cedat, însă cu condiția să-l pună în baie, ca să fie sigură că nu se murdărește covorul. Dănuț nu mai putea de bucurie. A pus puiul în cutie, i-a așezat într-un colț un mic culcuș
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]