835 matches
-
am numărat atât momentele morții, cât și pe cei propriu-zis morți. Nu este un lucru simplu, căci se poate ca mulți să fi fost salvați în ultimul moment, iar alții, care par să fie în afara primejdii, să fie de fapt muribunzi. Pentru a nu mai vorbi despre oastea Faraonului, care s-a înecat în Marea Roșie! Iar pe urmă alții sunt înviați din morți. în același timp, e limpede că suma depășește șapte mii de persoane. Dar am descoperit o mică ciudățenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
se găsea acum într-un mare pericol. „Cred c-am lovit prea brutal cu ciocanul în locul în care trebuia să sculptez delicat c-o daltă fină...”, își zise băiatul în sinea lui și imediat se repezi la femeie, acum aproape muribundă. Primul și cel mai important lucru, pe care îl constată el, fu acela că femeia nu-și pierduse cunoștința, însă nici lucidă întru totul nu s-ar fi putut zice că era. Ca să spun așa, se comporta precum omul căruia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
colonie romantică, a trecut neobservată. Mai ales că romanticii și-au schimbat, vizibil, strategia între ruinele clasice. Au renunțat la elegie și au trecut la rugăciune. Locul suspinelor l-a luat pietatea. Același romantism care ne face sensibili la farmecul muribund al Veneției hrănește și idealizarea antichității. Sau îi extinde limitele. Ulise nu acordă o importanță prea mare faptului că își cioplește piciorul patului nupțial dintr-un măslin nedezrădăcinat. Dar un romantic nu se poate abține să nu exclame: Așadar, haimanaua
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cal troian. "Calul roman" era demult în Roma. Îl reprezentau viciile care o măcinau. În aceste condiții, n-ar fi o exagerare, poate, să spunem că anul 476 a fost, în fapt, o formalitate, că barbarii au învins un imperiu muribund. Ei au scutit imperiul roman de o agonie prelungită, penibilă, au dat decesului antichității un sens de catastrofă istorică, preluând asupra lor vina căderii Romei și scutind Europa de o catastrofă și mai mare: compromiterea valorilor antice. Totul a fost
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
rău. Călători greu de imaginat, cu jachete uzate de lână și ghete legate cu sfoară în loc de șireturi. Tineri crescuți cu semințe de albăstrele și inhalații de EvoStick, care ajunseseră la maturitate cu imense lacune la nivelul memoriei. Își parcau microbuzele muribunde și rulotele leproase pe terenurile virane din apropierea liniilor de cale ferată și veneau după bere Lamot. Aceștia erau cei pe care Cealaltă Carol îi dădea afară. Pe de altă parte, toți cei cu un aspect respectabil erau întâmpinați cu brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
noroc că își ascunsese penisul între coapse; deși umflătura depășea cam cu un centimetru nivelul vaginului, nervii periferici ai lui Dan erau prea amorțiți pentru a înregistra ceva. Și chiar așa a fost; mâinile lui se zbăteau ca un pește muribund în căutarea umezelii, din păcate insuficientă, care să-l țină în viață. Respirația lui Dan îi șuiera în ureche, atât de grea și duhnitoare, încât aproape că putea simți o sumedenie de microorganisme migrându-i spre creier. S-a bucurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
împinse în față ca și când ar fi rupt banda de la linia de sosire într-o competiție atletică, apoi se potoli. Se potoli, privi în jur și îl văzu pe Dan cu o expresie de agonie în ochi, o privire de căprioară muribundă, de o stupizenie inocentă, și observă cum, din craniul lui zdrobit, se prelingeau bucăți sure, un terci cenușiu care păta fața de pernă înflorată. Carol se ridică de pe ceea ce mai rămăsese din Dan și căută cu ochii un prosop cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
auzea clar cum grefierul unui tribunal obscur și obedient nota declarația cuiva care se plângea că îi fusese administrată de către altcineva o a nouăsprezecea palmă, plus falsetul îngrozitor și bolnav pe care-l făcea a treia, asemănător guițatului unui porc muribund. Toate acestea, țăcănitul mașinii, informațiile prăfuite și snorfăite pe nas ce soseau din reportofon, cât și încercarea de cânt futurist și postmodernist gângav, se auzeau simultan și făcură ca juriului să i se strepezească dinții și să le condamne pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
după cum mi se părea mie atunci, orice cale a logicii ar fi fost părăsită. Ne afundam în covorul roșu devenit dintr-odată moale și scârbos și ne clătinam, surpându-ne, încet, asemeni edificiilor pe cale de a se răsturna ale umanității muribunde. Dădeam să ieșim. Numai că, dintr-odată, lucrul acesta nu mai era atât de ușor de făcut. Cei care până acum ne priviseră în tăcere, oamenii aceia atât de cruzi, cu fețe atât de ciudate, se strânseră deodată într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ură teribilă și cântând permanent o singură notă prelungă și joasă, un mi infinit și atât de jos, încât l-am identificat ca situându-se în a doua octavă de sub do-ul central, acești preoți nebuni, adepți ai unei literaturi muribunde, se îndreptau către mine și bunul Maro cu hotărârea evidentă de a ne face cât mai mult rău. Cu toate acestea, nu găseam nimic altceva mai îngrozitor decât monosilaba aceea tainică, acel mmmm... interminabil și gros, pe care budiștii l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Ne-am despărțit și am alergat în cercuri tot mai largi, întorcându-se tot mai rar pentru mângâierile de încurajare. O oră mai târziu alergam de unul singur pe Seventeenth Street, cu burta mea umflată țopăind în desaga ei, alergător muribund cu ochii storși, cu respirația stoarsă. Martina tot spunea în timp ce ne-am întâlnit și despărțit din nou că Shadow fusese furat. Dar eu știam că el fugise spre nord, în furnicarul străzii Twenty-ThirdDoamne, la început am simțit că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
oprit muzica, și-au golit paharele și au ieșit unul câte unul afară, unde un camion hodorogit Îl aștepta doar pe Matei. Țiganii au Înșfăcat sicriul și l-au trântit În camion. Cortegiul s-a pus În mișcare tăcut, Înaintând muribund către cimitirul din apropiere, care Își Înfipsese rădăcinile, ca o caracatiță macabră, În liniștea nesfârșită a câmpului. Aerul cald al verii l-a izbit În plină figură, se simțea legănat de valurile amețelii de parcă țărmul câmpiei aceleia ar fi fost
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de peste șaizeci de metri. Traseul plimbării zilnice a împăratului, ambulatio, măsura nouăzeci și doi de metri, a șaisprezecea parte dintr-un miliarius, mila romană, și, potrivit regulilor, permitea calculul exact al efortului fizic făcut. Însă din ziua în care Tiberius, muribund, a părăsit insula Capri, strălucitoarea Villa Jovis, cea atât de urâtă de toți, a căzut în părăsire. După optsprezece secole, în 1793, Ferdinand de Bourbon a autorizat „săpăturile“. Oameni lacomi au căutat, au distrus și au vândut obiectele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
l-am urmărit cum confruntă detaliile corpului ei cu fotografiile unor răni grotești reproduse într-un manual de chirurgie plastică. În viziunea sa a unui accident de mașină cu actrița, Vaughan era obsedat de multe răni și lovituri - de cromul muribund și de tabla îndoită a mașinilor lor, întâlnindu-se din plin în coliziuni complexe repetate la nesfârșit în filme rulate cu încetinitorul, de rănile identice suferite de corpurile lor, de imaginea sticlei de parbriz mătuindu-se în jurul feței ei când aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mișcările cu o privire absentă, aproape încurajând-o să gesticuleze cu mâinile și genunchii. Pe acoperișul pustiu al unei parcări supraetajate din Northolt, am așteptat lângă balustradă. Pe bancheta din spate a mașinii, Vaughan îi aranjase membrele în poziția casieriței muribunde. Corpul său vânjos, ghemuit peste ea în lumina reflectată a farurilor care treceau dintr-o parte în alta, adoptă o serie de poziții stilizate. Vaughan îmi explicase toate obsesiile lui pentru erotismul misterios al rănilor: logica perversă a tabloului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
superior învinețit și a mai multor dinți slăbiți, femeia era nevătămată. În cursul primelor ore petrecute la spitalul Ashford, tot ce-mi venea în minte era imaginea noastră încuiați împreună, față în față, în cele două mașini, corpul soțului ei muribund zăcând între noi pe capota mașinii mele. Ne uitam unul la celălalt prin parbrizele sparte, neputându-ne mișca niciunul. Mâna soțului ei, aflată la doar câțiva centimetri de mine, stătea cu palma în sus lângă ștergătorul drept de parbriz. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
stătea cu palma în sus lângă ștergătorul drept de parbriz. Se lovise cu ea de un obiect rigid când fusese aruncat din scaun și, cum stăteam acolo, pe suprafața ei se forma conturul unui semn, pompat în afară de presiunea lui arterială muribundă sub forma unei uriașe bășici cu sânge - semnătura sub formă de triton a siglei de pe radiatorul meu. Oprită de centura de siguranță, soția lui stătea la volan, uitându-se la mine într-un fel ciudat de formal, cu ochii mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
abdomenul. Sfârcul drept îi fusese retezat și repus la loc incorect, și era în permanență erect. Ne-am plimbat prin lumina serii înspre parcare. De-a lungul terasamentului autostrăzii de nord traficul congestionat se mișca precum sângele într-o arteră muribundă. În parcarea goală așteptau, în fața Lincolnului lui Vaughan, două mașini: o mașină a poliției și mașina sport albă a lui Catherine. Un polițist inspecta Lincolnul, uitându-se prin geamurile prăfuite. Celălalt interoga pe Catherine. Polițiștii îl recunoscură pe Vaughan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
tibie. Pentru Vaughan, bucata aceea de piele, la fel de minunată și de vie ca petele de pe clinul unui giulgiu, conținea toate puterile speciale magice și vindecătoare ale unui martir modern al superautostrăzilor. Acei prețioși centimetri pătrați stătuseră lipiți de vulva femeii muribunde, fuseseră pătați de sângele scurs din orificiul ei genital rănit. L-am așteptat la intrarea în spital. El, ignorând strigătul unui infirmier aflat în trecere, dădu fuga la secția accidente. Stând în mașină de cealaltă parte a porților, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu o mască purtată într-o seară obscenă de Halloween, într-un ritual inițiatic al propriei morți. Și mi-am imaginat graficele care înregistrau scăderea temperaturilor rectale și vaginale, gradienții tot mai mici ai funcției nervoase, ultimele zvâcnetele ale creierului muribund. Venind pe trotuar, un polițist de circulație se apropie de Lincoln, recunoscând în mod evident mașina. Când mă văzu la volan pe mine, trecu mai departe, dar, preț de o clipă, m-am bucurat de senzația provocată de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ale unei autentice implicări. Oroarea și dezgustul meu la vederea acelor răni îngrozitoare făcuseră loc unei acceptări lucide a faptului că transformarea rănilor în termenii fanteziilor și ai comportamentelor noastre sexuale era singurul mijloc de revigorare a victimelor rănite și muribunde. La primele ore ale serii din ziua când am văzut o șoferiță grav rănită la față, Vaughan a stat vreme de zece minute cu penisul în gura unei prostituate de vârstă mijlocie, cu păr argintiu, aproape sufocând-o pe când aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Waltraud Wagner, a descoperit că îi plăcea la nebunie să aibă putere de viață și de moarte. Găsesc toată povestea în microfilme, rolă după rolă. Faptele, pur și simplu. La început a făcut-o doar ca să-i ajute pe pacienții muribunzi. Lucra într-un spital enorm, pentru bolnavi cronici în vârstă. Oameni care zăceau acolo în așteptarea morții. Renunțând la morfină, tânăra a inventat ceea ce a numit tratamentul cu apă. Pentru a-i curma suferințele, apuci pur și simplu nasul pacientului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Traverse număr, două câte două, În mână țin moneda unui vis; Mă simt străin în lumea asta nouă, Spre rai mi-e azi accesul interzis. Încă nu-i târziu Mai naște-mă, mai naște-mă o dată Fragil lăstar sub frunze muribunde, Azi aș fugi de frig și nu știu unde M-aș mai simți cum m-am simțit odată, Când glasul tău îmi mângâia auzul Și îmbrăcată doar într-o cămașă Te întindeai, ca o felină lașă, Să îți dezmierd umărul drept, obrazul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
au dus în lumi fără folos, De mamă lor îngândurata S-au depărtat fastidios! De s-or întoarce știu doar codrii Și apa falnicelor mari, Căci în capcană fericirii Căzut-au mulți din ei hoinari... Ființă blândă Privire-ngândurată, Privire muribundă, A lumii nestemată În tine se abundă. De-ai fi o stea plăpândă Sau luna bolții vechi Tu, o ființă blândă A viselor perechi Și-o floare-nmiresmată De te-ai asemăna Știu sigur, ființă sfântă, Pe mine m-ai
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în care luna, iubita scriitorilor, semnul melancoliei și al misterului, se ridica deasupra omenirii precum un ochi ocrotitor. Să visez fiecare strop de iubire sub protecția pomilor, a florilor, a ierbii ude, a parfumurilor misterioase, a cerului divin, a sufletelor muribunde și a celor victorioase. Am închis ochii și am visat, fiindcă lumea noastră, lumea care ne devorează sufletele, ni le răpește și ni le torturează, le face să zbiere, să țipe, nu exista. Se pierde printre frumusețile paradisului, își pierde
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]