1,825 matches
-
mai ușoară, parcă plutind, de fiecare dată când o însoțea soarele pe alei. Parcursese de mii de ori același drum, dar pașii ei se contopeau cu amintirile și timpul parcă uita la ce moment a ajuns. Era veselă. Se auzea murmurul copiilor din părculețul din fața școlii. Se întâlnea cu fețe luminoase, cu oameni îmbrăcați frumos. Școala era acum secție de votare. Îi plăcea să își exprime opțiunile. Nu o interesase politica niciodată, dar spera ca votul ei să ajute la alegerea
EMOȚII de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381985_a_383314]
-
Aur în „Tratatul său despre Preoție”), are în vedere mulțimea sufletelor ce nu pot fi prețuite în lumea aceasta. Turma cuvântătoare este atacată de dușmani de natură morală cum ar fi: „adulterul, necurățenia, nerușinarea, idolatria, înveninarea, vrășmășiile, certurile, mânia, clevetirile, murmurele, îngâmfările, neînțelegerile și altele, toate numite faptele cărnii”. Însă există o mare deosebire între păstorul oilor și cel al oamenilor: oamenii nu pot fi nicidecum tratați cu aceeași autoritate cu care sunt tratate animalele. Preotul nu poate folosi violența nici
PĂRINTELE ARHIMANDRIT PAULIN LECCA (1914-1996) – MONAHUL SCRIITOR, TRĂITOR ŞI CĂRTURAR, COMEMORAT ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/380191_a_381520]
-
De pescăruși, aripă-n zbor, Planând sub ploi, zăcând la soare, Abandonată pe- un șezlong, Sub stele și sub zvon de mare Castani sublimi bătând un gong. Sub cerul răbdător și-albastru Deși n-aud povești de dor, Mă-nvinge murmurul sihastru Dintre pământ și cer, de dup-un nor, În zborul meu spre tine, Doamne, Mă mai desprind din trup vreodată Și unduiesc în primăveri și toamne Măcar în vis, că prea sunt vinovată De vagi alunecări, în timp, curmate
GONG... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380430_a_381759]
-
Toate Articolele Autorului Când stele bat la porțile înserării Și noaptea se scaldă-n apele visării, Te-aștept iubite pe tivul depărtării. Când dorul s-așează pe-al inimii contur Și formă îți frământ din visul cel mai pur, Un murmur de tristețe mă-nvăluie dur Ș-alerg iubite prin clipele fecunde, Să semăn nuferi pe-ale uitării unde, Amăgiri acolo de noi voi ascunde. Când apele se spală-n sânge de lună Și dorința se-așterne în trup cunună, Iubirea compune
ÎMBRĂŢIŞAŢI ÎN VERDE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380553_a_381882]
-
și noroasa, Ca o vezi târându-se prin vai, Prin lunca-acum pustie, răcoroasă, Prin fânul care moțăie în clăi. Și că un fum insidios cuprinde Văzduhul tot, ograda și câmpia... Adulmeca grăbita, se întinde, Țesând cam peste tot melancolia. Cu murmur din dealuri sosește Prin vai, și din vale-n păduri; Ca-n farmec apoi poposește Și sufla cu-o mie de guri. Dar vară ne stă-n amintire Zori limpezi în mine se-ațin, Iar toamna-i în mustul subțire
POEME de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379457_a_380786]
-
e freamăt ori șopot de râu. Limba-i miracolul ce ne-nconjoară, Muzica sferelor ce ne surâd, Limba e cântec suav de vioară Și veselia din ochii ce râd. Limba română e tulnic și bucium, Doină, baladă și dacii râzând, Murmurul apei și-al inimii zbucium, Imnul și oda în suflet arzând. Limba română e fluier, caval, Un Eminescu - Luceafăr nestins, Este Nichita și-al versului val Ce se înalță pe-al minții întins. Toți ne-am născut să vorbim astă
LIMBA ROMÂNĂ E MAMA CEA BUNĂ... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379517_a_380846]
-
și noroasa, Ca o vezi târându-se prin vai, Prin lunca-acum pustie, răcoroasă, Prin fânul care moțăie în clăi. Și că un fum insidios cuprinde Văzduhul tot, ograda și câmpia... Adulmeca grăbita, se întinde, Țesând cam peste tot melancolia. Cu murmur din dealuri sosește Prin vai, și din vale-n păduri; Ca-n farmec apoi poposește Și sufla cu-o mie de guri. Dar vară ne stă-n amintire Zori limpezi în mine se-ațin, Iar toamna-i în mustul subțire
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
și noroasa,Ca o vezi târându-se prin vai,Prin lunca-acum pustie, răcoroasă,Prin fânul care moțăie în clăi. Și că un fum insidios cuprinde Văzduhul tot, ograda și câmpia... Adulmeca grăbita, se întinde,Țesând cam peste tot melancolia.Cu murmur din dealuri soseștePrin vai, și din vale-n păduri;Ca-n farmec apoi poposeșteși sufla cu-o mie de guri.Dar vară ne stă-n amintireZori limpezi în mine se-ațin, Iar toamna-i în mustul subțireîn nuci, și-n
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
nemurire Și-aprinde să ardă sloiul rece de gheață. Respirând jumătate, jumătate visând Împărțim între noi gura dulce de aer, Bucuria în zâmbet o purtăm și plângând, Doru-n suflet ascundem între șoapte și vaer... Dacă iei dimineața, amurgu-mi rămâne, Trist murmurul apei să-l înalț rugăciune, În a frunzei doinire porți azi-ul din mâne Și-n a ochilor umbră focu-ascuns în cărbune! Ne luptăm amândoi pentr-un strop de mai bine, Și din clipe-adunăm viul vieții și-o moarte, Bucurii
NOSTALGIA IUBIRII de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379594_a_380923]
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > CÂNTARE PRIBEAGĂ Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 2336 din 24 mai 2017 Toate Articolele Autorului Din murmurul mării cântare pribeagă răsună în pânza corabiei-nălucă, iar ziua așteaptă o oră întreagă lumina-n amurg sângeriu să se ducă. Sirene se zbat în roșcatele valuri, orbind orizontul cu solzii din fluturi... când singurătatea rămâne pe maluri și noi ne
CÂNTARE PRIBEAGĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379608_a_380937]
-
ei galbeni, Zburând peste mine... în armonie iluzorie Mai ieri, căutam bănuții de aramă, Care-ți acopereau glezna, Sărutată de marea, aflată-n viori de foc. Știi!... Știi, acum, numai eu o aud, În ghiocul adolescenței mele târzii, Când ascult murmurul iubirii Din armonia unei veri, secătuite Și acoperită cu frunze, ca și chipul său... S-a micșorat ora de verde străpunsă... Te-aștept! Încă, apusul violet sticlește anotimpul, Care se-agață în pomii încremeniți, de-atâta aur. Iubirea îmi surâde
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
fluturii ei galbeni,Zburând peste mine... în armonie iluzorieMai ieri, căutam bănuții de aramă,Care-ți acopereau glezna,Sărutată de marea, aflată-n viori de foc.Știi!... Știi, acum, numai eu o aud,În ghiocul adolescenței mele târzii, Când ascult murmurul iubiriiDin armonia unei veri, secătuiteși acoperită cu frunze, ca și chipul său...S-a micșorat ora de verde străpunsă...Te-aștept! Încă, apusul violet sticlește anotimpul,Care se-agață în pomii încremeniți, de-atâta aur.Iubirea îmi surâde, ca un
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
prin care Omul ales se reflectă în frumusețea Cerului creștin ce a zămislit Iubirea ortodoxă. Iubirea nu este doar o constantă a Omului ales, ci și virtutea supremă care îl călăuzește pe Calea mântuirii, prin rugă, har, cântare, comuniune hristică, murmur și văpaie de suflet. Taina sfârșitului nu distruge frumusețea surâsului dintâi, ci transformă Iubirea în Dragoste eternă, sufletul rămânând o Floare frumoasă, permanent înmiresmată. Iubirea nu se risipește, se dăruiește, iar cine se dăruiește de fapt se adună, se întregește
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
inima mea... Am început să plâng și lacrimile spălau durerile din adâncul inimii. Îmi era milă de mine și în mine simțeam lumea întreagă și-mi era milă de cei ce mă prigonesc...Am făcut o rugăciune fără cuvinte, cu murmur tainic de simțăminte. Închisoarea Aiud Din nou s-a-ntors lumina dinspre noi, Din nou stă vântul aprig să ne frângă... Penitenciarul Aiud, prin temuta sa Zarcă, atinsese prin conducerea ei portocalie în frunte cu colonelul evreu Koller, cota maximă a măsurilor
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
noi ți-am săpat mormânt, Toți știm c-ai vrut s-adormi lângă talazul mării, Când te-am luat din stele să fii al nostru sfânt! N-ai vrut sicriu bogat, dar am lăsat să-ți fie Izvoarele aproape, cu murmur ne-ncetat, Te-am odihnit în suflet, pe ram de poezie, Sub teiul ce-nflorește mereu mai întristat! Trecut-au ani prin lume ca norii plumburii, Ne-ai dat iubirea sacră prin vers nemuritor, Tu Emin făr' de moarte și-acuma
EMIN FĂR DE MOARTE de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381155_a_382484]
-
1924 din 07 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Simt supărarea ta cum crește ca firul de iarbă din pământul udat cu nopți neîmplinite iubirea se pierde și-ți murmuri în barbă: „iubita mea plânge cu stele topite de dorul meu, - murmur rostit de-ntuneric - copite nechează în vântul de nord, eu las al zilei gând cadaveric pe buza ei verde lovită de cord.” Simt tristețea ta cum minte întruna și-n colții pădurii se-ascunde vibrând iubirea-i departe și-și
SIMT SUPĂRAREA TA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381354_a_382683]
-
Wiiliam Shakespeare (trad. adapt. Mihaela Tălpău) Oh, aceasta frumusețe ce se luminează-n chip sufletul ți-l răscolește fiindcă-i dulce și-ți strecoară al petalei murmur blând, trandafir strâns într-un șip parfum fin, un vis sublim, nobil fir de lăcrămioara Și floarea aiurit crescută-n câmp parfum de roze-aruncă-nspre lumină și spini culege-n juru-i, gest cam tâmp, dar muguri apară de-al ochiului scrântita
SONET 54 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381405_a_382734]
-
meu dor să te cuprind la piept Să-ți sorb mirarea, zămislita- anume. Cu gând divin, la tine m-aș întoarce Și vieții să-i șoptesc un vers banal, Cât mi-aș dori să fiu, în semn de pace, Un murmur de Credință, sus pe-un piedestal! Și tot ce îmi doresc e în a mea putere- Maternă glorie, să știu că am ființă, Cu-o lacrima de nume, până mai sus de stele Îmi scalda inima, intru a Domnului dorința
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
părea, Încât lumina lumii din bolți se prăbușea, Vorbea tot ne-nțelesul și își găsea răspuns Întunecimea vieții, pătrunsă-n nepătruns, Blândețea din povață, cu lumânarea aprinsă Păzea ca veșnicia de vânt să nu stea stinsă; Dar cerurile toate în murmur cufundate, Încep să strige-n beznă, că-n lumea de păcate, Ei n-or pleca să-și poarte în luna cea de miere, Pe un pământ de patimi, uitarea în durere, Ea n-avea să trăiască afară de ursitul, Iubirea-i
PRINȚESA CLIPELOR de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381521_a_382850]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > STRĂINULE Autor: Adriana Tomoni Publicat în: Ediția nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Străinule Străinule, ce-mi tulburi visele din noapte, Ploaia-mi picură murmur de șoapte. Întrebări, frunzele toamnei zburând, Raze discrete, chipul tău mângâind. Treci abătut, pe strada mea, de-o vreme, Privirea-mi, încearcă să te cheme. Un zâmbet fugar îți luminează fața, Aștept cu nerăbdare, să vină dimineața. Zorii sunt mai
STRĂINULE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381543_a_382872]
-
SONET 54, de Mihaela Tălpău , publicat în Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016. Wiiliam Shakespeare (trad. adapt. Mihaela Tălpău) Oh, această frumusețe ce se luminează-n chip sufletul ți-l răscolește fiindcă-i dulce și-ți strecoară al petalei murmur blând, trandafir strâns într-un șip parfum fin, un vis sublim, nobil fir de lăcrămioară Și floarea aiurit crescută-n câmp parfum de roze-aruncă-nspre lumină și spini culege-n juru-i, gest cam tâmp, dar muguri apără de-al ochiului scrântită
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
much more doth beauty beauteous seem By that sweet ornament which truth doth ... Citește mai mult Wiiliam Shakespeare(trad. adapt. Mihaela Tălpău)Oh, această frumusețe ce se luminează-n chipsufletul ți-l răscolește fiindcă-i dulce și-ți strecoarăal petalei murmur blând, trandafir strâns într-un șipparfum fin, un vis sublim, nobil fir de lăcrămioarăși floarea aiurit crescută-n câmpparfum de roze-aruncă-nspre luminăși spini culege-n juru-i, gest cam tâmp,dar muguri apără de-al ochiului scrântită vinăVirtutea lor tăcută-i
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
de aur mai dansează-n ritmuri Și din norul verde curg ape șiroaie Din cuțitul simplu, ros și netăiabil Poposești lumina în a pânzei gură Sufletul tău amplu, simplu și afabil Își iartă culoarea ruptă din natură Peste-al zilei murmur se rotește cerul Cu inima mută furi un zâmbet sacru Degetele tale animă misterul Fantomind molatic un dor-simulacru Pură și păgână inima ta cere O iubire sfântă în nuanțe suple Numai Cerul Însuși știe a ta vrere Și de bucurie
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
roza lui fire ropotim a ploaiePenelul de aur mai dansează-n ritmuriși din norul verde curg ape șiroaieDin cuțitul simplu, ros și netăiabilPoposești lumina în a pânzei gurăSufletul tău amplu, simplu și afabilîși iartă culoarea ruptă din naturăPeste-al zilei murmur se rotește cerulCu inima mută furi un zâmbet sacruDegetele tale animă misterulFantomind molatic un dor-simulacruPură și păgână inima ta cereO iubire sfântă în nuanțe supleNumai Cerul Însuși știe a ta vrereși de bucurie de stele se umple... XXXII. SINGUR/Ă
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
vânt, nu te văd nici pe tine, scrutând orizontul, poate, cu gând la mine, de ce oare ? Simt în schimb, citind aici, cu voi, un freamăt, de iubire, de viață dezmorțită, de un alt soare, ieșit deunăzi, la topit zăpada, apropiind murmur cald, de ape reci, nori albi, ... Citește mai mult În jur, nu e nimenie-o liniște funerară,nici un vapor,din larg, să vină,sau vreun pescar,plecat, de cu lumină,zăbovind mai multca-n alte dăți, nu văd,fără sunet de valuri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]