1,312 matches
-
izbească; Lutu‐afară m‐a izbit, Țărna m‐ a batjocorit, Pământul m‐a prigonit!... Mamă, dacă‐mi vrei tu bine, Fă‐ l acuma pentru mine și‐mi dezleagă blăstămul, Că‐ mi apasă sufletul” ! Lena din suflet ofta, Gânduri grele o mustra și ea, biata, cuvânta: “Dragul meu! Să fii iertat și de blăstăm dezlegat. Însă... fie blăstămat Pământul, că nu m‐ascultă, Bată‐ l Jalea mea cea multă, și nu te mai lasă‐afară, Bată‐ l Jalea mea amară!” Țărna‐atuncea
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
oftând; și mamă‐ sa văzându‐l supărat, L‐ a strâns la piept, pe ochi l‐ a sărutat și‐ a zis, privind cu drag în ochii lui: «Tu ai ceva pe suflet și nu‐mi spui! Parcă te temi că‐ți mustru gândul tău, De ce nu‐mi spui? Nu vezi cât ești de rău! » și ea plângea cum plânge fiul mic, și‐ a plâns și el, și n‐a răspuns nimic. Să‐ i spuie mamii! Da, când a plecat De la iubita lui
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Medicul nu putu răspunde. Hideyoshi înțelese ce dorea Hanbei. — Ce e? Vrei să te ridici? De ce nu rămâi în pat? îl întrebă el, alinându-l ca și cum ar fi fost un copil. Hanbei clătină încet din cap și, din nou, își mustră vasalii. Nu putea vorbi tare, dar dorința i se citea clar în ochii adânciți în orbite. Oamenii ridicară încetișor partea de sus a trupului pe care boala îl slăbise ca o scândură, dar, când încercară să-l ajute să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din aripi și fugi speriată. În același timp, dinspre un șir de pruni se auzi, pe neașteptate, un glas: — Sunteți acolo, stăpâne? Am vești importante. Chipul vasalului păli. — Adună-te. Un samurai trebuie să vorbească stăpânit despre problemele importante, îl mustră Shoyoken. Shoyoken nu făcea numai să-l admonesteze pe tânăr, ci încerca și să-și liniștească nepotul. Spre deosebire de obișnuita sa manieră decisă, Katsuyori pălise, fiind surprins. — Nu e un fleac. Credeți-mă că e ceva foarte important, stăpâne, replică Genshiro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
alături până la sfârșit. Atunci, poate, mă vei lăsa să vin cu tine în lumea de apoi. Chiar în acel moment, doi vasali năvăliră cu informația că inamicul se apropia. — Au ajuns la templul de la poalele colinelor. Soția lui Katsuyori își mustră aspru slujitoarele pentru că începuseră, dintr-o dată, să se văicărească: — Nu avem timp pentru altceva decât să jelim. Veniți aici să mă ajutați cu pregătirile. Femeia aceea încă nu avea douăzeci de ani și totuși nu-și pierdea simțul bunei cuviințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de paji și slujitori apropiați. — Unde va sta în capitală? — La Templul Honno. — Cum?! La Templul Honno? — Da, stăpâne. — Nu la Palatul Nijo? — Toate sursele spun că urmează să stea în Templul Honno, răspunse răspicat Matabei, atent să nu fie mustrat din nou. ALTARUL ZEULUI FOCULUI Chiar în centrul zidului de pământ al incintei se afla o poartă enormă și fiecare dintre templele mai mici avea propriul lui zid și poartă. Pădurea de brazi părea să fi fost curățată complet, arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
același calm dintotdeauna, următoarele sale cuvinte sunară aproape ca un mârâit: — Akechi... era inevitabil. Răsucindu-se rapid într-o parte, Nobunaga se repezi înapoi în camera lui. Ranmaru dădu să-l urmeze, dar după cinci-șase pași se întoarse și-i mustră pe pajii care tremurau: — Treceți imediat la lucru toți. I-am ordonat lui Bomaru să le spună tuturor să închidă toate porțile și ușile. Blocați toate căile de acces și nu lăsați inamicul să se apropie de Domnia Sa. Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Generalului Muneharu. La scurt timp după plecarea lui Ekei, Muneharu își anunță hotărârea. Unul după altul, toți samuraii din Castelul Takamatsu trecură prin fața seniorului lor pentru a-i cere permisiunea de a-l urma în moarte. Muneharu protestă, glumi și mustră, dar nu reuși să-i înduplece. Nu mai știa ce să facă. Dar, în cele din urmă, nu aprobă cererea nimănui. Îi ordonă unui ajutor să pregătească o barcă. Tot castelul se umplu de vaiete amarnice. Când cererile tuturor vasalilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ascultase numele morților până nu le mai putuse ține socoteala. Nu durase mai mult de trei ore. Nu încăpea nici o îndoială că Yojiro tocmai primise încă o veste proastă. Și nu mai avea curaj să-i transmită știrea lui Mitsuhide. Mustrat de stăpânul său, Yojiro coborî, încă o dată, colina. Privi în jur, se rezemă vlăguit de trunchiul unui copac și ridică ochii spre stele. Un călăreț se apropie și se opri în fața lui. — Prieten sau dușman? strigă Yojiro, sfidându-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se răsti Mitsuhide. Era unul dintre vasalii săi superiori, Hida Tatewaki, care apucă grăbit frâul calului. Animalul, nervos, începu să bată cu copitele în pământ, neputându-se stăpâni. — Yojiro! Sanjuro! De ce nu l-ați oprit? Descălecați, stăpâne! spuse Hoda Tatewaki, mustrându-i pe vasalii lui Mitsuhide; apoi, înclinându-se spre el, continuă: omul din fața mea nu e Seniorul Mitsuhide cel pe care-l servesc eu. Războiul nu e pierdut după o singură înfrângere. Nu vă stă în fire să vă gândiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Sakuma fugeau urlând spre locul unde era Maeda. — Nu intrați în panică! Nu vă faceți de râs! Genba, care fugea și el în aceeași direcție, însoțit de un grup de călăreți, sări din șaua sa stacojie, începând să-și mustre trupele, cu țipete răgușite: — Ce-i cu voi? O ștergeți după atât de puțină luptă? Certându-și războinicii, Genba încerca să se încurajeze și pe sine însuși în același timp. Când se așeză, greoi, pe o piatră, umerii i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
modul în care dorește el să și-o trăiască. Nu vreau să spun că gelozia e ceva rău. Într-o anumită măsură, gelozia adaugă profunzime vieții unui cuplu căsătorit. Prin urmare, în cele din urmă, ea era cea care fusese mustrată. Învățând din acea experiență, Nene își impusese să se stăpânească, plănuind să devină o femeie care putea trece cu vederea aventurile soțului ei. În ultima vreme, însă, existau zile când se simțea amenințată, întrebându-se dacă nu cumva bărbatul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de bătrîni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorît, și după trei zile să învieze. 32. Le spunea lucrurile acestea pe față. Petru însă L-a luat de o parte și a început să-L mustre. 33. Dar Isus S-a întors și S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru, și i-a zis: "Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gîndești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor." 34. Apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
după trei zile să învieze. 32. Le spunea lucrurile acestea pe față. Petru însă L-a luat de o parte și a început să-L mustre. 33. Dar Isus S-a întors și S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru, și i-a zis: "Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gîndești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor." 34. Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, și le-a zis: Dacă voiește cineva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
răspuns: "Tu zici: "Dacă poți!" Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede!" 24. Îndată, tatăl copilului a strigat cu lacrimi: "Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!" 25. Cînd a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat, și i-a zis: "Duh mut și surd, îți poruncesc să ieși afară din copilul acesta și să nu mai intri în el." 26. Și duhul a ieșit, țipînd și scuturîndu-l cu mare putere. Copilul a rămas ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
drum, cînd se duceau la țară. 13. Aceștia s-au dus de au spus lucrul acesta celorlalți, dar nici pe ei nu i-au crezut. 14. În sfîrșit, S-a arătat celor unsprezece, cînd ședeau la masă, și i-a mustrat pentru necredința și împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat. 15. Apoi le-a zis: "Duceți-vă în toată lumea, și propovăduiți Evanghelia la orice făptură. 16. Cine va crede și se va boteza, va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
l-au rugat să mai rămînă cîteva zile la ei. $11 1. Apostolii și frații, care erau în în Iudea, au auzit că și Neamurile au primit Cuvîntul lui Dumnezeu. 2. și cînd s-a suit Petru la Ierusalim, îl mustrau cei tăiați împrejur, 3. și ziceau: "Ai intrat în casă la niște oameni netăiați împrejur, și ai mîncat cu ei." 4. Petru a început să le spună pe rînd cele întîmplate. El a zis: 5. "Eram în cetatea Iope, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
gazdele lor și i-au închisu-i. Și a doa dzi i-au scos la Divan,... și ei nemic n-au mai putut să tăgăduiască faptele lor, și au spus drept că ei sântu vinovați. Deci Duca-vodă mult i-au mustrat și au orânduit pe Toader Flondor vel-armaș de le-au tăiat capetili a tustrii dziua amiadzăzi la fântâna denaintea porții domnești”. Și acum, dacă tot ne aflăm aici, în fața Curții domnești, te rog să-mi spui ce știi despre dania
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
i se taie capul de un soldat; Sfântul Ioan dus în pustie; un peisaj muntos, Ioan copil mic, iar îngerul în înfățișare naturală; Predica Sfântului Ioan Botezătorul în fața credincioșilor; Sfântul Ioan îmbrăcat în haină de păr de cămilă; Sfântul Ioan mustră pe Irod pentru că trăiește în fărădelege cu Irodiada, care stă lângă el împreună cu un alt personaj; Sfântul Ioan dus la temniță de un soldat; din temniță, Sfântul Ioan privește pe fereastra cu gratii; Irod stă la masă cu Irodiada; Irod
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
un duh de rugăciune, continuând în secolul al XX-lea tradiția cuvioșilor de demult, care l-au iubit pe Dumnezeu mai mult decât s-au iubit pe ei înșiși. Duhovnicul bun, ne spunea părintele Teofan, păstrează în tăcere virtuțile și mustră în ascuns, îi iartă pe toți cei care se căiesc și-i iubește în ciuda păcatelor și neputințelor lor. Nu iubea păcatul lor, dar pe ei îi prețuia. Așa era părintele Teofan, un ales păstor de suflete. În fiecare zi îl
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
nu? ― Te urăsc, mormăi ea. ― Hei, nu e vina mea că... ― Răsucești cuțitul În rană! ― Ba nu... Bine. Poate făceam asta puțin. ― Îmi place fusta ta, am spus după câteva clipe, Încercând să schimb subiectul. ― Normal că-ți place! mă mustră ea. Tu mi-ai făcut-o cadou! ― Nu țipa la mine! Încerc doar să te fac să te simți mai bine. ― Ei bine, eșuezi. M-am ridicat de pe canapea. Era mai bine dacă o lăsam să se calmeze. ― Alisia! Maria
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
face pe voie de toate,... cum au pohtit el, s-au gătitu să meargă la pașa, în tabăra turcească... ș-au luat iertăciune și însuși... la tabăra turcească au mersu. Acolo dacă l-au dobânditu, cu multă mânie l-au mustrat și l-au dat de viu, de l-au legat de coadele a doao cămile și l-au slobozit prin tabără de l-au fărâmat (atunci zic să fie zis Ioan vodă: <Caută că eu multe feliuri de morți groaznice
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Aaa...miiin ”... au fost ultimele litere care au defilat prin fața ochilor mei care trăgeau spre somn... Când am deschis ochii, din fundul grădinii se auzea cuvânt de dojană rostit de bătrân. Am rămas surprins, fiindcă nu l-am auzit niciodată mustrând pe cineva... În timp ce mergeam spre locul de unde se auzea glasul călugărului, îmi încordam privirea ca să văd pe cine mustră... dar... țipenie! Ajuns mai aproape, am deslușit și cuvintele: „Da’ ce crezi tu, Martine, că eu ascund aici găvănosul cu miere
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ochii, din fundul grădinii se auzea cuvânt de dojană rostit de bătrân. Am rămas surprins, fiindcă nu l-am auzit niciodată mustrând pe cineva... În timp ce mergeam spre locul de unde se auzea glasul călugărului, îmi încordam privirea ca să văd pe cine mustră... dar... țipenie! Ajuns mai aproape, am deslușit și cuvintele: „Da’ ce crezi tu, Martine, că eu ascund aici găvănosul cu miere? Te apuci și rupi bunătate de gard și... mai zici că suntem... prieteni. Ar cam trebui să-ți fie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Dumnezeu din averea ta și din roadele pământului tău și din roadele muncii tale. Atunci cămările și hambarul tău se vor umple de grâu, de untdelemn, de vin și de toate bunătățile. Nu te supăra când te ceartă și te mustră Dumnezeu, că Dumnezeu ceartă tot omul pe care îl iubește și pedepsește ca un tată pe tot omul care îi este drag, iar la urmă vine și mângâierea și bucuria”. După aceea: „Numai binecuvântarea Domnului îmbogățește iar osteneala fără Dumnezeu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]