1,303 matches
-
pe crupă! Ada era senzuală și capricioasă. Ar fi vrut să aibă un amant, dar nu vroia să se compromită. Reputația ei era prea proaspătă. Un necunoscut ca acela ar fi fost poate mai comod. Dar unde Dumnezeu mai văzuse mutra asta? Desigur că nu la dancing! Izbucni în râs la ideea Iui Lică la dancing! Maxențiu strepezi buzele galbene pe dinții slabi. Nu putea să sufere râsul. El era trist și zgomotul râsului îi scrijelea nervii stridenți. . . Nici la tennis
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
des singură. La prima întîlnire îl va opri de-a dreptul. Deocamdată spuse lui Maxențiu: - Ai face bine să mă pui în raporturi cu doamna Hallipa-Dră-gănescu. Nu vreau când o întîlnesc să avem aerul stupid de a ne evita; sunt mutre bune pentru femei sentimentale. Nici ea, nici eu nu suntem de așa fel. E foarte probabil că ne vom înțelege. Dumneata vei servi de trăit-d'union, găsesc chiar chic să ne împrietenim. Să faci așa ca să fiu invitată la recepțiile
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
indispus de primirea necioplită. - Cine . Da, sunt! - Cu atât mai bine! răspusese Lică uluind-o și mai mult. El, de fapt, venise ca totdeauna să pălăvrească cu Sia, dar pnea să fie văzut și de boierii Rim; Sia însă, cu mutra ei ursuză și cu vorba ei mojică, de care se dezvățase, îi stricase cheful și-1 jignise în ceva proaspăt lustruit și subțiat din persoana și manierele lui. Intră deci la Rimi primit de Lina cu ovații ca fiul risipitor
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ce-i zăpăcea orice 206 207 înțelegere. Ieșise după el pentru ca, în sfârșit, să-1 vadă, căci -icolo în birou nu-1 văzuse, să-1 audă, căci nu-1 auzise, și să-i vorbească, cum aveau ei deprinderea să vorbească. Vrea să-i facă mutre și el s-o izbească, și pe urmă iar, învoiți, să i se plângă, să-i spună cum a fost bătută de cucoana Lina, pe când el, musiu Lică, se plimba cu prinții. Să-și răsufle tot necazul cu drepturile câștigate
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
asta încurcă tot ... Puteai insinua tu. dacă la Rimi ai fi avut mai multă grijă și indignare, numai prin atitudine ai fi putut schimba unele lucruri... Tu te ții de glume! - Mai încet acum cu vinovăția mea! Dacă crezi că mutra mea i-ar fi împiedicat! Si pe urmă eu nu știu să mă indignez în tăcere. Eu știu numai să torn vorbele reci sau fierte. Mi se părea 222 si Norv se înfurie pe mine vinovată că Rim sufere pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Așa că buna Lina urmase a-și rumega înainte gândurile necă-V-1?, pe când ceilalți doi se enervau în nesiguranță. Nu se mai 249 auzea vioara doctorului și distracțiile de orice fel erau suspendate Voia bună fiind singura ei grație, Lina căpătase o mutră încă i uricioasă: pământie, cu ochii tumefiați fără de plâns, îmbătrînită. Era circulația rea a sângelui, autointoxicarea! Odată ce apucase să vorbească răstit, părea că așa-i fusese vorba de când lumea; arțagul era hrana pătimirii ei. N-o părăsea însă grija că
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
așa fel ca să nu fie și să fie mereu acasă. Deprins cu iobăgia nesfârșită a Linei nu se așteptase să ia lucrurile în felul ăsta. Se temea acum de ea. Lina nu se descleșta, nu vorbea, nu răspundea, învrăjbită, cu mutra cuiva care vrea să dea o lovitură urâtă. Lică, fără presimțiri, își terminase plimbarea în Ardeal cu prințesa Ada, iar cucoana Vera, dimineața, când deschidea geamul admira casa din față: - Halal casă! . . . Asta casă! ... O dată casă! în adevăr, cu arhitectura
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de moarte al lui Rafaelito pînă În ziua cînd aveau invitați; În aceste Împrejurări, o ciudată fraternitate se năștea Între ei, mai ales dacă era vorba de verii numiți Julius, Cinthia, Bobby etc. Pipo cobora din alt copac cu o mutră bosumflată: nu reușise să țintească la timp și rămăsese cu săgețile În mînă, avea trei săgeți În mînă. Și Cinthia tușea dar nu plîngea și se uita la Julius, care se uita la Vilma, care se uita la stăpîna casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îl privi surprinsă, ar fi vrut să spună ceva, dar În clipa aceea Santiago se ridică În picioare și strigă că-și poate plăti și singur băutura, că se ducea să comande el singur la bar. Juan Lucas făcu o mutră de parcă ar fi ratat o lovitură foarte ușoară. „Duceți-i tînărului de colo un pachet de Chester, spuse, revenindu-și la timp; o să aibă nevoie de țigări.“ CÎnd chemară pasagerii prin megafoane, Santiaguito băuse trei pahare de whisky și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd s-au uitat la Cano și-au dat seama că purta o cravată foarte veche și că avea ceva special, În orice caz nu era ca toți ceilalți. Fiindcă n-a putut să se apere și a făcut o mutră de Înmormîntare neștiind ce să spună, cineva se găsi să adauge că În cartierul Callao erau o mulțime de pungași și era primejdios să mergi seara, că În Callao vîră cuțitul În tine pe la spate. Cano a Încercat să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
culme pe soția lui Laster Lang al III-lea, abia sosit În vederea sărbătorilor din luna octombrie. Lang al III-lea, care, asemenea lui Juan Lucas, știe să Îmbine plăcerile cu afacerile, Își lasă soția să-și astîmpere curiozitatea ațîțată de mutra atît de expresivă a lui Santillana care parcă spune „eu sînt tragic și interesant“ și Îi cere unele explicații despre arta lui, explicații pe care o să le repete la un pahar de whisky după Întrunirile acționarilor din New York, fiindcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lastarria, care se alătura grupului ce trecea sub privirile mocnind de ură ale cîtorva chelneri care zîmbeau de parcă erau gata să se topească de amabilitate, fără să reușească să adune la un loc tot ce vedeau, În afară de unul cu o mutră de trădător. Cei o sută de invitați se perindau prin fața lor, arhitectul la modă cu soția lui, o Susan puțin mai ștearsă, era fericit cînd Îi auzea că Întreabă cine e artistul care a făcut casa de cristal, le dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
artificiale, În pantaloni și probabil murdară. Nu-și puteau explica prea bine prezența ei aici și nici ea nu părea că-și dă seama ce naiba se petrece În jurul ei. Susana Lastarria ar fi spus că e Învățătoare, desigur, cu o mutră ca a ei... Dar Susana Lastarria nu venise și invitații se gîndeau mai degrabă că era acolo fiindcă Ernesto Pedro de Altamira era un tip foarte european și foarte cult sau fiindcă băiatul lui cel mare Învăța În Europa, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
limba, ce-o să te faci cînd o să te Întorci În țară, Susan?, nu vreau să mă Întorc, daddy, dar, Susan, nu se poate, cîteva luni doar, daddy, avionul care face escală la New York, astă seară la opt, Susan, nu face mutra asta, sînt doar cîteva luni, daddy, miss Stone va avea grijă de toate, Susan, Încîntată, miss Stone, v-am pregătit un apartament În apropiere de casa mea, În Stanhope Gardens, domnișoară, al meu! al meu! al meu!, sînt fericită!, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ard o palmă să mă țină minte și pe urmă mă uit la el pînă-l văd că rămîne năucit și pleacă cu coada-n-tre picioare ca Martinto.“ În după-amiaza aceleiași zile, cînd ajunse acasă se uită În oglindă și În sfîrșit mutra numărul douăzeci și șapte i se păru cea mai potrivită pentru a-și Înfrunta noul destin, o exersa de o sută douăzeci și șapte de ori și a doua zi dimineața o purtă cu el pe tot traseul de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Del Castillo, fotograful, aduse pozele gata și Sánchez Concha descoperi că Fernandito pozase fericit, rîzÎnd cu gura pînă la urechi, cum nu-l mai văzuse nimeni și el, pe rîndul din mijloc, mai Înalt decît toți ceilalți, dar cu o mutră de parcă se ținea să nu tragă un pîrț sau Îl durea Îngrozitor stomacul, ce complicată era viața. Sánchez Concha Își puse repede fotografia În buzunarul de la haină și se Întoarse să vadă ce se Întîmpla cu restul clasei. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
instrumentele sau ascultau instrucțiunile maestrului Lobo. Julius Închise fereastra și se Întoarse la baie ca să se pieptene mai departe cu multă grijă, fiindcă Țanțoșa Îi spusese că trebuia să fie foarte elegant. Bobby, În schimb, Îl amenințase că-i pocește mutra de nătăfleață dacă-și bagă nasul În petrecerea lui, „balul nu-i pentru mucoși“, adăugase amenințător. N-avea nici o importanță; de la fereastra asta a dormitorului putea urmări Întreg balul. Și pe urmă Bobby nici n-o să-și amintească de amenințare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cine știe, după toate cîte-i spusese... Totuși băutura nu reușea să-l Înfierbînte pe musafirul nord-american, mai curînd Îl Întrista, vorbea din ce În ce mai puțin cu prietenii, de fapt se limita să comande și să Întrebe cine mai vrea whisky, avea o mutră jalnică de ți se făcea milă de el... — Incredibile! exclamă pe neașteptate, lăsînd să-i cadă capul În piept. — Ce? Îl Întrebă Santiago. — Incredibile, repetă, Îngropîndu-și și mai tare capul În piept. Nu și-l ridica decît pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
folosind epopeea Cydoniei drept madlenă, dar n-am aflat decât că repetarea trecutului e impo sibilă. La relectură, nu l-am mai putut vedea pe Vordenbliss decât cu figura de mafiot blând a lui Ruud Vicq, pe arhiducesa omizilor cu mutra lui Irma de Lindo, pe toți și pe fiecare-n parte ca pan dantul lor cinemato grafic de pe afișele din stațiile de metrou. Încă o carte magică distrusă prin media tizare, supralicitare, deformare intenționată a fap telor și-a sensurilor
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
se mai întâmplă ceva: cine știe ce se poate crede și spune după un eventual refuz. Așa... treaba-i bună. Cine, ce are de pierdut? Am sau n-am dreptate?” În locul unui răspuns, celălalt, jenat, lăsă ochii în jos. “Ei, ce-i mutra asta de domnișoară pudică? Se poate? Suntem bărbați, sau...? La urma-urmei, vinovați de cele întâmplate suntem noi, adică nevastă-mea și cu mine. Ea, pentru că ți-a căzut în brațe, iar eu, pentru că am neglijat-o, crezând că satisfacțiile profesionale
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
flacără unsuroasă. Arcul unui țipăt se întinse și se prăbuși pe pământ sub formă de râs. Din flăcări ieși o siluetă îmbrăcată în costum de protecție, carbonizată de la cască până la bocanci, care dansa nebunește. —Băga-mi-aș, spuse tipul cu mutră de bursuc. Ăsta numesc eu final tare, Gus. De-a dreptul in-cre-di-bil, confirmă cel cu pieptul bombat. Cea mai mișto minge de foc de până acum. Dar cel de-al treilea șofer, cel la care venise Weber, se mulțumi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să se priceapă să ignore subiectul. Poate să plouă cu broaște și cu sânge, că ei ar zice doar: Ți-ai luat umbrela? Tocmai de aceea, când Mark o roagă să-l ducă la „The Upper Room“, femeia face o mutră de parcă toate cele șapte trâmbițe s-ar fi apucat să răsune deodată. Cum să nu, Mark! Doar să spui. Deci, ce ar trebui să spun? Matusalem? Milostivește-te? Măcar bine că râde. Cum să nu; putem merge oricând. Duminica asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
e impecabil cu Tracey și-i dă înainte cu probele de la locul faptei: urmele care i-au luat fața lui Mark și cele care ies de pe șosea în spatele lui. Adică l-au prins la mijloc? întreabă Tracey. Și, cu o mutră serioasă, polițaiul zice că nu vrea să tragă concluzii pripite. Pripite, după aproape un an. Zice că n-au identificat urmele și nici n-au indicii despre vehicule... Din păcate, zice și de viteza cu care mergea Mark când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o să vă pară rău.“ „Ei, lasă“ - zice Lawrence Wayne - „nu-ți mai bate capul cu ce-o să simțim noi mîine dimineață. Ai grijă de tine. Oameni ca tine“ - zice - „nu se mai trezesc deloc. Oricum, nu mi-a plăcut niciodată mutra ta. Ia mai bine șterge-o, cît mai ești pe picioare“ - zice. „Bine, mă duc“ - a zis John. „Nu vreau să am necazuri cu voi, voiam doar să vă spun că-i bine să vă potoliți, de dragul nevestelor și copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
va fi să trăim noi acilea e previzibil și plicticos, nimic nu e mai anost, mai sălciu, fastidios, fad, tern și insipid decât dictatura; nimic nu te stenahorisește mai mult și mai bine decât dumneaei, nimic nu acrește mai bine mutrele, sufletele, fericirile. O să ne liturghisească tot felul de sacerdoți politici, o să ne explice în fum de tămâie, la festivități național-creștine și în tot felul de predici dondănite (ciocmănite, morcotite, boscorodite, sucălite) că cât de bine ne stă, etnic vorbind, că
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]