62,624 matches
-
critic se împletesc aici și se echilibrează. Comentariile se sprijină pe surse istorice sigure, riguros consemnate. Textul se menține la o elegantă ținută intelectuală, chiar și când parcurge etape istorice întunecate. Spirit deschis la cultura de pretutindeni, Valentina Sandu-Dediu judecă muzica produsă la români în corelația sau simultan cu muzica semnificativă ivită oriunde în lume. Pe această cale a reușit să evidențieze răspunsurile compozitorilor din România la solicitările spiritului universal din vremea lor. Realizare până acum singulară, Muzica românească între 1944-2000
Retrospectivă by Ștefan Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/13852_a_15177]
-
sprijină pe surse istorice sigure, riguros consemnate. Textul se menține la o elegantă ținută intelectuală, chiar și când parcurge etape istorice întunecate. Spirit deschis la cultura de pretutindeni, Valentina Sandu-Dediu judecă muzica produsă la români în corelația sau simultan cu muzica semnificativă ivită oriunde în lume. Pe această cale a reușit să evidențieze răspunsurile compozitorilor din România la solicitările spiritului universal din vremea lor. Realizare până acum singulară, Muzica românească între 1944-2000 se cere citită, analizată, comentată, discutată, eventual nuanțată, completată
Retrospectivă by Ștefan Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/13852_a_15177]
-
Valentina Sandu-Dediu judecă muzica produsă la români în corelația sau simultan cu muzica semnificativă ivită oriunde în lume. Pe această cale a reușit să evidențieze răspunsurile compozitorilor din România la solicitările spiritului universal din vremea lor. Realizare până acum singulară, Muzica românească între 1944-2000 se cere citită, analizată, comentată, discutată, eventual nuanțată, completată sau, prin absurd, combătută. Oricum, lucrarea va suscita opțiuni pro și contra. Va răsturna canonul din mintea unora, va tulbura convingerile gata făcute ale altora, nu va lăsa
Retrospectivă by Ștefan Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/13852_a_15177]
-
pro și contra. Va răsturna canonul din mintea unora, va tulbura convingerile gata făcute ale altora, nu va lăsa pe nimeni indiferent, va invita la reflecție, ieșire din stagnare, înnoire. Căci o punere în chestiune a modernității și postmodernității din muzica românească e în același timp o indubitabilă zguduire a muzicologiei noastre, cu consecințe în ierarhia valorilor științei autohtone. Valentina Sandu-Dediu, Muzica românească între 1944-2000, colaborator principal Antigona Rădulescu, colectiv de colaboratori: Ștefan Firca (mici portrete de compozitori), Oana Drăgulinescu, Patricia
Retrospectivă by Ștefan Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/13852_a_15177]
-
indiferent, va invita la reflecție, ieșire din stagnare, înnoire. Căci o punere în chestiune a modernității și postmodernității din muzica românească e în același timp o indubitabilă zguduire a muzicologiei noastre, cu consecințe în ierarhia valorilor științei autohtone. Valentina Sandu-Dediu, Muzica românească între 1944-2000, colaborator principal Antigona Rădulescu, colectiv de colaboratori: Ștefan Firca (mici portrete de compozitori), Oana Drăgulinescu, Patricia Firca, Monica Grigore, Ruxandra Marinescu (fișare de bibliografie a Revistei Muzica, Index). București, Editura Muzicală, 2002, 288 pag.
Retrospectivă by Ștefan Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/13852_a_15177]
-
noastre, cu consecințe în ierarhia valorilor științei autohtone. Valentina Sandu-Dediu, Muzica românească între 1944-2000, colaborator principal Antigona Rădulescu, colectiv de colaboratori: Ștefan Firca (mici portrete de compozitori), Oana Drăgulinescu, Patricia Firca, Monica Grigore, Ruxandra Marinescu (fișare de bibliografie a Revistei Muzica, Index). București, Editura Muzicală, 2002, 288 pag.
Retrospectivă by Ștefan Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/13852_a_15177]
-
momente ale scenariului dramatic (restructurînd proza cu abilitate) întrupat cu profesionalism de o echipă de actori care funcționează împreună. (N-ar trebui să fie o performanță, dar a devenit, prin absența acestui coagulant în foarte multe dintre spectacolele teatrelor profesioniste). Muzica spectacolului nu este adaosul menit să facă proza suportabilă sau atractivă, este un element decisiv în articularea mesajului. Compozițiile Adei Milea nu sînt nici armonioase, nici simpatice, ele transpun într-un alt registru suspinele copilului care fierbe în mămăligă. Antoaneta
Circul și restul lumii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13851_a_15176]
-
Moși sau urmările unei alimentații proaste își sporește efectul comic printr-o sonoritate care trimite într-un fel cu gîndul al sfîrșitul ceremonios al celebrei balade a lui Ștefan Augustin Doinaș, Mistrețul cu colți de argint: „.../ cînd tòți tac și muzica tace de tot,/ de sub scaunul căruia, oare,/ se-aude-o cadență ca de fagot?" (Caragialeta p. 44) Cu minuție de orfevru își cizelează Șerban Foarță versurile în Caragialeta și Caragialeta bis. Prozodia este pe cît de îndrăzneață pe atît de proaspătă (aviz
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
zgomotul mașinilor super luxoase care opresc în trombă la kebab și de manelele care ne distrug timpanele. Băieții dau cu zarurile într-o cutie de carton ca să nu-mi întrerupă povestirea. Ghetoul din Varșovia, umilințele, crimele gratuite făcute pe stradă, muzica pianului într-o bodegă jalnică, banii rostogoliți pe masă, suspendînd pentru cîteva minute sunetul clapelor, un truc pentru a le verifica autenticitatea, trădările unor evrei, condamnarea altora, curtea ghetoului plină doar de valize fără stăpîni, salvarea Pianistului de către un evreu
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
Dar adevărul, ca și minciuna nu sunt decât simple ipoteze care operează în modul cel mai optim pe calea undelor. Atît în cazul cuvintelor, cât și al sunetelor. Despre cuvinte, Blaga spunea că sunt răni ale liniștii, iar în legătură cu sunetele muzicii, Cioran afirma că reprezintă o nebunie a tăcerii. Sătul de atâtea răni și mânat de nebunii inocente, un grup de desant al Radiodifuziunii în frunte cu Mihaela Doboș, au purces acum mai bine de șase ani la moșirea unui canal
O ureche imensă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13878_a_15203]
-
o nebunie a tăcerii. Sătul de atâtea răni și mânat de nebunii inocente, un grup de desant al Radiodifuziunii în frunte cu Mihaela Doboș, au purces acum mai bine de șase ani la moșirea unui canal în albia căruia marea muzică să se zbenguie în voie, nepieptănată de timp și nemachiată de cuvinte. A fost botezat Radio România muzical, poreclit apoi George Enescu (cu acea veselie cu care numai noi românii știm să împărțim porecle). Ca la orice naștere durerea și
O ureche imensă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13878_a_15203]
-
mercurului din termometru, ce urcă pe vreme bună și scade când e timp urât. Așa se face că de șase ani România muzical împrăștie necontenit, cu mărinimie, d( h)aruri sonore pentru fel și fel de talii și apetit, prezervând muzica adevărată de surogate și poncife. Uite, mi-am zis, o întreprindere inestimabilă și inebranlabilă în ordinea igienii fenomenului educațional, totodată o ofertă grațioasă și generoasă în plan strict artistic. {i mai presus de toate, productivă cultural. Aud însă că de la
O ureche imensă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13878_a_15203]
-
naționale. Monitorizat și întimidat, România muzical rezistă încă (pentru că, se știe, doar cei ce pot, suportă greutățile), refuzând o nouă asezonare a gustului, precum și închinarea la mofturile falșilor zei. Iar dacă unui post de radio, ce transmite zi și noapte muzică clasică, nemaculat de dorințe derizorii, i se va impune să producă plus-valoare de natură economică, fie ca atunci această victimă nevinovată, de forma unei imense urechi, să se sacrifice în gura unui leu, nu a unei hiene.
O ureche imensă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13878_a_15203]
-
care dau tonul, dar asistăm, de asemenea, la o revenire în forță a vechilor experimentaliști ai anilor ’70-’80, la ceea ce Adorno ar numi reacțiunea experimentalistă a seniorilor, care asigură justețea drumului ales și puritatea mesajului. Un mare corifeu al muzicii pop, Peter Gabriel, amintea într-un interviu despre jocul "murdar", lipsa de scrupule muzicale și totalul dezinteres al "noilor veniți" față de "morala" profesională a cântărețului de muzică pop. Iar răspunsul său era un nou album, care plusa în zona experimentală
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
seniorilor, care asigură justețea drumului ales și puritatea mesajului. Un mare corifeu al muzicii pop, Peter Gabriel, amintea într-un interviu despre jocul "murdar", lipsa de scrupule muzicale și totalul dezinteres al "noilor veniți" față de "morala" profesională a cântărețului de muzică pop. Iar răspunsul său era un nou album, care plusa în zona experimentală. Bineînțeles că albumul nu a avut mare căutare decât în rândul cunoscătorilor, deși inovațiile acustice erau remarcabile. Peter Gabriel e istorie deja. E în aceeași situație în
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
un nou album, care plusa în zona experimentală. Bineînțeles că albumul nu a avut mare căutare decât în rândul cunoscătorilor, deși inovațiile acustice erau remarcabile. Peter Gabriel e istorie deja. E în aceeași situație în care suntem noi, compozitorii de muzică simfonică. Atunci m-am întrebat: "Unde ne aflăm? Mai supraviețuim? Oare n-am murit?" Experimentul revine așadar în forță în contemporaneitate, indiferent de nivelul mediului cultural. Atât cultura înaltă, cât și cea de massă sunt cuprinse de febra căutării unor
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
că fug din ale mele în ale tale/ că pun totul pe umerii tăi/ acum știi acum ești acum fă ce știi". Nemnificativă e și replica, antiretorică, pe care aceste versuri o dau la ceea ce s-a numit "cântecul" și "muzica" poeziei, reduse aici la aceleași dimensiuni mai modeste, strict asociate făpturii rostitoare și ambianței anodine în care trăiește, și tot atât de precare ca și ea: "muzica iese când mă frec în cap/ când îmi trec limba razant peste dinți/ și mă
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
replica, antiretorică, pe care aceste versuri o dau la ceea ce s-a numit "cântecul" și "muzica" poeziei, reduse aici la aceleași dimensiuni mai modeste, strict asociate făpturii rostitoare și ambianței anodine în care trăiește, și tot atât de precare ca și ea: "muzica iese când mă frec în cap/ când îmi trec limba razant peste dinți/ și mă strâmb", "pe buzele tale mă usuc ca o muzică lipicioasă/ dar eu sunt o muzică lipicioasă", "muzica stricată în mine/ zumzăitoare îmi ciugulește din dinți
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
strict asociate făpturii rostitoare și ambianței anodine în care trăiește, și tot atât de precare ca și ea: "muzica iese când mă frec în cap/ când îmi trec limba razant peste dinți/ și mă strâmb", "pe buzele tale mă usuc ca o muzică lipicioasă/ dar eu sunt o muzică lipicioasă", "muzica stricată în mine/ zumzăitoare îmi ciugulește din dinți", "la un moment dat/ nu mai poți suporta altă muzică/ sigur mai sunt podurile aeroporturile/ fabricile și alte construcții gigantice/ dar e o murdărie
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
anodine în care trăiește, și tot atât de precare ca și ea: "muzica iese când mă frec în cap/ când îmi trec limba razant peste dinți/ și mă strâmb", "pe buzele tale mă usuc ca o muzică lipicioasă/ dar eu sunt o muzică lipicioasă", "muzica stricată în mine/ zumzăitoare îmi ciugulește din dinți", "la un moment dat/ nu mai poți suporta altă muzică/ sigur mai sunt podurile aeroporturile/ fabricile și alte construcții gigantice/ dar e o murdărie/ o murdărie", "cânt și urlu un
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
care trăiește, și tot atât de precare ca și ea: "muzica iese când mă frec în cap/ când îmi trec limba razant peste dinți/ și mă strâmb", "pe buzele tale mă usuc ca o muzică lipicioasă/ dar eu sunt o muzică lipicioasă", "muzica stricată în mine/ zumzăitoare îmi ciugulește din dinți", "la un moment dat/ nu mai poți suporta altă muzică/ sigur mai sunt podurile aeroporturile/ fabricile și alte construcții gigantice/ dar e o murdărie/ o murdărie", "cânt și urlu un sunet prin
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
limba razant peste dinți/ și mă strâmb", "pe buzele tale mă usuc ca o muzică lipicioasă/ dar eu sunt o muzică lipicioasă", "muzica stricată în mine/ zumzăitoare îmi ciugulește din dinți", "la un moment dat/ nu mai poți suporta altă muzică/ sigur mai sunt podurile aeroporturile/ fabricile și alte construcții gigantice/ dar e o murdărie/ o murdărie", "cânt și urlu un sunet prin care ajung la o suprafață/ surdă ocrotitoare". Iată, muzica devenită, prin antifrază, un soi de anestezic, de calmant
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
la un moment dat/ nu mai poți suporta altă muzică/ sigur mai sunt podurile aeroporturile/ fabricile și alte construcții gigantice/ dar e o murdărie/ o murdărie", "cânt și urlu un sunet prin care ajung la o suprafață/ surdă ocrotitoare". Iată, muzica devenită, prin antifrază, un soi de anestezic, de calmant foarte relativ al urletului lăuntric... În ultimă instanță, "terorismul" din titlul volumului acoperă mai degrabă sensul obsesiei... terorizante pentru individ a solitudinii și precarității despre care am vorbit mereu în aceste
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
infinit de multe semnificații posibile, dar pentru nici una încă certă. În ordinea economicului (și implicit a politicului), globalizarea, se știe, înseamnă un complex relațional de dependență, un teatru în care fiecare actor își joacă rolul și-și primește partea. În muzică ea este oglinda în care fiecare își privește propria față. O oglindă ce reflectă mai curând chipuri individuale, decât imagini de grup. Căci, poate părea ciudat, dar în muzică globalizarea este, într-un anume fel, întârziată din cel puțin trei
Globalizare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13910_a_15235]
-
care fiecare actor își joacă rolul și-și primește partea. În muzică ea este oglinda în care fiecare își privește propria față. O oglindă ce reflectă mai curând chipuri individuale, decât imagini de grup. Căci, poate părea ciudat, dar în muzică globalizarea este, într-un anume fel, întârziată din cel puțin trei motive: 1) a ține de spiritul epocii; un spirit din ce în ce mai atrofiat și mai secătuit. După serialism, lumea muzicii a mai fost locuită de câteva spirite tutelare, care însă s-
Globalizare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13910_a_15235]